Biblioteca ortodoxă

 

Ştiri

  • 27.08.14

    Tentativă frauduloasă de legalizare a avortului în El Salvador

    Tentativă frauduloasă de legalizare a avortului în El SalvadorFeministele radicale pro-avort din El Salvador se folosesc de cazurile a 17 femei, care ispășesc pedepse pentru infanticid, în încercarea de a decriminaliza avortul.

    Citeşte mai mult...
  • 27.08.14
    Creştinii ortodocşi de stil vechi sărbătoresc la 15 (28) august  Adormirea Maicii Domnului
     
    Biserica Ortodoxă de stil vechi serbează la 15 (28) august Praznicul Adormirii Maicii Domnului. Acesta este ultimul praznic împărătesc din anul bisericesc, sărbătoare pregătită printr-un post de două săptămâni. Maica Domnului este cea mai înaltă "sfinţenie omenească cunoscută şi cinstită de Sfânta Biserică", iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile ei.
    Citeşte mai mult...
  • 23.08.14

    Spitalul Raional Edineț a primit un nou lot de ajutoare umanitare

    Prin binecuvîntarea și purtarea de grijă a Prea Sfințitului Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni, Spitalul Raional Edineț a primit în dimineața zilei de astăzi, 20 august 2014, un nou lot de ajutoare umanitare din partea Organizației filantropice germane Hilfe fur Osteuropa. Ajutorul a fost unul foarte generos şi a constat din aparataj medical, paturi pentru spital, mobilă, lenjerie, detergenţi, produse emoliente, cîrje, cărucioare, stative pentru infuzii, seringi, pansamente etc., care vor servi la îmbunătățirea calității serviciilor medicale pentru pacienții secțiilor traumatologie și cardiologie, dar și ai altor secții ale spitalului.

    Citeşte mai mult...
  • 18.08.14
    Schimbarea la faţă a Domnului nostru Iisus Hristos
     
    La 19 august, Biserica Ortodoxă din Moldova, cât şi întreaga Biserică Ortodoxă de rit vechi sărbătoreşte Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos. Această sărbătoare este închinată Mântuitorului nostru, făcând parte din cele 12 mari praznice împărăteşti!
    Citeşte mai mult...
  • 16.08.14

    Promoția anilor 2000-2004 a Academiei Teologice din Chișinău s-a întâlnit după un deceniu de la absolvire

    Evenimentul a demarat în capela "Întâmpinarea Domnului" din Chișinău, săvârșindu-se slujba Te Deum-ului de mulțumire pentru binefacerile Domnului revărsate asupra acestei promoții. A urmat un parastas pentru profesorii și studenții care au trecut din viața pământească. Serviciul divin a fost oficiat de către un sobor de preoți, avându-l drept protos pe părintele Roman Leu, care s-a adresat cu un mesaj de felicitare către colegii prezenți, precum și cu alese mulțumiri părintelui Octavian Moșin, profesor și diriginte.

    Citeşte mai mult...
Articole şi studii


PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 30 August 2014 21:44

Predică la Duminica a XII-a după Cincizecime: Cum fugim de Hristos?

În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus, îngenunchind înaintea Lui şi zicându-I: Bunule Învăţător, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul: Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: "Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte mult, zicând: Dar cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.

CUM FUGIM DE HRISTOS?
"In cele ale credintei, cine mai doreste astazi sa se ocupe de curatirea launtrica, sa-si planga pacatele, sa doabandeasca smerenia si sa-si taie voia pentru Dumnezeu? Cine sa mai jinduiasca astazi dupa viata duhovniceasca, cine sa se mai dea ceasul mortii, chinuit si "disperat" dupa implinirea poruncilor evanghelice, dupa urmarea caii celei inguste si grele? Cine?, cand, iata, este atat de tentant si de usor sa iesi in afara, sa predici altora, sa dai lectii, sa faci misiune si marturisire inainte de a fi apucat sa te formezi si sa te schimbi cum trebuie pe tine...".
Multi dintre noi suntem sau putem sa fim ca tanarul bogat din Evanghelia de astazi. Am venit sau dorim sa venim catre Dumnezeu, cu buna intentie si cu oarecare ravna, cerand, pe o cale sau alta, sa aflam care este voia Sa pentru noi, adica... "ce bine sa facem ca sa avem viata vesnica?"
Cine nu doreste sa se mantuiasca si cine nu vrea sa stie ce trebuie sa faca pentru a ajunge la acest scop al tuturor scopurilor? Si totusi... cat de mult sau cat de adevarat ne dorim aceasta? Daca pare ceva atat de firesc si de subinteles, de ce atunci ne spun cu durere Parintii: "O, fratilor, fiecare din noi stie cum sa se mantuiasca, dar nu vrem sa ne mantuim".

