Biblioteca ortodoxă

 

Ştiri

  • 02.06.15

    Biserica Ortodoxă prăznuieşte Sfinţii şi întocmai cu Apostolii, marii împăraţi Constantin şi Elena

    În data de 3 iunie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena. Marele între împărați, fericitul și pururea pomenitul Constantin, a fost fiul lui Constanțiu Clor și al cinstitei Elena. Și era pe vremea când crudul împărat Dioclețian își luase însoțitori, la cârmuirea întinsei împărății a romanilor, așa încât, partea de răsărit a împărăției, o cârmuia însuși împăratul Dioclețian, având, la rândul lui, ca ajutor, pe ginerele său Galeriu, iar capitala, era poarta Asiei, Nicomidia.

    Citeşte mai mult...
  • 23.05.15

    IMG 6185În capitală s-a desfășurat Marșul Familiei

    Mii de slujitori și de credincioși din toate colțurile țării au răspuns apelului Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir și au participat la un marș al tăcerii dedicat valorilor familiei tradiționale. Având în frunte arhiereii Bisericii Ortodoxe din Moldova, participanții la procesiune au pornit de la Mănăstirea Ciuflea, parcurgând în mod organizat bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt către scuarul Catedralei Mitropolitane.

    Citeşte mai mult...
  • 12.05.15

    marsul-pentru-familieÎndemnul Înaltpreasfințitului Mitropolitului Vladimir pentru participarea clerului și a poporului la Marșul Familiei

    Preacuvioși și preacucernici părinți, Iubiți întru Hristos frați și surori! La data de 23 mai a.c., Biserica Ortodoxă din Moldova se mobilizează pentru a participa la un Marș al tăcerii pentru susținerea familiei tradiționale, așa cum o știm din moși strămoși – ca loc unde copiii deprind dragostea de cele sfinte, învață respectul față de datinile și tradițiile noastre și capătă încrederea pentru viitor. Suntem convinși că anume familia tradițională oglindește învățătura de credință Ortodoxă, contribuind astfel la zidirea unei societăți bine ancorate în valorile cu deavărat importante, ce asigură continuitatea unui neam.

    Citeşte mai mult...
  • 12.05.15

    Manastirea ChistelnitaApelul ÎPS Mitropolit Vladimir pentru ajutorarea Mănăstirii Chiştelniţa

    Iubiţi întru Hristos fraţi şi surori, Cu toţii ştim că recent, Mănăstirea Chiştelniţa din r. Teleneşti a fost afectată în proporţie de 70% de un incendiu devastator.

    Citeşte mai mult...
  • 12.05.15

    alegeri localeSpre atenţia slujitorilor din cuprinsul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove!

    În contextul apropierii alegerilor locale, reamintim că, conform concepţiei sociale a Bisericii Ortodoxe, slujitori nu se pot implica în activităţi politice, procese electorale, cum ar fi susţinerea publică a organizaţiilor politice participante la scrutin sau a candidaţilor independenţi, acţiuni de agitaţie, etc.

    Citeşte mai mult...
Articole şi studii


PDF Imprimare Email
Marţi, 02 Iunie 2015 00:00
Viaţa Sfîntului Marelui Împărat şi întocmai cu Apostolii Constantin şi a maicii lui, Elena
 
