 |
 |
|
Articole Ortodoxia.md
|
|
Ce ne este frică să-I spunem Lui Dumnezeu?
Fenomenul “dezbisericirii” se discută de mult timp. Apare la un moment dat în viaţă o periodă, când trăirea veţii alături de Biserică îşi pierde sensul său adânc: în loc de rugăciune - o scurtă citire a pravilei, mărturisirea - din săptămână în săptâmână e o relatare a unei liste de păcate mai puţin înfricoşătoare. Împărtaşania- neapărat la fiecare două săptămâni, însoţită doar de rugăciunea de înaintea ei. Cum să primim această stare, şi cum să reîntoarcem credinţa arzătoare de altă dată?
“Dezbisericirea” — este semnul, că oamenii au obosit să urmeze doar un anume ciclu bisericesc.
Esenţa credinţei pentru mulţi, a devenit anume urmarea acestui ciclu al anului bisericesc. Avem o gamă minunată de slujbe bisericeşti. De la Paşte la Paşte, de la perioada unui post, la altul. Devine o obişnuinţă şi o faptă bună de a urma acest ciclu, un fel de horă bisericească, prevăzând doar schimbarea unor haine de sărbătoare cu altele mai simple şi excluzând meditarea la esenţa acestui ciclu. Iar omul, într-atât se obişnuieşte să meargă după acest cerc, că nu mai are necisitate să-l urmeze nici chiar pe Hristos.
Trebuie să căutăm în interiorul nostru, să privim la noi înşine, să încercăm să înţelegem de ce s-au întâmplat toate acestea, ce căutăm în viaţă proprie, şi să înţelegem dacă în genere suntem pregătiţi să ne încredinţăm lui Dumnezeu. Aici este foarte important ca să înţelegi un lucru, atunci când te împărtăşeşti cu Sfintele Taine, atunci primeşti de fapt - Sângele şi Trupul lui Hristos.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Articole Ortodoxia.md
|
Celor ce nu sunt mulţumiţi de preot
 Multă lume se supără astăzi pe preoţi. Cutare nu este bun, cutare a procedat incorect. Cutare a cerut bani. Desigur este dureros faptul că cel ce trebuie să aline durerile noastre, le adânceşte. Dar de obicei, oamenii supărându-se pe un preot se supără pe întreaga Biserică, care nu este doar a unui preot, ci este a lui Hristos. Prin aceasta dăm mărturii despre o înţelegere incorectă a Ortodoxiei şi a Adevărului. Aici, în afara citatelor din Sfânta Scriptură şi din vieţile sfinţilor avem şi exemplu oamenilor, care au marcat istoria şi cultura lumii prin inteligenţa şi spiritul lor corect. Spre exemplu, marele scriitor rus, Nicolae Gogol, avea un mare talant. Dar în afara acestui talant, mărinimia sufletului şi înţelepciunea depăşea toate celelalte calităţi ale lui. Într-un anume moment a avut de dat explicaţii criticii înaintate de un alt contemporan al său, Belinschii.
Motivul acestor explicaţii a fost apărarea clerului pe care a făcut-o în public Gogol. Acesta spunea: „De unde aţi luat-o că cânt imn clerului nostru?" de unde în Dvs., acest duh al urâciunii?
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Articole Ortodoxia.md
|
|
Fiul pierdut
 În familia părintelui Pavel a intrat nenorocirea. O nenorocire ruşinoasă, amară… ca o lovitură direct în inimă: fiul Vasile, preferatul şi nădejdea sa, sânge din sângele său – a fugit la Moscova. «A fugit ! Nu a plecat – a fugit ! Cu o duduie !»-ultimile cuvinte le pronunţa atât de respicat, că de la durerea, care-l cuprindea, începea să-i tremure barba şi buzele, iar degetele mâinilor sale puternice se strângeau în pumni, de parcă îşi dorea să elimine toată durerea ce-l cuprindea .
«Mi-a făcut renume în toată Blagocinia! Vasile! Eh, Vasile!» — îngâna el cu o voce joasă , de parcă-şi chema fiul aflat la sute de kilometri de el, dintr-o ţară străină, văzută doar la televizor, cu un renume nu prea bun – „capitală”.
Deşi martoră la toate aceste cuvinte şi ascultătoarea lor era doar preoteasa Nina, o femeie căruntă, inteligentă şi cu o putere internă deosebită, care şi-a ajutat soţul să ridice nu o singură parohie şi să crească trei copii proprii şi doi înfiaţi. Obişnuită să primească toate cuvintele grele, toate încercările vieţii dând slavă lui Dumnezeu, cu bucurie şi o smerenie frumoasă. Aşa a făcut-o şi în cazul dat.