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Miercuri, 27 August 2014 00:00
Predică la Adormirea Maicii Domnului a Părintelui Cleopa

Iubiţi credincioşi,

Toate praznicele de peste an din Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare, rânduite spre cinstirea sfinţilor, aduc mare bucurie duhovnicească binecredincioşilor creştini. Dar oricât de mare ar fi slavoslovia pe care o aducem sfinţilor, ea nu se poate asemăna cu aceea pe care trebuie să o aducem lui Dumnezeu, Ziditorul sfinţilor.

Astăzi nu este praznic de sfinţi, nici de îngeri. Astăzi Biserica lui Dumnezeu cea dreptmăritoare prăznuieşte şi sărbătoreşte pe Împărăteasa tuturor îngerilor şi a tuturor sfinţilor. Nu se poate asemăna cinstea robilor cu a împăraţilor. Astăzi este praznic împărătesc, pentru că Împărăteasa a toată făptura se mută astăzi de la noi.

Dar este bine să ştiţi cum s-au întâmplat lucrurile la Adormirea Maicii Domnului, cum s-a mutat Maica Vieţii de la noi la cer. Iată cum:

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 23 August 2014 13:56

Predică la Duminica a XI-a după Rusalii despre Robul nemilostiv

...Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o... Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine? (Matei XVIII, 32-33)

Fraţi creştini,
O mare indignare ne-a cuprins inima, văzând purtarea neomenească a datornicului din Evanghelia de astăzi. El datora stăpânului său 10.000 de talanţi, o sumă enormă în banii noştri. Deoarece nu avea cu ce să plătească, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copii şi tot ce avea, ca să-şi plătească datoria.
Iată în ce grozavă nenorocire era să cadă toată familia aceasta. Dar, a fost de ajuns ca sluga aceasta să facă o mică rugăciune, să cadă în genunchi, cu lacrimi la picioarele stăpânului său şi acesta, plin de milă şi de bunătate, să ierte toată datoria şi să-l slobozească. Iată însă, că, pe când mergea el liniştit spre casa sa, şi încă nu i se uscase bine lacrimile cu care ceruse iertare iar praful de pe genunchi nu i se scuturase, întâlneşte pe un prieten al său care îi era lui dator o sută de dinari, o sumă foarte mică.
Se repede la el, îi pune mâna în gât şi îl sugrumă zicându-i: "Plăteşte-mi tot ce-mi eşti dator". La strigătul acesta neomenos şi brut, nenorocitul acela cerea zadarnic răgaz, căci tovarăşul lui era fără milă şi surd la rugăciunea acestuia, uitând de binele ce-i făcuse stăpânul său.
Vai, ce privelişte revoltătoare! Dar bine a făcut stăpânul care l-a chemat înapoi pe netrebnic şi l-a aruncat în temniţă să se chinuiască fără încetare. Uitucul şi nerecunoscătorul acesta îşi merită pedeapsa.
Dar, să nu ne mirăm prea mult de purtarea robului nemilostiv şi să nu-l osândim, fiindcă ne osândim pe noi înşine. Şi noi suntem ca şi el, ba mi se pare că mai mult, fiind chiar mai răi ca el. În timp ce dânsul avea o datorie iertată de un stăpân oarecare, noi avem sumedenii de fărădelegi trecute cu vederea de însuşi Dumnezeu.
În vreme ce sluga aceea cerea numai banii săi înapoi, noi am vrea şi sufletul semenilor noştri, care ne-au greşit cu ceva. Pentru o lovitură, dăm zece lovituri; pentru o nedreptate, zeci de răzbunări; pentru o jignire, ani de mânie şi de învrăjbire. Să nu ne amăgim, înfricoşată va fi pedeapsa stăpânului. De vrem să avem parte de mila Celui de sus, de vrem să ne mântuim sufletele, avem o singură cale: iertarea aproapelui nostru.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Vineri, 08 August 2014 22:29

