Biblioteca ortodoxă

 

Ştiri

  • 18.07.15

    Americanii, convinși că religia le poate asigura viitorul

    Luna aceasta s-au împlinit 239 de ani de când coloniile americane au respins suzeranitatea britanică și și-au asumat autonomia completă, prilej pentru unii să deplângă discrepanțele de viziune între fondatorii Americii de atunci și conducătorii ei de azi.

    Citeşte mai mult...
  • 18.07.15

    Biserica Ortodoxă Rusă respinge un proiect de document pentru Marele Sinod Pan-Ortodox din 2016

    Organul de conducere al Bisericii Ortodoxe Ruse a respins un proiect de document care urmează să fie discutat la Sinodul Pan-Ortodox din 2016. Documentul, intitulat "Contribuția Bisericii Ortodoxe la triumful păcii, justiției, libertății, fratietatii și dragostei între națiuni și la eliminarea formelor rasiale si a altor forme de discriminare", a fost considerat "inacceptabil, în forma sa actuală", de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.

    Citeşte mai mult...
  • 18.07.15

    Vlădica Vladimir a binecuvântat Drumul Crucii și al Pocăinței în jurul Chișinăului

    În dimineaţa zilei de 18 iulie, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Vladimir, însoțit de Preasfințitul Ioan, Episcop de Soroca, Vicar la Mitropoliei Moldovei, a binecuvântat mulțimea de credincioși și slujitori care, în mod tradițional, cu voință duhovnicească și nădejde întru Domnul, s-au adunat la Porţile Oraşului pentru a începe Drumul Crucii şi al Pocăinţei.

    Citeşte mai mult...
  • 17.07.15

    Siria: O mamă și doi copii, frații noștri în Hristos au fost spânzurați

    În Siria, o mamă și doi copii, frații noștri în Hristos au fost spânzurați și expusi la rușine de musulmani doar pentru că sunt creștini.

    Citeşte mai mult...
  • 16.07.15

    GRECIA: Practica Yoga nu are ce căuta în viața creștinilor

    "Practica Yoga nu are ce căuta în viața creștinilor", anunță Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, ca răspuns la Ziua Internațională Yoga, care a fost stabilita de Organizația Națiunilor Unite în 2014.

    Citeşte mai mult...

Articole şi studii



PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 01 August 2015 18:34

Îndrumar pentru omul harnic și lucrător

Pentru a exista omul este obligat să aibă o sursă de existență și această sursă este oferită de stat. Însă uneori este nevoie de o mică binecuvântare a lui Dumnezeu pentru ca lucrurile să aibă o continuă existență. În cele de mai jos vom oferi un mic îndrumar pentru creștinul nostru în cele ce privește rugăciunea pentru cele ale

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Vineri, 17 Iulie 2015 11:49

O viaţă recâştigată - o luminată reîntoarcere acasă, în familia Bisericii Noastre Ortodoxe, de la eresul baptist

O reîntoarcere frumoasă la Dumnezeu după o lungă pocăinţă a avut loc în perioada Postului Mare înainte de sărbătoarea Învierii. Un moment zguduitor pentru Maria M. din comuna Voinescu (Hânceşti), care L-a regăsit pe Hristos în Biserica pe care au ajutat-o „fraţii" să o părăsească mai înainte de vreme. Părăsirea ortodoxiei a fost o rătăcire dirijată de făcătorii de versete şi de crescătorii la ghiveci a culturii lui „Jesus" şi a culturii lui „God" fără de Biserica văzută. Care „Jesus"? sau care God? Unul foarte apocaliptic şi foarte american strigat la portavoce prin Mc Church-uri de diverşi măscărici mesianici, care se încăpăţinează să-L separe pe Iisus Hristos şi de Biserica Sa, şi de creştinii din ea, şi de El Însuşi dându-i o nouă personalitate mai cool prin evanghelizările de import-export la care suntem supuşi adesea. În practică, cred că mulţi au văzut cum sunt chemaţi cei chemaţi, cum sunt aleşi cei aleşi şi cum sunt luminaţi neluminaţii ortodocşi atunci când sunt purtaţi de duhuri în microbuzele marfare spre locul făptuirii, unde li se pompează fără măsură şi fără discernământ aşa-zisa pocăinţă independentă cu spălare de creier în seratonină. Apoi li se inoculează interpretări de realitate manipulante pentru schilodirea sufletului după gustul fiecăruia, ca să ajungă de tot „râsul sfânt" în mare grabă.

