| |
Caută informaţia necesară:
|
| |
| Logare:
|
|
|
|
|
Ştiri
-
21.05.13
„Trebuie să ne luptăm toţi împreună pentru rezolvarea problemei Kosovo-ului”
 „Trebuie să ne luptăm toţi împreună pentru rezolvarea problemei Kosovo-ului”, a spus Patriarhul Serbiei, kyr Irineu, în timpul târnosirii unei biserici din apropiere de Sasak.
Citeşte mai mult...
-
20.05.13
Biserica Ortodoxă face prăznuirea Sfîntului Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul
Marţi, 8/21 mai 201î, Biserica Ortodoxă face prăznuirea Sfîntului Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul. El fost unul din cei Doisprezece Apostoli şi a scris Evanghelia care îi poartă numele, trei epistole canonice: I Ioan, II Ioan şi III Ioan şi Apocalipsa.
Citeşte mai mult...
-
20.05.13
Activist gay: legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex este doar o diversiune. Noi vrem ca familia sa nu mai existe
Căsătoriile dintre homosexuali nu urmăresc egalitatea în drepturi, ci distrugerea căsătoriei şi a familiei. Un susţinător al drepturilor homosexualilor ar fi exprimat raţiunile care stau în spatele mult-revendicatei „căsătorii dintre homosexuali”, atunci când, într-o dezbatere publică desfăşurată anul trecut, a menţionat că mişcarea de emancipare a homosexualilor nu urmăreşte atât egalitatea şi înlăturarea discriminării, ci urmăreşte mai degrabă însăşi disoluţia instituţiei familiei.
Citeşte mai mult...
-
19.05.13
Copiii nostri, sclavii lor sexuali
Europa ne tot învaţă cum să gândim, ce e bine şi ce e rău. Ne arată cât de înapoiaţi suntem şi cât de greşite ne sunt căile. În seara asta aş vrea să vorbesc despre două cazuri, petrecute în Germania. De ce Germania? Pentru că este „motorul” Europei, este forţa economică şi politică, ce dă tonul şi stabileşte tendinţele politice europene. Iar la sfârşitul rândurilor, pe care le voi aşterne, vă rog să vă răspundeţi măcar la o singură întrebare: asta vrem şi în România?
Citeşte mai mult...
-
19.05.13
Adresarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova către autoritățile de vârf ale țării, pentru modificarea Legii anti-discriminare
Președintelui Republicii Moldova, Domnului Nicolae Timofti,
Președintelui Interimar al Parlamentului Republicii Moldova, Doamnei Liliana Polihovici,
Citeşte mai mult...
|
|
Articole şi studii
|
|
Marţi, 21 Mai 2013 12:18 |
|
Cand osemintele au raspuns - Adevarat a inviat!
S-a întâmplat în ziua de Paști a anului 1935, la mănăstirea Sfântul Pavel din Sfântul Munte. După Vecernia Dragostei (a doua Înviere), se obișnuiește să se adune toți părinții în arhondaric, pentru a-și adresa unii altora urările de Paște.
Părintele Toma, proaspăt tuns în monahism, necunoscând rânduiala, s-a dus în față, împreună cu monahii mai bătrâni. Starețul Serafim l-a văzut, dar nu i-a spus nimic. Când părintele Toma i-a zis «binecuvântați», starețul i-a răspuns: «Părinte Toma, du-te jos, te rog, în osuar, și spune “Hristos a înviat” și oaselor părinților adormiți, iar apoi vino înapoi».
Tânărul călugăr, simplu, smerit, grăbindu-se să facă ascultare, fără să stea prea mult pe gânduri, a alergat la osuar. Ajuns acolo, a strigat cu glas mare: «Părinți și frați, m-a trimis starețul să vă spun Hristos a înviat!». Atunci s-a petrecut următorul fapt minunat: oasele au început să salte, să scrâșnească, să joace, să sară în sus de bucurie!
Un craniu s-a ridicat chiar la un metru de sol și i-a răspuns: «Cu adevărat a înviat Domnul!». După care s-a reașternut aceeași liniște de mormânt.Părintele Toma s-a întors după aproximativ zece minute, deși cimitirul și osuarul mănăstirii se află foarte aproape de arhondaric. Cum l-a văzut, starețul l-a întrebat dacă le-a spus “Hristos a înviat” celor adormiți, la care monahul a răspuns că da.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Duminică, 19 Mai 2013 19:54 |
Îi rănim cu adevărat doar pe cei pe care-i iubim....