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon

Mărturisirea dumnezeirii lui Hristos ca Logos întrupat şi Fiu veşnic al Tatălui ceresc, rămâne până la sfârşitul veacurilor condiţia mântuirii sufletului omenesc.
„Pe cel ce mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui care este în ceruri" (Matei 10, 32); zice Hristos, iar mai apoi „Cu inima se crede în vederea-ndreptăţirii, iar cu gura mărturiseşti în vederea mântuirii", zice sfântul apostol Pavel (Romani 10, 10). Sunt cuvintele acestea etern valabile, pentru că sunt rostite de Dumnezeu, către toţi cei care doresc a fi număraţi între cetăţenii împărăţiei Sale.
Mărturisirea frumuseţii dumnezeirii lui Hristos şi a puterii adevărului Său, sunt în fapt mărturisirea părtăşiei la viaţa Lui, la patimile,la moartea şi la învierea Lui. La Înălţarea Lui şi la viaţa de comuniune a Sfintei Treimi, în Biserică prin Hristos şi în Duhul Sfânt.
Aceasta este Calea, singura Cale, dată de către unicul Mântuitor, cu a cărui Viaţă au căutat să se asemene toţi acei care acum sunt împreună cu El birutori, asupra păcatului şi asupra morţii, bucurându-se în ceruri. Drepţii şi sfinţii, prin viaţa lor cu totul închinată şi jertfită, iubirii şi slujirii lui Dumnezeu şi aproapelui, dar şi prin cuvintele de mărturisire ale credinţei, ale iubirii şi apartenenţei lor lui Hristos au săvârşit calea, devenind ei înşişi cale şi model de credincioşie, de sfinţenie şi de mărturisire.
În orice categorie socială ne-am afla, pe orice treaptă de slujire am fi, dotaţi cu mai mulţi sau mai puţini talanţi, între zecile de mii de sfinţi, vom găsi exemple potrivite nouă,potrivi te vieţii şi situaţiei noastre de pe pământ.
Sfântul Mare Mucenic Pantelimon este icoana medicului creştin. Chipul doctorului „fără de plată" (care a primit însă, multă plată de la Hristos) care stăpâneşte desăvârşit ştiinţa medicală, iar prin credinţa sa puternică şi viaţa sa curată, primeşte de la Hristos harisma,darul, tămăduirii bolilor.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Vineri, 01 August 2014 00:00

Sfântul Prooroc Ilie – Biciuitorul fățărniciei

Atunci s-a apropiat Ilie de tot poporul si a zis: “Pana cand veti schiopata de amandoua picioarele? Daca Domnul este Dumnezeu, urmati Lui! Si daca este Baal, urmati aceluia”. Poporul insa n-a raspuns nimic (III Regi 18, 21).