Împăratul Britaniei, Consta, care se numea Flor, era nepotul lui Claudie, împăratul cel mai dinainte, care se născuse din fiica lui. Deci, Consta şi Elena au fost părinţii marelui Constantin. Consta a avut şi alţi copii cu altă femeie, cu numele Teodora, care a fost fiică a împăratului Maximian Erculie. Aceasta a născut lui Consta pe Constantie, tatăl lui Galie şi al lui Iulian; pe Dalmatie, pe Navalian şi o fiică, Constantia, care a fost dată după Liciniu. Iar din Elena este născut Constantin cel Mare, care a fost şi moştenitor al împărăţiei tatălui său.
Despre Consta, tatăl lui Constantin, se povesteşte că, deşi se arăta a fi închinător de idoli, după obiceiul cel vechi al Romei, nu se silea spre slujba idolească ca ceilalţi închinători de idoli; ci se arăta şi nădăjduia spre Dumnezeu cel Preaînalt. El învăţa pe fiul său, Constantin, să caute şi să ceară ajutor de la cea de sus purtare de grijă, iar nu de la idoli. Lui îi era milă de creştinii ce se munceau şi se omorau de ceilalţi împăraţi păgîni; pentru aceea el nu ura Biserica lui Hristos, ci o apăra de prigonire. Deci, creştinii din părţile Apusului aveau odihnă sub stăpînirea lui; iar cei din părţile Răsăritului erau supuşi la diferite chinuri, de vreme ce Maximian Galerie, ginerele lui Diocleţian, stăpînea părţile acelea.
La curtea împăratului Consta erau mulţi creştini în tot felul de dregătorii, iar unii dintre ei erau chiar slujitori de aproape ai lui. Vrînd împăratul să ştie care dintre bărbaţi sînt buni, desăvîrşiţi şi statornici în credinţă, a făcut aceasta: A chemat toată curtea sa împărătească şi le-a zis: "Dacă îmi este cineva credincios şi voieşte să fie în palatul meu, să se închine zeilor mei şi împreună cu mine să le aducă jertfe şi atunci îmi va fi prieten adevărat, slujindu-ne în boieria sa şi învrednicindu-se de la noi de mai mare cinste. Iar dacă cineva nu va voi să se închine zeilor mei, să se ducă din curtea mea unde va voi, deoarece nu pot să fiu împreună cu cei ce nu sînt de o credinţă cu mine".
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 23 Mai 2015 00:00

Ca toți să fie una...(Predică la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic)

„Părinte Sfinte, păzeşte-i întru numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum şi noi una suntem”(Ioan 17, 11)

Iubiţii mei, pământul nu este unica noastră locuinţă, ci a fost hotărât de Dumnezeu ca locuinţă temporară a noastră. Patria veşnică şi unica noastră locuinţă sunt cerurile. Pentru pământul acesta, care atât de mult ne ţine alipiţi cu plăcerile şi cu distracţiile lui, cu comorile şi cu desfătările lui, va veni o zi în care va fi distrus. Pentru că este materie şi materia este stricăcioasă. S-a făcut în timp şi orice lucru creat în timp are şi sfârşit. Aşadar, va suna şi pentru pământ ultimul ceas. Aceasta o confirmă şi ştiinţa. Dar mai mult decât ştiinţa o confirmă cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, care numeşte sfârşitul lumii „sfârşitul veacului” (Matei 13, 39; 24, 3; 28, 20; Evrei 9, 26). Despre sfârşitul lumii vorbesc profeţii, şi mai ales Daniil şi Isaia, vorbesc foarte clar Domnul, Apostolii, Apocalipsa.

 E o realitate faptul că pământul va fi distrus. Dar mai înainte de sfârşitul veacului se vor petrece aşa-numitele „semne ale vremurilor” (Matei 16, 3). Care sunt aceste semne? Le-a explicat Domnul: Vor fi „foamete”, „boli” (neputinţe din cauza cărora oamenii vor muri ca muştele), „cutremure pe alocuri”, „un necaz mare, cum nu a mai fost de la începutul lumii” şi, în sfârşit, soarele şi luna se vor întuneca, stelele vor cădea şi „puterile cerurilor se vor clătina” (Matei 24, 7, 21, 29; Luca 21, 11). Cine ar fi crezut acestea, dacă nu le-ar fi zis gura Domnului nostru Iisus Hristos?

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Joi, 21 Mai 2015 00:00
Sfantul Nicolae: Dragostea de popor – pana la sacrificiu, si Dragostea de Iisus – dragostea de Adevar

 "Indreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-ai arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiasca sufletele noastre."

Sfântul ierarh Nicolae e unul din cei mai populari sfinti ai crestinismului. Nu e nici sfântul Ioan Gura de Aur, a carui sfânta Liturghie se savârseste mereu. De ce? Ne-ar putea explica cele doua calitati ale marelui ierarh:

Dragostea de popor – pâna la sacrificiu, si Dragostea de Iisus – dragostea de Adevar.

