Biblioteca ortodoxă

 

Ştiri

  • 30.09.14

    Germania: Incestul, un „drept fundamental"

    altCurând, incestul ar putea deveni legal în Germania. Comisia de etică a guvernului spune că interdicția actuală este inacceptabilă, pentru că nu permite autodeterminarea sexuală.

    Citeşte mai mult...
  • 26.09.14

    Creştinii ortodocşi de stil vechi sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci

    Creştinii ortodocşi de stil vechi din Republica Moldova sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci. În această zi este comemorată suferinţa şi moartea pe cruce a Mântuitorului Isus Hristos. Această sărbătoare îşi are originea pe vremea lui Constantin cel Mare, care a înălţat Biserica Învierii pe dealul Golgotei. Creştinismul a devenit religie oficială a Imepriului Roman de Răsărit pe vremea împăratului Constantin.

    Citeşte mai mult...
  • 24.09.14

    A avut loc cea de-a șaptea ediție a Pelerinajului Tinerilor

    Cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Vladimir, pentru al şaptelea an consecutiv s-a desfășurat Pelerinajul Tinerilor având ca punct de pornire biserica "Întâmpinarea Domnului" din incinta Univeristății de Stat din Moldova și destinație finală mănăstirea "Sf. Iacov Persul" din satul Sireți, r. Strășeni.

    Citeşte mai mult...
  • 21.09.14

    Biserica Ortodoxă de stil vechi, prăznuieşte la 21septembrie Naşterea Maicii Domnului

    Cea dintâi mare sărbătoare din cununa sfinţilor de peste an este sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului (8/21septembrie). Este firesc aşa, pentru că Maica Domnului a atins sfinţenia omenească cea mai înaltă, cunoscută şi cinstită în Biserică.

    Citeşte mai mult...
  • 20.09.14

    Înalt Preasfințite Stăpîne!

    Ne-am aşteptat la multe atacuri asupra dreptei credințe şi asupra nestrămutaților ei slujitori şi am suportat cu stoicism durerea cauzată de necredință şi de mai mici şi mai mari interese care ne-au îndurerat.

    Citeşte mai mult...
Articole şi studii


PDF Imprimare Email
Duminică, 28 Septembrie 2014 00:00
 
Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om,ci ceea ce iese din gură acelea spurcă pe om
 Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă. Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit.
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 27 Septembrie 2014 19:34

Omul în faţa Sfintei Cruci

Privind sfânta Cruce şi pe Hristos răstignit pe ea, un necreştin sau un necunoscător în cele ale duhovniciei va privi cu mirare şi va spune: aici s-a petrecut o mare şi neînţelesă taină. Privind-o un creştin iniţiat se va închina în faţa ei cu bucurie, exclamând: aici s-a lucrat mântuirea mea! Ea este izvorul veţii şi al fericirii mele! Crucea este lurarea cea mare a puterii lui Dumnezeu. Pe Cruce s-a arătat iubirea desăvârşită dintre Persoanele Sfintei Treimi, revărsată peste noi oamenii şi peste întreaga creaţie, prin Dumnezeu-Omul care se jerfeşte pentru noi, de dragul nostru asumându-şi vina păcatelor noastre. Aici se realizează in iubire desăvârşită începutul unirii dintre Dumnezeu şi oameni, dintre Dumnezeu şi lumea văzută, dintre lumea cerească şi lumea pământească. Aici se arată cutremurător grija iubitoare a Părintelui ceresc, Care jerfeşte pe Unicul Său Fiu pentru omul păcătos şi răzvrătit, spre a-l readuce în braţele părinteşti, înfiindu-l. În faţa şi în lumina Crucii omul credincios îşi înţelege mai limpede vocaţia sa, destinul său, calea sa, drumul său de la chip la asemănare, pe care trebuie neapărat să-l parcurgă, asumându-l cu bucurie şi mulţumire sau cel puţin cu resemnare. Înţelege de asemenea că orice evitare, ezitare sau eschivare de la drumul său, de la asumarea crucii sale îi aduce mai multă suferinţă, nemulţumire, angoasă, care uneori prelungindu-se ca durată, poate cădea sub domeniul absurdului, lipsit de orice licăr de lumină sau rază de speranţă. Prezenţa noastră în faţa sfintei Cruci, indiferent de gradul nostru de cunoaştere şi de trăire, trebuie să fie mereu spre luminarea minţii şi învăpăierea inimii. Spre sporirea şi consolidarea cunoştinţei, a multiplelor înţelesuri tainice, care personal ni se revelează treptat, pe măsura apropierii noastre de Dumnezeu. Spre sporirea şi întărirea dragostei dumnezeieşti, care se aprinde din recunoştinţa faţă de iubirea, mila şi dărnicia Sa, precum şi din împlinirea cu consecvenţă a poruncilor Lui. Cred că la trei lucruri esenţiale trebuie să mediteze şi să reflecteze omul, creştinul mai ales, pentru a-şi spori şi consolida cunoştinţa şi tăirea duhovnicească.