Grijă mare la charismele cu care sunt serviţi ca bonus de călătorie aleşii şi chemaţii de către tot soiul de draci care mai de care mai charismatici în lucrarea lor!
La fel şi „evanghelizatorii" în cauză, care s-au dat ca fiind „ascuţiţi în înţelepciune" i-au şoptit şi surorii noastre dulce şi cu multă iubire pură din tainele gnozei şi dreptăţii eretice. Şi cum apa Iordanului are o râpă de scurgere în canalul din spatele amvonului baftist (iertată să-mi fie paralela nefericită), i-au orchestrat „fraţii" un botez-simbol ca la cartea lor - adică declarativ şi la maturitate (un fel de săpuneală cu zurgălăi şi fără săpun, fără valoare de taină ); au hrănit-o în agapa simbolică cu „simbolul trupului şi cu simbolul sângelui lui Isus" (un fel de blasfemiere a Euharistiei). Punctul culminant a fost desăvârşit atunci când au învăţat-o să creadă că erezia este adevăr revelat prin „cuvântul lui dumnezeu" propovăduit de surorile bohorodiţe, toate născătoare de dumnezăii lor în grup, scăpate la propovăduirea adevărului în turma ortodoxă. Biblistele surioare, foarte agreabile dealtfel ca şi ambalaj, tăiate şi protejate de jur - împrejurul legii ( sau tăiate şi adunate în legi noi de un fel de „hahami başi" – noii tăietori de prepuţuri masculine şi feminine după noi tăieri împrejur). Aceştia i-au citat proorochiri pe toate glasurile din cartea: „sfântului" APOST-at şi ANTI-evanghelist CORN-ilecu D.I.-după el citire"1) şi din biblia lui personală, cea de la 1921, revizuită şi completată şi cu alte distrofii spirituale. Tot ele din postura de apostoliţe ordinate pe post de paroahe în lipsa pastorului paroh (care uneori le mai temperează proorocirile) au slobozit versete strâmb-măritoare la adresa Bisericii celei Una care este Sobornicească şi Apostolică şi care nu este ruptă nici de Scriptură nici de Sinoade aşa cum sunt acestea apărute după ploaia reformatoare. În această Biserică trebuia să stea şi sora noastră ortodoxă, unde a aşezat-o Hristos şi unde ne aşează pe toţi în drum spre Înviere. Însă prin glasul păstoriţelor, duios-malitios, cu toată forţa ciripitului repetitativ şi obsedant, roabele lumii şi surorile fratelui autobotezat John Smintith2) au încercat s-o ucenicească pe nou convertita soră Maria, i-au dat gratuit best sellerul lui Cornilescu de care am amintit mai sus şi i-au explicat tehnica de citire pe diagonală din acea carte foarte inspirată de Segond3) şi asemănătoare cu Biblia. Din „Cuvântul lui Cornilescu" trebuia să capaciteze sora nou-testamentată cu toată capacitatea ei de cuprindere toate versetele necesare spre bâlbâirea cifrată a culturologiei din religia paralelă cu adevărul. S-a potenţat studierea cea mai critică a Bibliei pentru emanarea adevărurilor trâmbiţate recent şi de alţi poslanici gornişti în ton cu tonalitatea teoriei din cultul lor.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Duminică, 28 Iunie 2015 00:00