Cineva care ține foarte mult la mine, mi-a spus acum ceva vreme că nu putem să-i rănim cu adevărat decât pe cei pe care-i iubim. Și, aș zice eu acum, se aplică și invers, adică nu pot să ne rănească cu adevărat decât cei care ne iubesc.
Cum ar putea să te dezamăgească până la durere și până la lacrimi cineva care-ți este indiferent? De ce l-ar durea pe cel care nu te iubește că tu ai căzut între tâlhari? Îi este mult mai simplu să treacă pe alături. Da, orice venetic poate să arunce cu pietre și unele dintre pietrele aruncate e posibil să te mai și lovească dar loviturile astea fac parte din gama „ceea ce nu ne omoară ne face mai puternici“. Dureri care trec și care nu lasă decât o vânătaie repede uitată și vindecată.
Dar dacă mama îți dă o palmă pe care știi că nu ai meritat-o, sentimentul de nedreptate pune stăpânire pe tine și doare mai mult decât palma. Iar dacă ai meritat-o, ideea că ai făcut ceva ca s-o meriți te roade și mergi să-ți ceri iertare. Nu-ți ceri iertare de la oamenii de care nu-ți pasă dacă-i superi sau îi rănești în vreun fel ci de la cei care-ți sunt dragi și pe care-i iubești.
Spuneam uneori că dragostea adevărată doare. Cea care nu doare este păcăleală. Doare pentru că este o foarte mare apropiere între oameni diferiți, fiecare cu asperitățile lui, fiecare modelându-se după celălalt și modelându-l pe celălalt. Doare pentru că nu ni se pare niciodată că am avea destul din persoana iubită.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Vineri, 17 Mai 2013 07:27 |
O dată să te hotărăşti...
Greutatea înfăptuirii unei alegeri, o ştie şi a simţit-o fiecare. Vă amintiţi despre măgărul lui Buridan? Istoria măgăruşului sleit de foame, care din două grămezi de fân egale ca mărime şi distanţă de la el, nu a putut alege nici una. Astfel, sărmanul a murit de foame, nefiind în stare să ia o decizie. E absurd? Probabil, dar numai la prima vedere. Fiecare dintre noi cel puţin o dată-n viaţă a fost pus în faţa unei situaţii insuportabile de a alege -"sau ... sau ... ".
Totuşi nu orice alternativă presupune şi existenţa unei alegeri. Dacă măgăruşul nostru mergea pe un drum pustiu, pe care ar fi dat de o singură grămadă de fân, el la sigur ar fi ales să-l mănânce. Mai precis, nici nu ar fi ales, ci pur şi simplu şi-ar fi potolit foamea. În acest caz nu ar fi existat nici o frâmântare din partea lui. Mâncând fânul, măgăruşul la nimic nu renunţă, şi nu face nici un sacrificiu. Situaţia devine alarmantă, în cazul în care stăpânul pune în faţa animalului două grămezi la fel de atractive de fân.
Dar nu prea se întâmplă în viaţă aşa, toate şi deodată. Ba pe un taler al cântarului imaginar se adaugă nişte argumente, ba pe altul. Şi aşa ar vrea, dar şi de celelate nu vrea să se priveze.
Uneori în situaţia în care povara alegerii e prea grea, noi preferăm să nu alegem nimic, sau să cedăm responsabilitatea pentru alegerea noastră altora. Mereu având şi o scuză: mama mea (prietenul, soţul ) spune că e mai bine să procedez aşa. Şi ca o variantă de alternativă, - mai alegem că totul se va rezolva de la sine cu timpul.Din păcate (deşi noi suntem convinşi că din fericire) uneori cu adevărat lucrurile se rezolvă de la sine.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Joi, 16 Mai 2013 09:00 |
Cum am vrut sa ma fac calugar si de ce nu m-am mai facut
Părintelui Clement Haralam, starețul Zosima al meu
Pe la 25 de ani îmi intrase în cap să le las pe toate și să mă fac călugăr. Eram pe cale să termin Teologia și, cu toate că aveam nevastă acasă, îmi tot căutam de treabă printre frații și părinții de la Trei Ierarhi. Mă trezeam cu noaptea-n cap să ajung la ceasuri, apoi, peste zi, vindeam la pangar lumînări și iconițe, pe la prînz dădeam o mînă de ajutor la bucătărie, după-amiaza făceam pe ghidul pentru vizitatorii mănăstirii, iar după vecernie mă aciuam printr-o chilie sau alta, pînă dădea starețul peste mine și mă alunga acasă: Du-te, măi, că te-așteaptă nevasta.