1. Modul în care Dumnezeu Îşi poartă Crucea, Îşi face datoria cu iubire faţă de om şi faţă de creaţie.

2. Necesitatea asumării vieţii, a purtării crucii pentru om, precum şi necesitatea conlucrării lui cu Dumnezeu, ca o condiţie a fericirii şi împlinirii sale.

3. Darurile nesfârşite ale lui Dumnezeu revărsate prin Jertfa Sa în Biserică, precum şi pedeapsa refuzului lor.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 27 Septembrie 2014 13:50

Mâinile sunt date de Dumnezeu ca să avem noi mâinile lui Dumnezeu!

altCe bine ar fi să avem şi noi mâinile lui Dumnezeu, să facem ceva pentru aproapele nostru, să-l mângâiem, să-l ajutăm, să intervenim cu puterile noastre spre ajutorarea lui! Şi atunci am avea mâinile lui Dumnezeu şi „pe bolnavi mâinile-şi vor pune şi bine le va fi".
Zice Domnul Hristos: „Pe bolnavi mâinile-şi vor pune şi bine le va fi" (în alte traduceri: „şi se vor face sănătoşi"). E vorba nu de puterea de însănătoşire, pentru că nu mulţi au această putere, e vorba de o mângâiere. Cu mâinile, nu numai înzdrăvenim, nu numai ajutăm; chiar dacă nu înzdrăvenim, ajutăm pe oameni, ajutăm pe bolnavi, îi ajutăm ca să se simtă mai bine „şi bine le va fi". Cu mâinile mângâiem, mâinile sunt date de Dumnezeu ca să avem noi mâinile lui Dumnezeu!
Am citit cândva, undeva, o istorisire despre un doctor, un doctor care a fost misionar prin Africa – Albert Schweitzer se numea. Acesta era doctor şi africanii se bucurau de ajutorul pe care-l dădea el ca doctor. Într-o împrejurare ca aceasta, cineva a spus: „Tu ai mâinile lui Dumnezeu!". Ce bine ar fi să avem şi noi mâinile lui Dumnezeu, să facem ceva pentru aproapele nostru, să-l mângâiem, să-l ajutăm, să intervenim cu puterile noastre spre ajutorarea lui! Şi atunci am avea mâinile lui Dumnezeu şi „pe bolnavi mâinile-şi vor pune şi bine le va fi".

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Vineri, 26 Septembrie 2014 00:00

Predica Părintelui Arsenie Boca la Înălțarea Sfintei Cruci

Într-una din cântările Bisericii, alcătuită după Psalmii lui David, preamărim pe Dumnezeu în cuvintele: “Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru; înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt este”. O altă cântare bisericească, preamărind crucea zice: “Acum vedem aşternutul unde au stătut picioarele Tale Stăpâne…” Astăzi cu adevărat cuvântul cel de Dumnezeu grăitor al lui David a luat sfârşit, că iată arătat ne închinăm şi aşternutului preacuratelor Tale picioare.