Predică la Duminica a IV-a după Rusalii

Cum să se mântuiască un om lipsit de smerenie, de blândețe, de supunere și de ascultare față de Dumnezeu? Cum să se mântuiască necredinciosul și pacatosul daca dreptul abia se mantuieste (I Petru 4, 18) ? Apa nu se aduna pe crestele muntilor ci in locuri joase, adanci. Nici binecuvantarea lui Dumnezeu nu se salasluieste in cei mandri, care se umfla pe sine in fata Lui, ci in cei smeriti si blanzi, care si-au adancit inima prin smerenie si blandete, prin inchinare inaintea maretiei lui Dumnezeu si ascultare de voia Sa. Cand o vita de vie nobila, indelung ingrijita, se maneaza si se usuca, gospodarul o taie si o arunca in foc si in locul ei sadeste o vita salbatica. Cand fiul uita dragostea parinteasca si se ridica impotriva tatalui sau, ce va face acesta ? Il va alunga din casa sa pe fiu si va infia pe strain. Cum e in natura, asa e si intre oameni. Necredincisii spun: Cutare si cutare lucru e dupa natura, si dupa legile noastre; cei care au credinta insa nu vorbesc in felul acesta. Ei, care au dat la o parte perdeaua legilor firesti si omenesti si au privit in ochii stralucitori ai tainei vesnicei libertati, vorbesc altfel. Ei spun: lucrul acesta se intampla din voia lui Dumnezeu si spre binele nostru. Dumneze scrie cu degetul Sau, dar scrierea Lui tiparita cu foc si cu Duh in lucruri si intamplari n-o pot patrunde dintre oameni decat aceia car sunt in stare sa o citeasca. Cei inaintea ochilor carora firea si viata stau ca un maldar de litere moarte, lipsite de noima, vorbesc de "intamplare". "Tot ce se intampla", zic ei, "e din intamplare". Prin aceasta ei inteleg ca tot mormanul acela de litere se misca si se amesteca singur, din amestecatura iesind o intamplare sau alta. De n-ar fi Dumnezeu un Dumnezeu al milei si al indurarii, ce-ar mai rade de nebunia acestor talcuitori de lume si viata ! Dar e cineva care rade cu rautate de nebunia lor: duhul cel rau, vrajmasul neamului omenesc, cel fara de mila si crutare.

 

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Luni, 08 Iunie 2015 00:00

Semnificaţia cheilor şi Sabiei Sf. Ap. Petru şi Pavel

Deseori se întîmplă că creştinii, intrînd în biserică şi privind la icoane sau la chipurile sfinţilor de pe pereţii locaşurilor sfinte, îşi pun întrebarea: de ce unii sfinţi sînt zugrăviţi cu unele unelte sau arme? Şi după cum este obiceiul, fără să întrebe de “preoţii Bisericii” (Iac. 5, 14) încep singuri, în sinea lor, să explice: c-am ce-ar însemna aceasta. Ei bine, dacă deja este cunoscut cu viaţa sfîntului, atunci poate să-şi dea bine seama ce-ar fi dorit să redea scriitorul icoanei. Trebuie să ştim, că în iconografia Ortodoxă fiecare element reprezintă ceva: dacă nu din viaţa sfîntului, atunci ceva simbolic care este legat de viaţa Bisericii. Aşa se întîmplă şi în cazul cu icoana Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Zugrăviţi pe icoane, îi putem deosebi pe aceşti doi Apostoli, prin aceia că Sfîntul Apostol Petru este zugrăvit cu chei în mînă dreaptă, iar Sfîntul Apostol Pavel cu sabie. Care este cauza că unul este zugrăvit cu chei, iar celălalt cu sabie? Voi încerca pe baza Sfintei Scripturi să dau un răspuns la această întrebare.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 23 Mai 2015 00:00
Duminica Sfinților Părinți
„Părinte drepte lumea pe Tine nu Te-a cunoscut
dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia M-au cunoscut
că Tu M-ai trimis! (Ioan XVII, 25)
Fraţi creştini, în neuitata noapte dinaintea Patimilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, El a înălţat o fierbinte rugăciune către Tatăl ceresc în grădina Ghetsimani, între măslinii cei bătrâni care şi ei se plecau în faţa Ziditorului. În acel ceas de rămas bun de la ucenicii Săi când fariseii pregăteau moartea, Iisus şi-a ridicat ochii către ceruri şi cu cuvinte arzătoare s-a rugat aşa: „Părinte Sfinte păzeşte în numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, precum una suntem şi noi".
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Joi, 21 Mai 2015 00:00

Mutarea Cinstitelor Moaşte ale Sfîntului Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei în oraşul Bari