Plecam cu ciudă, mă mai încurcam vreun ceas, două prin curte, cu nea Petrică, paznicul, mare amator de povestiri cuvioase, iar a doua zi o luam de la capăt. Cînd se mijea de ziuă, mă găseau iarăși cinstiții părinți la ușa bisericii, ca un pui de bodaproste, așteptînd să înceapă slujba. De la o vreme, nu-l mai slăbeam pe duhovnicul meu, starețul Clement. Călugăr, în sus, călugăr, în jos. Ce-ți trebuie, măi, călugărie? mă lua părintele Clement, om dintr-o bucată și nu prea deprins cu meșteșugul vorbelor alese. Uite-așa, părinte, ziceam eu, n-am pace dacă nu mă fac călugăr. Azi așa, mîine așa.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Marţi, 14 Mai 2013 22:25 |
|
Pentru cei care vor să ştie dacă se potrivesc
Pentru cei care vor să ştie dacă “se potrivesc”: NU VĂ POTRIVIŢI! Doar Duhul Sfânt poate potrivi oamenii.
Am citit undeva că numai Duhul Sfânt face ca două persoane să se înţeleagă, numai Duhul Sfânt poate ţine legătura dragostei între persoane.
Restul e… nimicul creaturii şi nimicul omenesc care nu valorează… nimic. Adică nu contează deloc dacă “ne potrivim” acum, câteva săptămâni sau luni. Noi nu suntem egali nici cu noi înşine, ne schimbăm de la o zi la alta. Cum am vrea să ştim dacă cel de lângă noi va mai fi la fel ca acum peste câteva luni sau un an? Cu siguranţă noi vom fi alţii şi el/ea va fi altul/alta.
Dacă ne potrivim acum, astăzi, cine ne poate garanta că ne vom potrivi la fel şi mâine sau toată viaţa?
O relaţie nu merge de la sine. Trebuie să lucrezi asupra ta şi asupra celuilalt şi asupra relaţiei, trebuie să îngrijeşti dragostea ca pe o floare, să îi schimbi pământul, să îi rupi frunzele uscate şi să o uzi la timp cu apă suficientă.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Sâmbătă, 11 Mai 2013 15:29 |
|
Formula dragostei - ne dorim să iubim sau doar să fim iubiţi?
Rar scriitor, poet sau filozof care nu a dat definiţia dragostei. Printre formulările, care încep cu "Dragostea - este ..." există şi nu puţine cuvinte subtile şi spirituale. Şi totuşi, cele mai înţelepte cuvinte despre dragoste au fost spuse de călugări, cei care îl cunosc pe Dumnezeu, care însuşi este dragoste. Din adâncimea experienţei spirituale a sfinţilor, şi din interiorul vieţii de familie "reuşite", este la fel de clar, că dragostea este în primul rând smerenie.
Conflicte, certuri, insulte, reproşuri fără de sfârşit ... De ce fără de ele nu pot exista relaţiile dintre oameni, care de parcă se iubesc unul pe altul? De ce uneori de parcă pare imposibilă convieţuirea a două persoane pe aceeaşi planetă? Chiar şi pentru acei, care au jurat să fie împreună la bine şi la rău, în bogăţie şi în sărăcie, în toate greutăţile pe care le vor întâmpina în viaţă ... Sunt oare atât de diferiţi - un bărbat şi o femeie?
Şi dacă Sf. Augustin a numit căsătoria paradisul pe pământ, atunci de ce este atât de dificil să desluşeşti indicatoarele care conduc la acest "paradis"?