Deci până la răstignirea Domnului pe cruce, crucea era lemnul morţii celei mai de ocară. Prin Sfintele Sale patimi, Iisus a schimbat ocara în slavă, încât Apostolul Pavel nu găsea alt cuvânt în care să se laude decât în Crucea Domnului, mustrând pe cei ce sunt vrăjmaşii crucii.

Deci lemnul crucii a fost prevestit prin prooroci, prin Moise şi prin David. Prin proorocul David ne porunceşte să ne închinăm Crucii, aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este.

Oare de ce zice despre Cruce că e aşternut numai al picioarelor Lui? – Fiindcă Iisus S-a răstignit pe Cruce nu cu fiinţa Sa dumnezeiască, ci cu firea omenească, Adam cel nou, ceea ce în graiul profetului e tot una cu picioarele Lui Dumnezeu.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Vineri, 19 Septembrie 2014 20:49

Cine intristeaza preotul, intristeaza pe Duhul Sfant

altMare faţă este preotul, slujitor la altarul lui Dumne­zeu. Cine-l întristează, întristează pe Duhul Sfânt Care via­ză în el.
Ce să spunem atunci de episcop? Episcopilor li s-a dat un mare har al Duhului Sfânt; ei stau mai presus decât toţi; ca vulturii ei se ridică în înălţimi şi de acolo văd în depărtări nesfârşite şi cu o minte de-Dumnezeu-grăitoare [teologică] păstoresc turma lui Hristos.
Duhul Sfânt, se spune, a aşezat în Biserică episcopi ca să păstorească turma lui Hristos [FA 20, 28]; dacă credin­cioşii şi-ar aduce aminte de aceasta, i-ar iubi cu o mare iubire pe păstorii lor şi s-ar bucura din suflet la vederea păstorilor. Cine poartă în el harul Duhului Sfânt ştie de­spre ce vorbesc.
Un om smerit şi blând mergea odată cu femeia sa şi cei trei copii ai săi pe o cale şi au întâlnit un arhiereu care călătorea într-o trăsură, şi atunci, când ţăranul s-a închi­nat înaintea lui cu cucernicie, l-a văzut pe arhiereul care-l binecuvânta în focul harului.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Vineri, 19 Septembrie 2014 08:39

Vindecare cu anafură şi aghiasmă

altÎn anul 2003, catehetul s-a îmbolnăvit grav de malarie. Suferea de aproape trei luni. Slăbise foarte mult şi din cauza lipsei banilor nu a putut să meargă la doctor. Diaconul parohiei, părintele Avraam, l-a vizitat, ca înainte de moarte, ca să-l consoleze. Nicolae i-a cerut ajutorul. Să găsească o maşină care să-l ducă la un spital în Lububasi, la 100 de kilometri distanţă. Au mers mai întâi împreună, cu greu, până la casa părintelui Iosif Kashinda, pentru a se spovedi, în eventualitatea că avea să moară. Nicolae i-a cerut şi acestuia bani pentru tratamentul său, însă părintele Iosif i-a spus: "Bani, din păcate, nu am să-ţi dau. Am doar nişte aghiasmă şi puţină anafură de la biserica noastră. Ia-le pe acestea şi, dacă va fi voia lui Dumnezeu, te vei vindeca". Nicolae, după rugăciunile citite de preot, a băut aghiasma şi a mâncat anafura şi – minune! Încet-încet a început să-şi revină. Febra a scăzut, s-a putut ridica din pat şi a început să mănânce. Această minune a devenit repede cunoscută de mulţi oameni, care au început să creadă cu statornicie că Biserica noastră Ortodoxă este singura Biserică adevărată a lui Hristos, unde locuieşte Sfântul Duh, Cel ce dăruieşte lumii mântuire, iertarea păcatelor, vindecare sufletească şi trupească.

Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile – mărturie a dreptei credinţe, Editura Areopag, 2011, p. 160-161

 
PDF Imprimare Email
Duminică, 28 Septembrie 2014 00:00
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine!

Uneori este greu să împărtăşeşti durerea, mai ales să o scrii. Să ai grijă de cuvinte să fie bine aşezate, fiecare pe scăunelul lui, cu semnificaţia în mână, cu permisiunea de a-şi mai schimba sensul ... şi cu buchetul de lacrimi ce trebuie transmise. Însă indiferent de natura lor, trebuie să trezească pocăinţă.Da! Să stiţi că până şi starea de bucurie trebuie să trezească pocăinţă; atunci când ea pluteşte pe o cale duhovnicească, dar mai ales când este emanată de grimasele patimilor noastre cărora le răspundem zâmbind; „semnăm contractul", şi din robii Domnului care laudă numele Lui, ajungem robi nouă înşine ridicând patima în slăvi.

 

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 27 Septembrie 2014 14:31

Trebuie sa iertăm la nesfârșit, din toată inima!

altDe obicei, oamenii nu se întorc la Dumnezeu decât atunci când dau de primejdii, adică atunci când îi ajunge dreptatea dumnezeiască din urmă şi trebuie să dea seama de ce au făcut. Nu e rău să te întorci la Dumnezeu nici chiar atunci, în ceasul al unsprezecelea; însă ar fi cu mult mai bine să vii, de bună voie, la rosturile tale veşnice, şi nu tras de mânecă sau pălit cu prăjina din urmă.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Vineri, 26 Septembrie 2014 00:00
Înălţarea Sfintei Cruci

 Troparul Inaltarii Sfintei Cruci: Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui protivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Condacul Inaltarii Sfintei Cruci: Cel ce Te-ai inaltat pe Cruce de bunavoie, poporului Tau celui nou, numit cu numele Tau, indurarile Tale daruieste-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleste cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor, daruindu-i lui biruinta asupra potrivnicilor, avand ajutorul Tau arma de pace, nebiruita biruinta.

Cum Praznicul Inaltarii Sfintei Cruci coincide cu ziua pomenirii Adormirii Marelui nostru Sfant Parinte Ioan Gura-de-Aur, va propunem spre mangaiere si indemn aceasta frumoasa si densa omilie despre Sfanta Cruce apartinand chiar Sfantului Ioan:

De atunci a început Iisus a spune ucenicilor Săi că trebuie să pătimească (Matei 16, 21)

- Cînd: „De atunci”?

- De cînd a fixat în sufletul lor dogma că este Fiul lui Dumnezeu, de cînd a deschis uşa paganilor. Dar apostolii nici acum n-au înţeles spusele Domnului; „că era ascuns cuvîntul acesta pentru ei” (Luca 18, 34), spune evanghelistul Luca; erau ca în întuneric, pentru că nu ştiau că Hristos trebuie să în vieze.
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Duminică, 21 Septembrie 2014 00:00

Nasterea Maicii Domnului. Predica Parintelui Sofian Boghiu

Frati crestini, nici o nastere din cate cunoaste istoria lumii n-a adus omenirii intregi atata bucurie, cata bucurie a adus in lume nasterea Sfintei Fecioare Maria. De la nasterea ei, un nou orizont se deschide pentru omenirea intreaga si de atunci incepe a se scrie o noua istorie in lume, istoria mantuirii neamului omenesc sau, cum spune sfantul Ioan Damaschin: „Astazi este inceputul mantuirii noastre”.