La 22 mai, Biserica Ortodoxă prăznuieşte mutarea Moaştelor celui între Sfinţi, Părintelui nostrum Nicoale, al Mirelor Lichiei, mare făcător de minuni! Pe vremea binecredinciosului împărat grec Alexie şi a patriarhului Constantinopolului, Nicolae, stăpînind în Rusia iubitorul de Hristos marele domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici şi Vladimir cel de bun neam. Domnul Cernicovului, care după aceea s-a făcut monah, a fost năvălire a ismailitenilor contra stăpînirii greceşti de pe acea parte de mare, pentru că, începînd de la Herson, vrăjmaşii Crucii lui Hristos, au robit pămîntul creştin pînă la Antiohia şi Ierusalim şi au pustiit cu foc şi cu sabie toate cetăţile şi satele, bisericile şi mănăstirile; iar pe cei ce au scăpat de sabie, bărbaţi, femei şi copii, i-au robit şi toate părţile acelea le-au luat în stăpînirea lor. Atunci şi cetatea Mirelor, cea din latura Lichiei, unde se aflau cinstitele moaşte ale arhiepiscopului lui Hristos, Nicolae, au pustiit-o tot aceiaşi agareni.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 18 Iulie 2015 01:10

Conlucrarea dintre preot și psiholog

Astăzi, în viaţa de zi cu zi, există mulţi oameni care pătimesc sufleteşte. În întreaga lume ei sunt foarte mulţi. Cu osebire la noi; sunt o mulţime şi în Biserică. Unde să meargă omul bolnav sufleteşte, dacă nu în acest loc? Este ultimul lui adăpost. Aici poate el să creadă că va afla milă. Biserica este destul de încăpătoare, aşa că poate să-şi afle colţişorul său. În orice altă parte este respins; nimeni nu are nevoie de el. Însă aici nădăjduieşte că Dumnezeu are nevoie de toţi; că are nevoie şi de el. Vine şi caută aici milostivire, o aşteaptă. Astfel de oameni pot să afle în Biserică un oarecare echilibru şi să se nevoiască cu mult folos. Însă, totodată, ei devin o foarte mare povară şi creează o atmosferă de boală, care atârnă pe umerii preotului. Cu simţăminte bolnave, cu suflete bolnave, aceşti oameni îl împovărează pe preot; nu însă în calitatea lui de duhovnic. În zilele noastre, preotul trebuie să fie şi psihiatru.

Foarte mulţi psihiatri vin acum la biserică şi le cer ajutor preoţilor, spunând:
‒ Noi putem să prescriem medicamente, să îl scoatem pe om din stările lui de criză. Însă cum am putea să-l ţinem mereu în spital? Ce se va întâmpla cu el mai departe? Să vină la biserică! Dumneavoastră trebuie să-l menţineţi aici.
Şi, într-adevăr, se dovedeşte că asemenea oameni rămân în Biserică şi află un mod de viaţă. Însă, faţă de ei se cere din partea preotului o foarte mare atenţie, delicateţe, silinţă. Pe de altă parte, printre aceştia se află unii care nu voiesc să-şi recunoască boala, dorind să fie socotiţi sănătoşi. Acestea sunt cele mai grele cazuri. Preotul trebuie să-i explice unui astfel de om că boala sufletească nu este o ruşine. Însă nu este o situație care poate fi trecută cu vederea. Este o cruce. Un şchiop, să spunem, vine la biserică. Oare se poate preface cineva într-atât, încât să-l socotească sănătos? Oare îi va spune: „Aleargă şi ţopăie precum oamenii sănătoşi!"? Toţi îi recunosc neputinţa şi nu i se dă o ascultare pe care acesta nu ar putea să o împlinească.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Joi, 16 Iulie 2015 22:19

a fi ortodoxUn undemn, la a fi ortodox...