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Luni, 20 Mai 2013 17:11 |
|
Sfantul apostol si evanghelist Ioan - 10 cuvinte despre dragoste
Sfântul apostol şi evanghelist Ioan este de asemenea, cunoscut sub numele de Apostol al dragostei . Anume dragostea este tema esenţială a celor trei epistole ale sale. Pentru câteva momente încercaţi şă lasaţi la o parte grijile şi problemele cotidiene şi citiţi macar câteva pasaje din ele.
1.Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află. Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble. (1 Ioan 2:1-6).
2. Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este.(1 Ioan 3:1-2).
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Sâmbătă, 18 Mai 2013 12:05 |
Țiganca Zamfira, chip al pocăinței noastre
De şase ani sunt preot voluntar la Penitenciarului nr. 16 Pruncu din Chişinău. Activitatea noastră de aici este un pic diferită faţă de cea din România, deoarece avem şi parohie – asta înseamnă că, pe lângă activităţile de parohie, mai desfăşurăm şi activităţi misionare, cum ar fi cea de la penitenciar.
Din această cauză, eu nu pot să fiu permanent acolo, nici nu pot săvârşi Sfânta Liturghie duminica şi în sărbători, dar ajung săptămânal – de obicei, miercurea şi vinerea. Mă ajută voluntari veniţi chiar din rândul condamnaţilor, care îi ajută să se pregătească pe cei care vor să participe la slujbe, le dau cu o seară înainte să citească ori dintr-un Ceaslov, ori din ce avem noi la îndemână atunci în mica bibliotecă a bisericii.
Dar mai întâi trebuie spus că întâmplarea pe care vreau să o povestesc s-a petrecut în toamna anului 2008.
Instituţia noastră este unicul penitenciar spital unde sunt internaţi atât bărbaţi, cât şi femei. Şi, într-o celulă de femei din secţia Chirurgie, a fost şi o ţigancă – Zamfira. Când unul din voluntari a venit cu o seară înainte să întrebe cine va veni la slujbă, Zamfira i-a spus: „N-am nevoie de carte, dar vreau să vin mâine la biserică”. Era o ţigancă în jur de 36 de ani – o ţigancă frumoasă, care era şi uşuratică, din câte am înţeles. De la 16 ani era condamnată pentru ucidere: îşi omorâse copilul, şi mai făcuse şi multe altele. Aşadar, a doua zi, Zamfira a venit la biserică.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Joi, 16 Mai 2013 11:28 |
|
Parintele Selafiil cel Orb: «Iarta-ma, Doamne, ca n-am facut nimic bun!»
“Părintele spunea că vremea este aproape. ‘O să înceapă mare învălmăşeală în Biserică, eu n-o s-o prind, dar voi o s-o prindeţi‘. Mai spunea că e aproape timpul cînd cărţile ortodoxe vor fi nesemnate şi se vor răspîndi din mînă în mînă. Atunci vor propovădui femeile, ca pe vremea sfinţilor apostoli, deoarece preoţii nu o vor putea face. Dreapta credinţa va fi păstrată prin epistole răspîndite printre credincioşi, deoarece partea oficială a Bisericii nu va mai propovădui adevărul. Cu toate acestea, părintele spunea să mergem aşa înainte, fără să ne rupem de episcopi“. (Parintele Selafiil de la Noul Neamt)
Duminică, 28 noiembrie împreună cu un grup de pelerini din România am avut ocazia să primim un cuvînt de învăţătură de la părintele Selafiil cel Orb de la mănăstirea Noul Neamţ, din Kiţcani. Bătrînul, chiar dacă are deja 96 de ani şi nu e în stare să să poarte pe sine fără ajutorul chileinicului Ghenadie, ne-a primit pe toţi cu dragoste şi bunăvoinţă şi, după ce ne-a binecuvîntat pe noi şi pe familiile noastre, ne-a răspuns la întrebări. Convorbirea noastră a fost mai neobişnuită, pentru că părintele Selafiil nu mai aude de ani buni şi părintele Savatie, ucenicul lui s-a văzut nevoit să-i strige la ureche întrebările noastre. A fost o experienţă de neuitat.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Joi, 16 Mai 2013 00:32 |
|
"Eu nu am cunoscut o treaptă mai înaltă, mai frumoasă, mai luminoasă şi mai dulce, decât aceea a monahului care iubeşte şi este iubit"
În ultimii ani, părintele Savatie Baştovoi a devenit un nume de referinţă pentru ortodocşii din România şi Basarabia.