Deci „mila si adevarul" pe care le-a trait ca ierarh, l-au facut mare înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a facut mare înaintea oamenilor.

Constantin cel Mare l-a gasit pe sfântul Nicolae în temnita. Prin edictul Împaratului de recunoastere a crestinismului ca religie de stat, de la anu1 313, sfântul Nicolae, dimpreuna cu toti crestinii de prin temnitele Imperiului roman, sunt pusi în libertate.

La anul 325, când Împaratul Constantin a convocat primul sobor ecumenic, a toata crestinatatea, printre cei 318 sfinti Parinti ai lumii si ierahi era si sfântul Nicolae.
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Joi, 21 Mai 2015 00:00

Minuni contemporane ale Sfântului Nicolae

Uleiul sfinţit
În fiecare an, de praznicul Sfântului Nicolae, părintele Dorothei, egumenul Mănăstirii Sfântului Nicolae din insula Andros, împarte câteva pacheţele de grâu binecuvântat la Litie, în cinstea sfântului. Acum câţiva ani, chiar după ce împărţise ultimul pacheţel, un pescar din zonă a intrat în biserică şi s-a grăbit spre altar ca să-şi primească grâul. În loc de aceasta, egumenul i-a dat o sticluţă cu ulei de la candela ce atârnă deasupra icoanei sfântului.
Pescarul a pus-o în buzunarul de la haină şi a plecat. După câteva săptămâni, pe când se afla pe mare, a izbucnit dintr-o dată o furtună. Deşi era un marinar încercat, furtuna s-a înteţit şi îi era cu neputinţă să mai ajungă la ţărm; îl cuprinse teama că barca se va răsturna. Începu să se roage Sfântului Nicolae şi, amintindu-şi de uleiul sfinţit, scoase sticluţa din buzunar şi o turnă în mare. De îndată, vântul încetă, iar în scurtă vreme apa din jurul bărcii deveni liniştită precum oglinda. Pescarul se întoarse la Andros, dând mulţumită pentru mijlocirea sfântului.
 

 

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Duminică, 17 Mai 2015 00:00
Ce trebuie să cunoaştem când ni se pare că suntem nefericiţi
 
Am citit zilele acestea despre nişte orbi. Casa în care locuiau aceştia era aranjată într-un loc foarte pitoresc şi plăcut. În nişte camere extraordinare, pline de aer curat şi de o frumuseţe rară, lucrau sau se rugau cu o nespusă bucurie pe feţele lor mai mulţi copilaşi orbi. Feţele lor erau pline de satisfacţie şi de o bucurie nespusă, deşi ei nu aveau nici măcar cea mai vagă ideie despre frumuseţea lumii care îi înconjoară.
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Joi, 14 Mai 2015 00:00
În contextul săptămânii Familiei Ortodoxe: E păcat oare să fac dragoste înainte de căsătorie?
 