Iubite frate, iubită soră,
Ce ai zice tu de călătorul pe care, întâlnindu-l în drum, l-ai întreba: "De unde vii?" și "Unde mergi?", iar el ți-ar răspunde: "Nu știu!". Nu-i așa că răspunsul lui te-ar face să te îndoiești că ai înaintea ta un om întreg la minte?
Și tu ești un călător pe acest pământ, căci azi ești, dar mâine, poimâine, peste un an, peste zece, în sfârșit, cândva nu vei mai fi. Te vei duce și tu acolo unde s-au dus toți câți au făcut umbră pământului de la începutul lumii și până azi, cum și toți câți vor mai trece prin această lume până la sfârșitul veacurilor.
Dar știi tu unde te vei duce? Cu alte cuvinte, știi de unde vii și unde mergi? Ori ești și tu la fel cu călătorul de mai sus? Poate că știi ceva asupra începutului și sfârșitului călătoriei tale în această lume, dar nu ești încă pe deplin lămurit. Ei bine, află de la mine că nimeni și nimic nu te poate lămuri desăvârșit asupra rostului tău în această lume și a călătoriei ce ai de făcut în lumea aceasta și în cea care se întinde dincolo de pragul mormântului, nimeni și nimic nu-ți poate lumina calea și călăuzi pașii mai bine și mai sigur decât cuvântul lui Dumnezeu, păstrat neschimbat și propovăduit cu osârdie de Sfânta noastră Biserică Ortodoxă.
Biserica, dimpreună cu Biblia, sunt cele care cuprind învățătura adevărată și călăuzitoare. Ascultă, cu luare aminte de sfaturile Bisericii! Străduiește-te mai ales să viețuiești cum te povățuiește Ea și atunci călătoria ta în această lume va fi sigură și plăcută, iar întunericul de dincolo de mormânt se va preface pentru tine în noian de lumină care-ți va lumina calea și aici pe pământ. Este foarte important, să fii membru activ al Bisericii și să ai și o relație vie cu Dumnezeu!
Odată, un tânăr a mers la părintele său cu o întrebare:
- Părinte, eu merg la Biserică în toată duminica și sărbătoarea, dar nu înțeleg nimic din slujbele care se fac acolo... Poate, nu are rost să merg, doar, să stric aerul? Părintele, cu multă înțelepciune, i-a răspuns:
- Bine, dar mai întâi, te rog să faci o ascultare!
- Ce să fac părinte?
- Vezi panerul de acolo? Luându-l, ia apă din mare și udă copacul!

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 13 Iunie 2015 00:00
Predică la Duminica a II-a după Rusalii
Fraţi creştini, convertirea lumii la credinţa creştină ne-o înfăţişează Sfânta Evanghelie de astăzi, prin imaginea unei pescuiri minunate. Două corăbioare erau legate la ţărmul lacului Ghenizaret sau Marea Galileii. Pescarii ieşiseră din ele şi se ocupau acum cu spălatul şi dresul mrejelor. Mântuitorul a chemat pe aceşti pescari şi le-a făgăduit că-i va face pescari de oameni; adică ei vor merge să cucerească lumea în chip moral şi intelectual.
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Marţi, 02 Iunie 2015 00:00
Viaţa Sfîntului Marelui Împărat şi întocmai cu Apostolii Constantin şi a maicii lui, Elena
 
Împăratul Britaniei, Consta, care se numea Flor, era nepotul lui Claudie, împăratul cel mai dinainte, care se născuse din fiica lui. Deci, Consta şi Elena au fost părinţii marelui Constantin. Consta a avut şi alţi copii cu altă femeie, cu numele Teodora, care a fost fiică a împăratului Maximian Erculie. Aceasta a născut lui Consta pe Constantie, tatăl lui Galie şi al lui Iulian; pe Dalmatie, pe Navalian şi o fiică, Constantia, care a fost dată după Liciniu. Iar din Elena este născut Constantin cel Mare, care a fost şi moştenitor al împărăţiei tatălui său.
Despre Consta, tatăl lui Constantin, se povesteşte că, deşi se arăta a fi închinător de idoli, după obiceiul cel vechi al Romei, nu se silea spre slujba idolească ca ceilalţi închinători de idoli; ci se arăta şi nădăjduia spre Dumnezeu cel Preaînalt. El învăţa pe fiul său, Constantin, să caute şi să ceară ajutor de la cea de sus purtare de grijă, iar nu de la idoli. Lui îi era milă de creştinii ce se munceau şi se omorau de ceilalţi împăraţi păgîni; pentru aceea el nu ura Biserica lui Hristos, ci o apăra de prigonire. Deci, creştinii din părţile Apusului aveau odihnă sub stăpînirea lui; iar cei din părţile Răsăritului erau supuşi la diferite chinuri, de vreme ce Maximian Galerie, ginerele lui Diocleţian, stăpînea părţile acelea.
La curtea împăratului Consta erau mulţi creştini în tot felul de dregătorii, iar unii dintre ei erau chiar slujitori de aproape ai lui. Vrînd împăratul să ştie care dintre bărbaţi sînt buni, desăvîrşiţi şi statornici în credinţă, a făcut aceasta: A chemat toată curtea sa împărătească şi le-a zis: "Dacă îmi este cineva credincios şi voieşte să fie în palatul meu, să se închine zeilor mei şi împreună cu mine să le aducă jertfe şi atunci îmi va fi prieten adevărat, slujindu-ne în boieria sa şi învrednicindu-se de la noi de mai mare cinste. Iar dacă cineva nu va voi să se închine zeilor mei, să se ducă din curtea mea unde va voi, deoarece nu pot să fiu împreună cu cei ce nu sînt de o credinţă cu mine".
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 23 Mai 2015 00:00