Autor a numeroase volume de proză şi poezie, deopotrivă scriitor ficţional şi eseist tradiţionalist, este laureat al mai multor premii literare şi e menţionat în câteva cărţi de critică şi istorie literară. Dintre volumele sale mai importante, care au cunoscut mai multe ediţii şi au fost traduse în limbi străine, amintim:
Elefantul promis (poezie, 1996), Iepurii nu mor (roman, 2001;), Nebunul (roman, 2006), Ortodoxia pentru postmodernişti (eseu), Între Freud şi Hristos (eseu), A iubi înseamnă a ierta (eseu), Audienţă la un demon mut (roman), Diavolul este politic corect (roman), Fuga spre câmpul cu ciori - amintiri dintr-o copilărie ateistă (roman).
Tirajele însumate ale cărţilor sale sunt de câteva sute de mii de exemplare. Aceste cărţi, conferinţele publice pe care le-a susţinut şi participarea la emisiuni de televiziune au făcut din părintele Savatie un reper mai ales pentru tinerii cu dorinţa de îmbunătăţire duhovnicească. Văzându-i fervoarea ortodoxă, n-ai bănui că acest monah încă tânăr a fost un ateu convins şi un artist postmodern de vârf.
Născut pe 4 august 1976, la Chişinău, într-o familie de atei, cu un tată propagandist comunist, Ştefan Baştovoi a absolvit Liceul de Artă "Octav Băncilă" la Iaşi. Pe când era în clasa a XII-a, a fost internat la Spitalul Socola, unde a scris ciclul Un diazepam pentru Dumnezeu, care l-a consacrat ca poet.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Marţi, 14 Mai 2013 09:00 |
|
Despre Cruce şi smerenie
Ştii, când cineva îmi sărută mâna, cu degetele de la mână fac semnul Sfintei Cruci, şi astfel oamenii nu sărută mâna mea, ci Sfânta Cruce.
Văzându-i pe unii dintre fraţii mei duhovniceşti, obişnuiam să-l întreb pe Părintele Porfirie: - Bunicuţule, cine e acest om? Când era vorba despre vreun profesor universitar, îmi răspundea: - Acesta, fiule, este un om foarte mare. Este profesor universitar. Noi nu suntem nimic pe lângă el. Ştii, când cineva îmi sărută mâna, cu degetele de la mână fac semnul Sfintei Cruci, şi astfel oamenii nu sărută mâna mea, ci Sfânta Cruce. De asemenea, când văd că cineva are nevoie de mine şi nu îl pot ajuta în alt fel, având mâinile sub rasă, fac semnul Crucii cu mâna aflată sub rasă şi astfel îl binecuvântez.
În anul 1979, cand m-am dus la Muntele Athos şi m-a învrednicit Dumnezeu să iau binecuvântare de la Părintele Paisie, Sfinţia sa m-a întrebat cine era duhovnicul meu. Răspunzându-i că-l aveam duhovnic pe Părintele Porfirie, cuviosul Paisie mi-a spus:
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Vineri, 10 Mai 2013 17:19 |
Parintele Amfilohie Brânză: "O să ne săturăm de legi omeneşti pentru că am refuzat legea lui Dumnezeu" (audio)
"Voi aţi fugit de legea Mea? O să vedeţi legi omeneşti care o să vă încalece la voi în casă, la voi în ţară, o să ne săturăm de legi omeneşti pentru că am refuzat legea lui Dumnezeu, am refuzat Evanghelia, am refuzat Biserica şi căutăm o nouă ordine mondială.
Ne-am tâmpit cu totul din punct de vedere duhovnicesc şi o să pătimim. Nu există pentru greşeală să nu fie şi răsplată pe măsură. Şi avem de plătit cu vârf şi îndesat. Pentru asta ne mai ţine Dumnezeu în viaţă, pentru lacrimile Maicii Domnului, pentru rugăciunile sfinţilor şi ale celor care se mai nevoiesc în post, în înfrânare şi aşa mai departe". Parintele Amfilohie Brânză - Cuvântare despre evanghelia umblării pe mare a lui Iisus Hristos.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>
|
|
Pagina 1 din 72 |
|
|
| |


 Descarcă în formatul preferat.


|
|