Pentru că astăzi relaţiile intime înainte de căsătorie sunt aşa de răspândite şi aşa de mediatizate, încât nu mai par de mult un păcat, vreau să revenim cu câteva consecinţe grave ale acestor relaţii pe termen scurt, dar şi pe termen mai îndepărtat:
1. În primul rând dragostea înaintea căsătoriei e un păcat, şi păcatul afectează mereu pe toată lumea, direct sau indirect, pentru că-L exclude pe Dumnezeu, şi unde nu te ajuta Dumnezeu e mare chin şi suferinţă şi nimic nu merge bine.
2. În al doilea rând îl face pe un baiat să căute numai asta la o fată, să se culce cu ea şi plictisindu-se de ea, va căuta pe altcineva. E ca şi cum ar consuma o ciocolată, fără să-l intereseze de sentimente, de urmările relaţiilor intime...pur şi simplu pleacă şi gata.
3. Relaţiile intime înainte de căsătorie de multe ori se sfârşesc prin avorturi foarte multe, prin ucideri animalice de copii, pentru că nimeni nu-şi asumă responsabilitatea creşterii unui copil, iar la vârsta lor tinerii nu înţeleg prea bine marea taină şi bucurie de a avea un copil.
4. Dacă acceptăm să facem „dragoste" înainte de căsătorie, cât de înainte să fie ? La 20 de ani? la 18 ani? sau la 15? Mai nou acum se dau anticoncepţionale gratuite pentru fetiţele de 14 ani... iar un băiat de 11 ani este tată tot în Anglia... Ce nebunie ! Unde e limita ?
La 18 ani e simplu de zis că dragostea înainte de căsătorie nu e păcat dar la 25-30 de ani când ai o fetiţă sau un băieţel nu mai eşti aşa sigur, începi să te gândeşti că la 13-14 ani fetiţa ta e doar un copilaş.... începi să te gândeşti că ai vrea ca ea să nu ajungă în mâinile oricui...
5. Dragostea înaine de căsătorie duce la situaţii în care viitorul soţ sau viitoarea soţie să fi avut 5-6 parteneri până atunci, ceea ce va dăuna cu siguranţă viitoarea familii, şi va naşte discuţii, dar va duce şi la probleme medicale uneori grave.
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 23 Mai 2015 00:00
Duminica Sfinților Părinți
„Părinte drepte lumea pe Tine nu Te-a cunoscut
dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia M-au cunoscut
că Tu M-ai trimis! (Ioan XVII, 25)
Fraţi creştini, în neuitata noapte dinaintea Patimilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, El a înălţat o fierbinte rugăciune către Tatăl ceresc în grădina Ghetsimani, între măslinii cei bătrâni care şi ei se plecau în faţa Ziditorului. În acel ceas de rămas bun de la ucenicii Săi când fariseii pregăteau moartea, Iisus şi-a ridicat ochii către ceruri şi cu cuvinte arzătoare s-a rugat aşa: „Părinte Sfinte păzeşte în numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, precum una suntem şi noi".
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Joi, 21 Mai 2015 00:00

Mutarea Cinstitelor Moaşte ale Sfîntului Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei în oraşul Bari

La 22 mai, Biserica Ortodoxă prăznuieşte mutarea Moaştelor celui între Sfinţi, Părintelui nostrum Nicoale, al Mirelor Lichiei, mare făcător de minuni! Pe vremea binecredinciosului împărat grec Alexie şi a patriarhului Constantinopolului, Nicolae, stăpînind în Rusia iubitorul de Hristos marele domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici şi Vladimir cel de bun neam. Domnul Cernicovului, care după aceea s-a făcut monah, a fost năvălire a ismailitenilor contra stăpînirii greceşti de pe acea parte de mare, pentru că, începînd de la Herson, vrăjmaşii Crucii lui Hristos, au robit pămîntul creştin pînă la Antiohia şi Ierusalim şi au pustiit cu foc şi cu sabie toate cetăţile şi satele, bisericile şi mănăstirile; iar pe cei ce au scăpat de sabie, bărbaţi, femei şi copii, i-au robit şi toate părţile acelea le-au luat în stăpînirea lor. Atunci şi cetatea Mirelor, cea din latura Lichiei, unde se aflau cinstitele moaşte ale arhiepiscopului lui Hristos, Nicolae, au pustiit-o tot aceiaşi agareni.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Joi, 21 Mai 2015 00:00

Sfântul apostol şi evanghelist Ioan - apostolul dragostei creştine

Frati crestini, astazi am sarbatorit pe Sfantul Ioan Evanghelistul, apostolul dragostei crestine. O sa va spun ceva despre viata lui si despre Evanghelia a patra, scrisa de el.

Sfantul Ioan, cum stiti, este apostolul iubit al Mantuitorului Hristos. Cel mai tanar dintre apostoli, cel mai curat, feciorelnicul Ioan, cel mai atasat de Mantuitorul Hristos de la inceput. Impreuna cu fratele sau Iacov, fiii lui Zebedeu, sunt printre primii patru apostoli: Simon-Petru si Andrei, Iacov si Ioan, sunt cei patru apostoli de la inceputul activitatii Mantuitorului Hristos. Mai erau si altii chemati mai tarziu. Sfantul Ioan Il urmeaza pe Iisus toata viata Lui evanghelica.