Ca toți să fie una...(Predică la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic)

„Părinte Sfinte, păzeşte-i întru numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum şi noi una suntem”(Ioan 17, 11)

Iubiţii mei, pământul nu este unica noastră locuinţă, ci a fost hotărât de Dumnezeu ca locuinţă temporară a noastră. Patria veşnică şi unica noastră locuinţă sunt cerurile. Pentru pământul acesta, care atât de mult ne ţine alipiţi cu plăcerile şi cu distracţiile lui, cu comorile şi cu desfătările lui, va veni o zi în care va fi distrus. Pentru că este materie şi materia este stricăcioasă. S-a făcut în timp şi orice lucru creat în timp are şi sfârşit. Aşadar, va suna şi pentru pământ ultimul ceas. Aceasta o confirmă şi ştiinţa. Dar mai mult decât ştiinţa o confirmă cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, care numeşte sfârşitul lumii „sfârşitul veacului” (Matei 13, 39; 24, 3; 28, 20; Evrei 9, 26). Despre sfârşitul lumii vorbesc profeţii, şi mai ales Daniil şi Isaia, vorbesc foarte clar Domnul, Apostolii, Apocalipsa.

 E o realitate faptul că pământul va fi distrus. Dar mai înainte de sfârşitul veacului se vor petrece aşa-numitele „semne ale vremurilor” (Matei 16, 3). Care sunt aceste semne? Le-a explicat Domnul: Vor fi „foamete”, „boli” (neputinţe din cauza cărora oamenii vor muri ca muştele), „cutremure pe alocuri”, „un necaz mare, cum nu a mai fost de la începutul lumii” şi, în sfârşit, soarele şi luna se vor întuneca, stelele vor cădea şi „puterile cerurilor se vor clătina” (Matei 24, 7, 21, 29; Luca 21, 11). Cine ar fi crezut acestea, dacă nu le-ar fi zis gura Domnului nostru Iisus Hristos?

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Joi, 21 Mai 2015 00:00
Sfantul Nicolae: Dragostea de popor – pana la sacrificiu, si Dragostea de Iisus – dragostea de Adevar

 "Indreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-ai arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiasca sufletele noastre."

Sfântul ierarh Nicolae e unul din cei mai populari sfinti ai crestinismului. Nu e nici sfântul Ioan Gura de Aur, a carui sfânta Liturghie se savârseste mereu. De ce? Ne-ar putea explica cele doua calitati ale marelui ierarh:

Dragostea de popor – pâna la sacrificiu, si Dragostea de Iisus – dragostea de Adevar.

Deci „mila si adevarul" pe care le-a trait ca ierarh, l-au facut mare înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a facut mare înaintea oamenilor.

Constantin cel Mare l-a gasit pe sfântul Nicolae în temnita. Prin edictul Împaratului de recunoastere a crestinismului ca religie de stat, de la anu1 313, sfântul Nicolae, dimpreuna cu toti crestinii de prin temnitele Imperiului roman, sunt pusi în libertate.

La anul 325, când Împaratul Constantin a convocat primul sobor ecumenic, a toata crestinatatea, printre cei 318 sfinti Parinti ai lumii si ierahi era si sfântul Nicolae.
Citeşte mai mult...
 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>

Pagina 1 din 85
 
Calendar


 

Ultimile articole
 



Descarcă în formatul preferat.
    

 
 

 
Православие.Ru  Filme Ortodoxe
Logos.md  Frumoasa.md
Teologie.net  Teologie.md
Biblioteca ortodoxa digitala VIOSTIL  Personalitati basarabene
Biserica Ortodoxa din Moldova