Calea Sfantului Prooroc Ilie, asadar, este cea a ravnei pentru Singurul Stapan, pentru Adevar. Nimic nu este mai strain pentru Sfantul Prooroc Ilie decat (i)logica lui „nici asa, nici altminteri”, decat falsa nadejde ca putem avea mila Domnului fara sa jerftim nimic pentru El. Avem de ales, noi, crestinii din veacul de pe urma, un veac insetat de duhul lui Ilie, care il asteapta pe acesta sa se opuna apostazierii generalizate, sa raspundem … sau nu acestei provocari cruciale puse noua: Pana cand vom schiopata de amandoua picioarele, adica nici traind credinta curat, nici afirmand-o raspicat? Cat timp vom mai calca impiedicat, ezitant, alunecos, cat timp vom merge cu un pas inainte si doi inapoi in viata noastra duhovniceasca? Pana cand vom alege sa umblam “cu fuse strambe, cu-n picior intr-o barca, cu-n picior in alta barca si cu fundul prin apa“? Pana cand vom “zacea tintuiti de duhul toropelii zadarnice“, cuprinsi de “moleseala maligna” a justificarii raului si cautand numai “dulceata compromisului“? Pana cand ne vom resemna sa fim niste “crestini fierti“, atat in vietuirea duhovniceasca, cat si in gandirea si manifestarea credintei? Pana cand ne vom complace sa stam cu capul in nisip, crezand ca astfel nu vom avea raspundere? Pana cand ne vom preface ca nu vedem raul, viclenia, minciuna si cat timp vom continua sa le indreptatim si sa le amestecam cu cele curate ale Duhului, imbracand lupul in haina de miel, mai bine decat el insusi stie sa o faca? Pana cand vom crede ca putem sluji linistiti la doi domni, si lui Hristos, si lumii? Pana cand vorba noastra va continua sa fie scaldata intre “DA” si “NU”? Pana cand vom crede ca putem FUGI de a da un raspuns categoric si ne-echivoc, cu toata fiinta noastra, chemarii lui Hristos?

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Duminică, 20 Iulie 2014 21:54

Sfântul Prooroc Ilie sau Lucrarea sfinţilor în lumeSfântul Prooroc Ilie sau Lucrarea sfinţilor în lume

Lumea în care trăim astăzi nu mai este lumea pe care Dumnezeu a creat-o la început, adică „bună foarte", ci una alterată, deformată, desfigurată. Lumea creată de Dumnezeu, adică pământul cu toate cele existente pe el, în frunte cu omul, erau curate, luminoase şi transparente.
Era atunci o deplină armonie între om şi Dumnezeu, între om şi om, între om şi natură; iar starea de fericire a Raiului, urma să fie extinsă pe tot pământul, crescând mereu până la starea de Împărăţie a lui Dumnezeu.
Datorită păcatului primului om, însă lumea a ajuns într-o stare de nefericire, de dezarmonie, de degradare, de suferinţă şi chin. Totuşi, în iubitoarea Sa purtarea de grijă, Dumnezeu, nu a părăsit omenirea şi lumea care păcătuise, ci a căutat, când prin pedepse, când prin manifestări de bunătate, să o întoarcă către Sine.
Atât în vechime cât şi în prezent, Dumnezeu alege oameni, cu care şi prin care poate comunica cu lumea şi omenire, spre îndreptarea ei. Aceştia sunt sfinţii.
Dintru începutul lumii, sfinţii şi drepţii au fost nişte centrele de comunicare vii, baze de emisie-recepţie, prin care Dumnezeu comunică cu omenirea. Toţi sfinţii din Vechiul şi din Noul Legământ au primit descoperirea (revelaţia) de sus şi cunoscând voia lui Dumnezeu au împlinit-o, au vestit-o şi celorlalţi oameni.
Din experienţa Bisericii de-a lungul veacurilor, trei sunt virtuţile de primă importanţă, care îi caracterizează pe sfinţi:
1. Desăvârşita credinţă, sau totala încredere în Dumnezeu. Nimic din realităţile existente în această lume nu i-au putut clinti pe sfinţi din credinţa lor în Dumnezeu. Nici ameninţările, nici bătăile, nici torturile, nici chiar moartea. Mai ales în necazuri şi în persecuţii, arătau măreţia şi frumuseţea credinţei lor, trăind bucurându-se. O caracteristică importantă a credinţei sfinţilor este aceia, că ea a fost întotdeauna dreaptă sau ortodoxă. Cu inima curată şi bună, cu mintea luminată şi sănătoasă, aveau întotdeauna, adică o dreaptăcugetare, o dreaptă înţelegere, precum şi o dreaptă trăire sau dreaptă relaţie cu Dumnezeu şi cu lumea creată de El.
2. A doua virtute caracteristică oricărui sfânt, a fost iubireasa faţă de Dumnezeu, concretizată prin împlinirea cu râvnă şi cu bucurie, a poruncilor şi a sfaturilor dumnezeieşti şi prin neîncetata stare de rugăciune. Apoi prin conştinetizarea unei stari de continuă preznţă a lui Dumnezeu, prin alipirea de El, cu toată fiinţa, cu evlavie, cu iubire şi mare dor, precum şi prin iubirea faţă de oameni dusă până la iubirea faţă de vrăjmaşi, extinsă apoi peste întreaga creaţie. Iubirea lor de Dumnezeu era atât de fierbinte, încât aprinşi de foc păreau nişte scoşi din minţi, trăind pribegi prin peşteri, prin pustii şi prin păduri, îmbrăcaţi cu o singură haină zdrenţuită. Umblau desculţi şi cu capul descoperit în orice anotimp. Iar în iubirea faţă de oameni mergeau până la a renunţa la propria viaţă şi la propria mântuire, pentru binele şi mântuirea aproapelui.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Miercuri, 27 August 2014 14:59