În faţa oamenilor iereul îşi păstra calmul şi încercă şă-şi facă durerea nevăzută. Astfel în curnâd şi babuţele răutăcioase din parohie au abandonat acest subiect de discuţie după slujbele de duminică, discutând cine şi ce „semn” de durere a observat pe faţa părintelui.
Cel mai mult îl neliniştea şi îl deruta pe părinte, că Vasile a plecat brusc, fără vreo pregătire şi mai ales într-un timp nepotrivit, în curând se apropia postul Paştelui şi încă multe erau de făcut.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Articole Ortodoxia.md
|
«Fareseia»
 Doamne, iartă-mă, că în zi de post am mâncat bucate cu ulei, dar asta nu e vina mea, ci a lui Niura, o vecină de-a mea, așa m-a luat cu vorba când ne-am întâlnit la un ceai, că nici nu am observat ce bomboană am luat și, probabil, era şi cu lapte praf, căci am şi descoperit, citind pe învelitoarea ei.
Și la mătușa Mașa nu am avut timp să merg să-i măsor tensiunea, deoarece am citit canonul pascal, și cum să nu-l citeşti, doar ce bucurie a venit, minunata sărbătoare a Învierii, astfel luându-mă cu cititul şi la lucru am întârziat.
Și, în general, care păcătoşi au inventat să lucrezi în Săptămâna Luminată, nimic nu au sfânt după suflet, iar mie, unei creștine ortodoxe, numai chin. Doamne, facă-se voia Ta, eu trăiesc corect, după legile Tale, îţi mulțumesc, Doamne, că mă ții departe de rău, de păcat, eu mă ţin departe şi de bărbaţi, nici televizorul nu-l privesc, nu aşa ca alţii!
Doamne, facă-se voia Ta! Am învățat şi ce e smerenia și ascultarea, și nici de duhovnic nu am nevoie, deoarece aceşti preoți, toţi nu sunt fără de păcat, dar şi mai răi se întâlnesc printre ei.Atâtea se vorbeşte astăzi despre ei, Doamne fereşte-mă! Iar pe mine Doamne, îngrădeşte-mă de orice păcat, tu însăşi eşti Duhovnicul meu, numai de Tine voi asculta, facă-se voia Ta! Nu-mi plac oamenii, Doamne, pentru ce poţi să-i iubeşti, ei sunt răi, lacomi, macar unul din ei să fi făcut şi pentru mine ceva bun. Aş merge undeva în pustie, și m-aş mântui acolo! Doamne, facă-se voia Ta! Toate de la tine le voi primi!
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
|
Articole Ortodoxia.md
|
|
Amărăciune sufletului este vinul când se bea mult (despre patima beţiei).
 La adresa rubricii “Întreabă preotul” au existat şi există numeroase întrebări despre cum ar putea fi ajutaţi soţii, taţii, mamele şi pretenii care suferă de această cumplită patimă a beţiei care a distrus şi distruge anual mii şi mii de suflete. Şi deşi s-au scris numeroase articole şi lucrări la acest subiect puţine din ele au şi o abordare ortodoxă. Aş vrea să vă propun spre lectură traducerea articolului Despre patima beţiei (О грехе пьянства) a medicului-psihiatru Dmitrii Avdeev, care sper că îi va ajuta şi pe acei care vor să-şi salveze sufletul din această cumplită patimă, dar şi pentru acei pentru care durerea aproapelui - e durerea proprie. În ambele cazuri cred că va fi de mult folos şi ajutor. Aşa să ne ajute Dumnezeu.
Cuvântul traducătorului
Milioane de oameni în toată lumea suferă de patima beţiei, aducând suferinţă sie şi familiei sale. Cu adevărat alcoolismul e o urgie, care nu face descriminări nici după sex, nici după vârstă. Şi îi înghite fără milă atât pe femei şi pe oamenii în vârstă, cît şi de la o vreme chiar şi pe copii şi adolescenţi. Iniţial cei care abea sunt prinşi în mrejele acestui cumplit păcat se mai pot opri, pot depăşi atracţia, îşi mai pot spune “Stop”. Dar cu timpul să faci aceste lucruri devine tot mai coplicat şi mai complicat. Şi ca urmare se dezvoltă o dependenţă şi o boală care va distruge trupul şi sufletul omului.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Articole Ortodoxia.md
|
|
Minuni: Istoria cruciuliţei
 Permiteți-mi să vă relatez o istorie, pe care am auzit-o ieri, de la o enoriaşă mai în vârstă de la biserica noastră. Această bunicuţă drăguţă pe nume Claudia, s-a născut în anul 1935, iar incidentul a avut loc în 1947, atunci când ea era elevă în clasa a cincea, şi după cum ştiţi ce atitudine exista atunci în privinţa Bisericii.