Este ales el si fratele sau Iacov si Petru — un grup de tainici ai Mantuitorului Hristos care Il urmeaza pe Iisus in momente foarte intime si inalte. Asa de pilda, pe Tabor, cand Iisus Se schimba la Fata, apostolii ceilalti raman la jumatatea muntelui Taborului, in vale, iar Petru, Iacov si Ioan sunt luati de Iisus sus pe munte. Iisus Se schimba la fata, hainele Lui devenind albe, mai albe decat lumina, fata Lui stralucea ca soarele si apostolii erau uimiti in preajma Lui, incat se simteau foarte bine. Şi Petru, in acest moment, a spus cuvintele pe care le stiti din Evanghelie: „Doamne, cat de bine ne este noua sa fim aici. Porunceste sa facem trei colibe, una Ţie, una lui Moise si Ilie” – care erau alaturi de Iisus, aparuti din locasurile ceresti. Nu se mai gandea la el. Deci in acest moment in care s-a deschis un fragment din Imparatia lui Dumnezeu, in acest moment prea sfant, cei trei apostoli, Ioan, Iacov, fratele sau si Petru erau in preajma lui Iisus.

 

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Joi, 21 Mai 2015 00:00
Sfântul Ioan Gură de Aur - Cuvânt la Înălțarea Domnului 

Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)

Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit.

Voieşti să ştii cum noi am întărâtat asupra noastră pe acest Domn plin de dragoste şi de prietenie? Este neapărat trebuitor să cunoaştem fondul vrăjmăşiei de mai înainte, pentru ca atunci când vedem că noi, care eram vrăjmaşii lui Dumnezeu, iarăşi am fost cinstiţi, să ne minunăm de dragostea Aceluia. Şi să nu credeţi că acea schimbare s-ar fi făcut în urma propriilor noastre merite, ci mai vârtos să nu încetaţi a recunoaşte mărimea harului dumnezeiesc şi de-a pururea să mulţumiţi Lui pentru mărimea darurilor Sale.

Aşadar, voieşti să ştii cum am întărâtat asupra noastră pe acest Domn iubitor de oameni, plin de dragoste, bun, care toate le-a întocmit spre binele nostru?Dumnezeu hotărâse odinioară a stârpi tot neamul nostru, şi aşa de tare Se mâniase asupra oamenilor, încât voia să-i stârpească împreună cu femeile, cu copiii, cu dobitoacele şi cu tot pământul. El chiar spusese: „Voi pierde de peste tot pământul pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut” (Facerea 6, 7). Dar nu omenirea în sine ura El, ci răutatea ei.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Joi, 14 Mai 2015 00:00
În contextul Săptămânii Familiei Ortodoxe: Oare venirea unui copil pe lume poate să salveze o căsnicie?
 
O familie fără copii este o familie incompletă. Desăvârşirea unei familiei, a unui cuplu se regăseşte în venirea pe lume a copiilor. Sunt multe femei care cred că un copil reprezintă o binecuvântare de la Dumnezeu şi se simt totalmente împlinite şi fericite doar atunci când au copii. Din nefericire, societatea românească care „produce" femei de carieră, în detrimentul femeilor-mame, face ca apariţia unui copil să fie amânată din „lipsă de timp". Multe femei de carieră ale zilelor noastre consideră că un copil este un impediment în dezvoltarea lor profesională. Dacă aceste femei ajung să aibă copil, atunci acesta este crescut de bonă, care devine practic o mamă cu normă întreagă, iar mama adevărată se converteşte, în cel mai bun caz, în mamă de duminică, tocmai pentru că ea îşi găseşte împlinirea în profesie, şi nu în viaţa de familie.
Copilul este parte integrantă a unei familii, iar venirea pe lume a unui copil este completarea dragostei dintre cei doi parteneri. O căsătorie lipsită de dragoste, dar întemeiată pe principii false, financiare sau de oricare altă natură, care nu include dragostea pentru Dumnezeu şi aproapele, transmite copilului mesajul că dragostea nu este importantă. Astfel, copilul creşte într-o familie lipsită de dragostea pentru Dumnezeu. Multe cupluri nu realizează că fiecare persoană îşi duce în viaţa aceasta lumească propriul său canon. Dacă este aleasă calea lumească, atunci bărbatul şi femeia îşi găsesc împlinirea în viaţa de familie. Naşterea de prunci, îngrijirea şi educarea copiilor în spirit creştin, deprinderea cu valorile şi iubiriea de Dumnezeu este îndatorirea părinţilor.
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Marţi, 12 Mai 2015 00:00
De ce se dezleagă la peşte în perioada Penticostarului
 