Poartă a cerului

Ne-am oprit la un mic pod. Acolo şedea odihnindu-se un ascet venind de la Careia, în drum spre sihăstria sa, Carulia. L-am salutat. Ne-a răspuns la salut şi ne-a binecuvântat. Bătrânul ţinea în mână mătăniile şi se ruga în taină. Prietenul meu îl privea cu nesaţ. Eu l-am studiat în adâncime şi în privirea lui ascetică am descoperit duhul ascetic...
...Priveam împreună, eu prietenul şi fratele meu de pe puntea vasului în întunericul zorilor primăvăratice forma peninsulei şi vârful ea un con înalt al Athosului. Mănăstirile de pe latura apuseană abia se distingeau. Sentimentul unei aşteptări mari şi sfinte inunda sufletul meu. Tot ceea ce ştiam ca istorie şi legendă din cărţi se trezea încet în amintirea mea. Un ascet cu părul în întregime alb care călătorea împreună cu noi parcă ne vorbea în pacea lui netulburată despre patria sa duhovnicească, parcă ne spunea că ne apropiem de o ţară de utopie. Vasul ne purta tot mai aproape spre o lume frumoasă, îngerească, un loc aparte cu înfăţişare specifică al pământului grecesc destinat rugăciunii şi vieţii mistice în Hristos, spre una din porţile cerului...
Am aruncat ancora în Dafne, primul port al Sfântului Munte. Dafne este locul care oglindeşte întreaga mişcare comercială a comunităţii monastice, care nu e constituită din îngeri. E, prin urmare, manifestarea cea mai materială a vieţii aghioriţilor. De aceea e bine ca vizitatorul să plece cât mai repede de aici. Primele impresii sunt un prost sfătuitor dar şi unul nedrept, în principal pentru sufletele neputincioase...
După primele formalităţi am luat-o pe drumul ce duce spre capitala Careia. O bogăţie de flori, o luxuriantă vegetaţie în toate nuanţele de verde. Cerul albastru, tăcerea aproape absolută. Am mers pe jos, ca la o jumătate de oră, pe o cărare care se deschidea în sus, între un şir de coline cu o floră variată şi o mare puţin adâncă.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Luni, 25 August 2014 00:00

Cuvânt de înştiinţare

pentru tot sufletul creştinesc ortodox din ţara noastră, Moldova

Iubiți întru Domnul părinți, frați și surori!