Această Claudia a crescut într-o familie credincioasă, ea şi cu sora deasemenea fiind crescute cu credinţă în Dumnezeu. La Biserică mergeu pe ascuns (apropo, am uitat să o întreb unde locuia, pentru că în 1947 abea au început a se redeschide bisericile, iar în Republica Moldova situaţia a fost mai prielnică, pentru că întreaga populație avea o credinţă puternică în Dumnezeu, şi conducerea nu a îndrăznit să închidă toate bisericile ).
Bietul copil trăia mereu cu o disonanță internă - bunica iubită o învăța că Dumnezeu este, iar toţi învăţătorii, chiar şi cei favoriţi insistau că nu există Dumnezeu. Bunicuţa Claudia relata că uneori simțea că de parcă trăiau în ea două persoane concomitent, având şi adesea dureri de cap puternice de la încercarea de a alege între bunica iubită și profesoara iubită. Totuşi dragostea faţă de bunică a biruit, şi ea a decis că bunica are mai mare dreptate.
Deci, o dată la ora de sport ea făcea nişte exerciţii la bare și a atârnat pentru un timp cu capul în jos și ... din haina ei a căzut cruciuliţa de la gât, atârnând pe aţişoară. Profesorul, văzând acest lucru, plind de indignare, a fugit imediat şi cu mâna sa puternică a luat cruciuliţa mică, care atîrna pe gâtul subțire a copilului și i-a urlat în față:
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Articole Ortodoxia.md
|
|
Despre sărbătoarea "Sfântului Valentin" sau "a îndrăgostiţilor"
 Toţi oamenii organizează sărbători. Sărbătorile sunt zilele, în care omul îşi aduce aminte de ceea, ce îi este drag şi sfânt. Ele pot fi diferite: de familie, de stat, religioase. Ele ne aduc aminte de istoria familiei, a statului şi comunicării omului cu Dumnezeu. Toate sărbătorile sunt şi o imagine a culturii, fiind un factor de unire a mai multor generaţii.
Parafranzând o expresie cunoscută putem spune – «spune-mi ce sărbători sărbătoreşti tu şi-ţi voi spune cine eşti». Dar astăzi se crează o situaţie ciudată , au apărut numeroase sărbători, care nu au nimic comun nici cu cultura şi nici cu istoria noastră.
E chiar de mirare cum omul contemporan primeşte şi acceptă tot “gunoiul” pe care mijloacele de informare le prezintă drept sărbători.
Vor spune – «Ştii, frate astăzi e „halloweenul” , şi omul nostru sărbătoreşte acea zi, în care după închipuirele celţilor, îşi fac apariţia pe pământ toate duhurile rele. Sau «prietene, astăzi e sărbătoarea internaţională a Sfântului Valentin!» – şi nici nu punem la îndoială că ar trebui să aibă loc în viaţa noastră o asemenea sărbătoare. Ce mai e de spus, în afară de faptul că în europa s-a întâmplat un accident, iar apele reziduale cu toate murdăriile au ajuns la noi.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Articole Ortodoxia.md
|
Desfacerea cununiei
 La un preot bătrân a venit un cuplu de tineri, solicitându-i desfacerea cununiei, pe motivul că ei doi nu prea se potrivesc cu caracterele. Preotul cu compasiune a primit rugămintea lor :
- Ei dacă aşa e de grav, atunci să mergem, pentru a înlătura acest obstacol din viaţa voastră.
Soțul și soția fericiţi îl urmează pe părinte, anticipând bucuria că deja în curând se vor putea scăpa de povara unei căsătorii eșuate şi a încerca să-şi refaca viaţa. Preotul a intat în altar, s-a îmbrăcat în veşmintele de sărbătoare, a aprins lumânările, şi a ieşit în faţa soţilor.
Pe cei ce doreau anularea căsătoriei i-a invitat să treacă în faţa amvonului, a deschis uşile împărăteşti , a luat Evanghelia din altar, care era îmbrăcată în fier, şi având o greutate destul de impunătoare, şi a mers în faţa mirelui şi l-a întrebat solemn:
- Vrei tu robul lui Dumnezeu Ioan, să anulezi căsătoria cu roaba lui Dumnezeu Elena, să încalci promisiunile făcute în faţa lui Dumnezeu la Taina Cununiei şi să fii un calcator de lege?
- Da, părinte, asta îmi doresc.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