Venirea ei in lume a fost fagaduita de Dumnezeu protoparintilor nostri in raiul cel pamantesc, apoi a fost binevestita de prooroci si asteptata cu dor si infrigurare de toate generatiile de-a lungul miilor de ani, ca pe a aceleia care avea sa nasca pe Mesia, Mantuitorul lumii. Generatii intregi s-au rugat pentru aceasta intrupare din Maica Domnului. Stim ca ea era vasul ales in care S-a pogorat si S-a intrupat Mantuitorul lumii. Precum se stie, Sfanta Fecioara Maria este binecuvantatul rod al rugaciunii indelungi si cu multe lacrimi a batranilor si fericitilor ei parinti, Ioachim si Ana.

Amandoi erau coboratori din neamul imparatesc al lui David si locuiau in Nazaretul Galileei. In centrul Nazaretului de astazi se arata locul unde a trait odinioara Sfanta Fecioara Maria cu familia sa. Si intr-adevar, frati crestini, in Nazaretul de astazi este o mare catedrala a Bunei Vestiri, cea mai mare din acel oras. Si in centrul ei – are si etaj – e un fel de grilaj.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Vineri, 19 Septembrie 2014 08:56

Minunea Maicii Domnului și a Sfântului Serafim de Sarov

altFratele Cornel relatează în cele de mai jos minunea pe care a trăit-o datorită ajutoruluisf_serafim_de_sarov Sfântului Serafim și al Maicii Domnului. „Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu !".

Nu reușeam sa avem un copil.

După ceva ani, într-o noapte, am visat două racle din care ieșea lumină puternică. Spre una eu am strigat: „Ajută-mă, Sfinte Nectarie!", iar spre cealaltă „Ajută-mă, Sfinte Serafime!". Când m-am trezit, mi-am dat seama că de Sfântul Nectarie am auzit, dar Sfântul Serafim niciodată. Adevărat că nici pe la Biserică nu prea am fost...
Așadar, după ce m-am trezit, cu visul încă proaspăt, m-am întrebat: „O fi existând un Sfânt cu numele de Serafim?". Eram convins ca nu există un sfânt cu numele asta. În viața mea de până atunci nu am auzit de numele acesta.
Și am aflat de pe internet că da, există un Sfânt cu acest nume (și încă unul mare) și că o mică părticică din moaște se află la Biserica Mihai Vodă în București.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Joi, 18 Septembrie 2014 21:28

Ne plictisim unii de altii...

Faltaptul că ne plictisim unii de alţii – prietenii de prieteni, soţii între ei – arată că de fapt între noi nu există relaţii adevărate. Ca să mă plictisesc de cineva, trebuie să-l epuizez, să-l ştiu ca în palmă. Or, persoana este infinit de adâncă, fiind chip al Treimii neajunse. Dacă ne plictisim de om, înseamnă că îl privim doar la suprafaţă. Dar atunci suntem superficiali şi ne plictisim şi de noi înşine. De aceea căutăm tot timpul noul de suprafaţă.

Omul modern, în general, habar nu are ce înseamnă adâncimea unei relaţii. El este învăţat să fie superficial, din leagăn până la mormânt, prin modul de viaţă care i se impune. Esenţa căderii Evei este superficialitatea. Diavolul a îndemnat-o să fie superficială, promiţându-i cunoaşterea adevărată. Poate că a fost şi ea puţin superficială mai dinainte, din libera ei voinţă. Era cu neputinţă să epuizeze de contemplat creaţia lui× Dumnezeu. Faptul că a dat atenţie şarpelui arată că încă poate nu se adâncise cu totul în ceea ce i se oferise să contemple („tot pomul"). Dacă ar fi adâncit cu adevărat contemplarea creaţiei, ar fi fost atât de uimită şi acaparată încât nu ar mai fi avut timp de nimic altceva.

Citeşte mai mult...
 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>

Pagina 1 din 82
 
Calendar


 
 

Ultimile articole
 



Descarcă în formatul preferat.
    

 
 

 
Православие.Ru  Filme Ortodoxe
Logos.md  Frumoasa.md
Teologie.net  Teologie.md
Biblioteca ortodoxa digitala VIOSTIL  Personalitati basarabene
Biserica Ortodoxa din Moldova