Cu o deosebită bucurie în suflet vă aducem la cunoștință, că din mila lui Dumnezeu și prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în noaptea de 3 spre 4 septembrie 2014 în Sfânta Mănăstire Căpriana va fi adusă spre veșnică așezare și închinare Copia exactă a Icoanei Făcătoare de minuni a Maicii Domnului care se numeşte „AXIONIŢA" („Axion estin" – grec., „Cuvine-se cu adevărat" sau „Vrednică ești" – rom., „Достойно есть" – slav.) din străvechea biserică „Protaton" din Kareia Sfântului Munte Athos, adică chiar din Casa sau Grădina Maicii Domnului. Pentru prima dată în istorie pământul și Biserica Ortodoxă din țara noastră se învrednicește de o asemenea sfântă și harică binecuvântare, de aceea în aceste zile în Sfânta Mănăstire Căpriana se va săvârși priveghere de toată noaptea și Dumnezeiasca Liturghie sobornicească, săvârșită de către Înalt Prea Sfințitul Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove împreună arhiereii Bisericii Ortodoxe din Moldova și cu părinții sfințiți slujitori din Marea Lavră din Sfântul Munte Athos.
Știind netăgăduitul adevăr, că nu există Ortodoxie fără Maica Domnului și că prin mijlocirea Preacuratei Fecioarei Maria se naşte omul cel nou, care se îndumnezeieşte şi devine moştenitor al Împărăţiei veşnice, să urmăm şi noi ascultării Ei desăvârşite, adâncii Sale smerenii, lucrării Ei duhovniceşti tainice, rugăciunii Sale arzătoare, dragostei Ei dumnezeieşti, privegherii neîntrerupte pe care o săvârşea... Maica Domnului a devenit modelul, nădejdea, ocrotitoarea tuturor maicilor, modelul ideal al Mamei, al dragostei de mamă, model de curăţie, sfinţenie și devotament pentru toți oamenii...

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Luni, 18 August 2014 00:00
Schimbarea la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos
 
Iisus Hristos împreună cu cei trei ucenici, Apostolii Petru, Iacov şi Ioan au mers în Muntele Tabor unde, în timp ce Îl priveau, Mântuitorul a început să strălucească foarte puternic. În timpul acestei străluciri, au venit Ilie şi Moise şi au vorbit cu El. Ucenicii au fost foarte uimiţi şi înspăimântaţi. Această întâmplare dezvăluie divinitatea lui Iisus Hristos, înainte de Patimile Sale, astfel încât ucenicii să înţeleagă, după Înălţarea Sa, că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu Tatăl şi că Patimile Sale au fost acceptate cu bună ştiinţă (Marcu 9:2-9). De asemenea, ne arată pobilitatea propriei noastre îndumnezeiri.
 
Această întâmplare a subiectul unei dispute între Sfântul Grigorie Palama şi Varlaam de Calabria. Varlaam credea că lumina strălucirii lui Iisus era lumină creată, în timp ce Grigorie Palama susţinea că ucenicilor le-a fost dat harul de a percepe lumina necreată a lui Dumnezeu. Acest fapt susţine argumentul lui Grigorie, mai larg, cum că noi nu-l putem cunoaşte pe Dumnezeu în esenţa Sa, dar Îl putem cunoaşte în energiile Sale, pe măsură ce El Însuşi se revelează.
 

Menţiuni ale Schimbării la Faţă se găsesc în Sfânta Scriptură: Matei 17:1-8, Marcu 9:2-9, Luca 9:28-36, şi II Petru 1:16-19.
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Marţi, 05 August 2014 17:49

Părinții și dilema educației: fii părintele de care ai avut tu nevoie vs. bătaia e ruptă din rai