Miercurea şi vinerea, în perioada Penticostarului (cuprinsă între Învierea Domnului şi Duminica Tuturor Sfinţilor - prima după Rusalii), este „dezlegare la peşte". Aceasta reprezintă o problemă liturgică de actualitate, deoarece interesează pe mulţi dintre credincioşii Bisericii noastre, în primul rând pentru faptul că această precizare liturgică a fost generalizată şi introdusă în mai toate calendarele bisericeşti, începând din acest an.
Lămuririle tipiconale indicate în „Rânduielile bisericeşti", precum şi celelalte menţiuni (ca de pildă, „dezlegările la peşte") din calendarul bisericesc au drept scop uniformizarea rânduielilor liturgice, menţionate de altfel în diverse tipicuri, cărţi bisericeşti sau de slujbă.
Gândirea strălucită a Sfinţilor Părinţi poate fi sesizată chiar şi în modul în care aceştia au ştiut să aşeze rânduiala postului, plecând tocmai de la praznicul care aduce cu sine îndulcirea din toate „bunătăţile cele pământeşti" (cf. „Rânduiala mesei", în Ceaslov, Bucureşti: EIBMBOR, 2001, p. 133), şi anume Învierea Domnului. Cât de uluitoare sunt îndemnurile Sfântului Ioan Gură de Aur din „Cuvântul de învăţătură" din „Sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru": „De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat (...). De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata (...), intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte". (Penticostar, Bucureşti: EIBMBOR, 1999, p. 24-25). Dacă observăm cu atenţie rânduiala Postului Mare (care precedă Paştile), dar şi modul postirii în perioada Penticostarului (care începe cu Învierea Domnului), vom constata că cele două rânduieli liturgice sunt reglementate în funcţie de importanţa covârşitoare a marelui praznic. Cele legate de Postul Mare au în vedere pregătirea specială pentru întâmpinarea cuviincioasă a Învierii Domnului, iar cele din perioada Penticostarului scot în evidenţă bucuria imensă care cuprinde întreaga făptură odată cu Învierea. Asprimea Postului Mare pe de o parte, precum şi „mângâierea" din perioada Penticostarului (modul mai puţin aspru al postirii şi „dezlegările la peşte", miercurea şi vinerea) pe de alta îşi găsesc raţiunea în afirmaţia Mântuitorului: „Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor. Iar ai Tăi mănâncă şi beau. Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile" (Lc. 5, 33-35). Aşadar, am putea afirma că motivul primordial în baza căruia Sfinţii Părinţi au rânduit „dezlegările la peşte" miercurea şi vinerea, în perioada Cincizecimii, adică până la Înălţarea Domnului şi apoi până la Cincizecime şi Duminica Tuturor Sfinţilor, îl reprezintă tocmai răspunsul Mântuitorului către cărturari şi farisei (cf. Lc. 5, 33-35). De altfel, cele patruzeci de zile până la Înălţare sunt ultimele zile în care Mântuitorul - Mirele Bisericii - mai este împreună cu apostolii pe pământ.
Citeşte mai mult...
 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>

Pagina 1 din 84
 
Calendar


 

Ultimile articole
 



Descarcă în formatul preferat.
    

 
 

 
Православие.Ru  Filme Ortodoxe
Logos.md  Frumoasa.md
Teologie.net  Teologie.md
Biblioteca ortodoxa digitala VIOSTIL  Personalitati basarabene
Biserica Ortodoxa din Moldova