Cu ce te vei îndreptăți la urma urmei? "Oare nu i-am dat copilului, îți va grăi Dumnezeu, să viețuiască împreună cu tine de la început? Te-am pus peste el ca învățător, povățuitor, purtător de grijă și căpetenie: nu am dat oare în mâinile tale toată stăpânirea asupra lui? Și atunci, cum te vei dezvinovăți dacă te-ai uitat cu nepăsare la nebuniile lui? Ce vei spune? Că este neînfrânat și destrăbălat? Dar trebuia să vezi toate astea de la început, să-l înfrânezi când era tânăr și puteai să-i pui frâu, trebuia să-l înveți cu râvnă, să-l îndreptezi spre cele cuvenite, să îmblânzești pornirile lui sufletești atunci când putea să fie înrâurit; trebuia să smulgi buruienile atunci când vârsta era mai fragedă și puteau fi smulse cu ușurință: atunci, patimile nu ar fi prins putere fiind trecute cu vederea și nu ar fi devenit de neîndreptat." (Sfântul Ioan Gură de Aur)
De câteva zile circulă în mediul electronic, pe agenții de știri, bloguri și site-uri de socializare, articolul "Copiii lăsați să facă tot ce vor" – NOUA GENERAȚIE... DE MONȘTRI?- care a făcut înconjurul lumii, fiind tradus în mai multe limbi, între care și în limba română. Redăm și noi cu câteva rânduri mai jos conținutul lui parțial, cu precizarea că varianta integrală este disponibilă la sursă.
Este vorba despre reacția de bumerang a strategiei de creștere și educare a copiilor într-un spirit de prea mare libertate și permisivitate, caracteristic statelor secular-umaniste. Aplicat la cazul Suediei, articolul arată că acei copii crescuți fără niciun fel de constrângere și ai căror părinți doresc să le fie în primul rând prieteni, ajung să dea piept cu viața fiind nepregătiți, surprinși, șocați. Astfel, la primul semn de inadaptabilitate și contact cu lumea reală de care au fost feriți în copilărie, acești copii suferă o traumă, dau de eșec, părăsesc căminul părintesc și au tot mai multe tentative de suicid. Articolul se adresează părinților de astăzi, care și la noi în țară încep să se confrunte cu fenomenul emancipării exacerbate și de la vârste fragede a copiilor, deși noile generații de părinți sunt tentate să îl permită. Interesant este faptul că majoritatea părinților de acum au prins vremurile în care sloganuri precum "bătaia e ruptă din rai" sau "unde dă mama, crește", au fost aplicate de mai toți actualii bunici. Deloc întâmplător circulă insistent pe internet un slogan manipulativ: "Fii părintele de care ai avut tu nevoie!". Se apasă astfel pedala suferințelor și frustrărilor acumulate în copilărie pentru a inocula părinților de acum convingerea că ei trebuie să schimbe rețeta comportamentală, să fie deschiși și îngăduitori. De fapt, plecând de la propria experiență de viață și capacitate de înțelegere, părintele trebuie să își ajute copilul să facă față nemulțumirii, furiei, emoțiilor negative puternice. Nu mulțumirea permanentă a copilului îl va face fericit, ci capacitatea de a se cunoaște, accepta și îmbunătăți pe sine ca individ indiferent de provocările vieții.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Vineri, 25 Iulie 2014 17:37

Taina Spovedaniei sau despre cum să nimerim ţinta

Cu toţii trăim vremuri de confuzie şi căutare. Amăgiţi şi dezamăgiţi de lucrurile în care ne puneam speranţa împlinirii individuale, dar care au ajuns să ne guverneze viaţa, privim spre spiritualitate ca spre o vestă de salvare. O salvare de lucruri, de materie, dar nu o salvare de sinele propriu şi de prea multa iubire de sine. O salvare pentru care suntem dispuşi să cheltuim foarte mult, mai puţin o simplă întâlnire cu preotul în Taina Sfintei Spovedanii.
Adeseori aud oameni care spun că vor să se dedice mai mult aspectului spiritual al vieţii, să investească mai mult în latura spirituală a persoanei lor, dar vor să facă acest lucru de unii singuri. De altfel, întreaga societate contemporană este parcă invadată de tot felul de oferte „spirituale" care promit iluminări, descoperiri ale sinelui, integrări în infinit, toate având scopul declarat de a reduce stresul şi a-l ridica pe om la un nivel superior de autocontrol. Cu toate că există această varietate de „produse spirituale" se observă, totuşi, tendinţa ge­nerală ca fiecare dintre noi să-şi creeze propriul sistem de „spiritualitate" din elemente aparţi­nând unor sisteme religioase diferite, dar care se potrivesc propriului gust şi prin care avem impresia că ne putem împlini sufleteşte.
Aşa că sfatul meu, atunci când sunt întrebat, despre cum să se pornească la un asemenea drum, de regăsire şi îmbu­nă­tă­ţi­re duhovnicească, este vizita la duhovnic şi spovedania. În unele cazuri reacţia oamenilor când aud de spovedanie îmi aduce aminte de reacţia atenienilor, la discursul Sfântului Pavel despre înviere: „Te vom asculta despre aceasta şi altă dată" (F. Ap. 17, 32). În alte cazuri oamenii nu par să înţeleagă care este relaţia dintre dorinţa lor de a se dedica spiritualităţii, de a-şi schimba perspectiva asupra vieţii, şi mersul la spovedanie. Ce legătură să existe între hotărârea mea individuală de a mă dedica părţii spirituale şi mărturisirea păcatelor mele, despre care nici nu sunt sigur că vor fi iertate?

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 12 Iulie 2014 00:00
Predică la Duminica a V-a după Rusalii
 
Fraţi creştini, grozave trebuie să fie muncile iadului, dacă şi demonii se tem şi se înfioară. Cumplite trebuie să fie chinurile acelora în care se încuibează demonii. Iată aceşti doi nenorociţi, doi îndrăciţi în care locuiau o mulţime de demoni, nu-şi mai găseau locul nicăieri, erau fugăriţi de spurcaţii aceia şi locuiau în morminte şi prin munţi; erau aşa de fioroşi că nimeni nu mai îndrăznea să treacă prin locurile acelea. Sfânta Evanghelie de astăzi ne-a arătat o parte din cutremurătoarea viaţă a acestor doi îndrăciţi. Aceste suflete nenorocite nu mai locuiau în case, ci în morminte. Din morminte au ieşit şi L-au întâmpinat pe Iisus. Nimeni nu putea să-i ţină legaţi, nici chiar în lanţuri; când au simţit că se apropie Fiul lui Dumnezeu au început să strige: "Ce legătură este între noi şi Tine, Iisuse Fiul lui Dumnezeu, ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?" ce descoperim din aceste cuvinte ale demonilor care vorbeau prin gura îndrăciţilor?
În primul rând observăm că şi ei L-au cunoscut că este Fiul lui Dumnezeu Cel Preaînalt. Ei L-au cunoscut, dar lumea nu L-a cunoscut şi nici chiar ucenicii Lui. Cu puţin timp înainte se petrecuse o minune: ucenicii erau în corabie şi s-a pornit un vânt puternic ameninţând scufundarea corabiei; Iisus s-a ridicat, a certat vântul şi marea s-a liniştit. Văzând aceasta, ucenicii au zis între ei: "Cine este acesta de care ascultă şi vântul şi marea?" Deci ei nu L-au cunoscut de la început că este Fiul lui Dumnezeu; de farisei şi cărturari nici nu mai vorbim, aceştia L-au dispreţuit de la început şi până la urmă ştim ce I-au făcut, L-au batjocorit şi răstignit pe Cruce. A trebuit să-L propovăduiască demonii iadului ca să-L descopere tuturor.
În al doilea rând, observăm că demonii aceştia au făcut şi ei rugăciune către Fiul lui Dumnezeu, rugându-L să nu-i chinuiască. În al treilea rând, descoperim că şi dracii, care sunt duhuri necurate, se tem de chinuri de suferinţe; ceea ce ne dă să înţelegem clar că şi sufletele noastre vor simţi din plin toate suferinţele din iad, dacă nu ne îndreptăm. Nu credeţi ce spun unii că dacă ai murit, eşti mort; că nu există suflet, nu există diavol, că după moarte nu mai simţi nimic, toate acestea există, nu vă înşelaţi.
Iată deci că duhurile necurate în lumea aceasta asupresc pe oameni, îi învaţă la rele, chinuind-i în diferite feluri. Demonilor le face plăcere să-i vadă pe oameni căzuţi în cele mai mari necazuri de pe pământ. Să-i vadă umblând goi şi fără sprijinul dumnezeiesc, să se târască precum şarpele pe pământ, sunt fără de milă faţă de oameni; lor însă le este frică de suferinţă şi de chinurile iadului pe care le vor moşteni după ziua judecăţii. Demonii mai au frică şi de copiii lui Dumnezeu, de sfinţi, care au primit putere de la Dumnezeu să îi alunge din oameni.
Citeşte mai mult...
 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>

Pagina 1 din 81
 
Calendar


 
 

Ultimile articole
 



Descarcă în formatul preferat.
    

 
 

 
Православие.Ru  Filme Ortodoxe
Logos.md  Frumoasa.md
Teologie.net  Teologie.md
Biblioteca ortodoxa digitala VIOSTIL  Personalitati basarabene
Biserica Ortodoxa din Moldova