Utilizator
Parolă
Ţine-mă minte
Sincer, îmi pare foarte rău că mama Dvs. încearcă să scape de diavolul tot cu ajutorul diavolului. Cinstit să fiu, e strașnică logica aceasta. Oare chiar să creadă biata femeie că diavolul o va ajuta? Nici de cum nu! Da, pentru o perioadă o va lăsa în pace, ca să-i formeze iluzia unui ajutor. Mă repet, doar pentru o perioadă. Însă mai târziu, va fi tot mai rău și mai rău! Sfătuiți-o pe maica Dvs. să se mărturisească și să se împărtășească cât mai des. Să meargă la Biserică, să facă seara și dimineața rugăciunile și să se însemneze pe sine și casa unde stă la fel seara și dimineața cu Sfânta Cruce. Se va convinge, cât de repede va scăpa de acestă lucrare.
Pe când cu diavolul... Și aici se va chinui și dincolo, în iad, adică tot la diavolul va merge... E strașnic!
Preot Iulian Rață
Soră, canon, poate fi și 3 metanii, canon poate fi și canonul de pocăință, canon, poate fi și oprirea de la Sfintele Taine pentru o anumită perioadă de timp. Eu, nu știu ce canon v-a rânduit părintele de aceea îmi este foarte greu să comentez. V-aș sfătui, totuși, să călcați peste frica, sau sentimentul acesta neplăcut pe care îl aveți în suflet și să mergeți la părintele pentru al întreba în ce a constat totuși canonul de pocăință administrat de Sfinția Sa!
Dumnezeu să vă ajute soră, să nu mai păcătuiți, ci să faceți într-u toate voia Bunului nostru Dumnezeu! Pe părintele nu vă supărați. Suntem și noi oameni diferiți, unii mustrăm cu duhul blândeții, alții mai uităm... Iertați-ne vă rog!
Scumpii mei, este o problemă enormă, prin care am trecut și eu în copilăria mea. Sudalmele de Dumnezeu erau în top, de dimineață și până seară. Iar toate acestea, au încetat după multe lacrimi de rugăminte în adresa tatăicului meu. Sincer. Dar nu am reușit să-l conving imediat. Abia după ce am devenit preot. I-am spus atunci: ”Tăticule, ce fel de păstor mai pot fi eu și cum să mai aibă lumea încredere în mine, atunci când însuși părinții mei nu-L respectă pe Dumnezeu. Se primește ca în Scriptură: Doctore, vindecă-te pe tine însuți”. A fost o discuție liniștită, nu la mânie, plină de dragoste, după care, tăticul meu mi-a făgăduit și mulțumesc lui Dumnezeu se ține de cuvânt. A avut o luptă grea! Visa noaptea că suduie de Dumnezeu, etc. Diavolul foarte greu s-a depărtat. Dar a reușit, pentru că a avut voință. Vreau să sper că, și tatăl Dvs. va avea voință. Dar, să discutați cu el, într-un moment liniștit. La mânie, nu are efect. Apropo, destul de interesantă este și mărturia surorii noastre de mai sus. Eu zic că merită recitită, iată de ce, v-o propun: ”Spun asta gândindu-mă la patima mâniei care a pus stăpânire pe mine, mă enervam la culme din orice fleac și mă răzbunăm pe ai mei, pe copii, pe lume nevinovată. Și tot ceream în rugăciune să mă scape Domnul de puterea asta a mâniei pe care pur și simplu nu o puteam controla. Și iar cădeam în mânie, iar țipam, iar urlam la toată lumea, iar speriam lumea cu ieșirile mele nervoase. Era o slăbiciune extraordinară, mă simțeam un nimeni imediat după ce izbucneam în nervi, dar ce folos, că iar cădeam. Până într-o noapte când după o năvală a mâniei care deja se manifesta singură, ca un mecanism care e obișnuit să meargă în mine, am început să strig și să plâng din adâncul adâncului sufletului meu: DOAMNEEEEE!!! NU POT!!!! Nu pot să scap de mânia asta!!!! AJUTĂ-MĂ ȘI STÂRPEȘTE MÂNIA DIN MINE!!! Zilele și timpul care a urmat după această rugăciune disperată a mea, pentru că vroiam să iasă spinul ăsta din mine, au avut ca efect o totală liniștire a mea. Mă și miram cum eram eu așa de calmă când mi se iveau niște motive care înainte mă enervau. Și atunci când încep să mă enervez parcă e ceva în mine care îmi șoptește să fiu mai blândă că va fi bine cu blândețea, nu cu nervii împrăștiați. Un fel de antrenor care îmi zice "acum trebuie să te calmezi, să vorbești calm, să ai răbdare..."...și simt o pace, și totul pe lume devine atât de simplu și se reduce la a iubi din tot sufletul, fără teamă. Maica Domnului și Dumnezeu și Sfinții ne iubesc, dar nu cum gândim noi, nu cum iubim noi, cu o iubire egoistă, omenească, care vrea exclusivitate, nu cu accente de gelozie. Dumnezeu ne iubește pentru că El dă la o parte artificiile cu care ne împodobim trăind în lumea asta și ne vede așa cum suntem, așa cum ne simțim și noi când suntem singuri cu noi, vede că suntem copiii Lui și vrea ca să muncim și noi, sa punem un umăr convingător la șlefuirea noastră, pentru că multe daruri și bucurii neînchipuite vom avea”.
Doamne, ajută-ne pe toți!
Dragă frate,"Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu" (I Corinteni 6:9-10). Dute și mărturisește totul preotului tău duhovnic și scapă cât mai repede de acest mârșav și păgubitor păcat.
Prot Victor Mihalachi
Dragă frate, să te războiești cu gândurile cele ascunse. După cum atunci când iți întra un hoț în casă te necăjești și nu poți fi fără grijă, ci începi a te lupta cu el, îl lovești și te lovește, tot așa trebuie să facă și sufletul: să se împotrivească, să se lupte și să răspundă la lovituri.
Lupta lăuntrică trebuie să fie necurmată și neschimbată, după ce te-ai adunat înlauntru, deșteapta-ți conștiința duhovnicească la luptă.
Dragii mei, porunca a cincea din decalog zice:„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie” (Ieş. 20, 12).Curăţia şi tăria dragostei faţă de Dumnezeu se adevereşte însă prin dragostea faţă de oameni,dintre oameni, mai întâi trebuie iubiţi părinţii, care ne-au născut şi ne-au crescut şi, ca atare, după Dumnezeu, sunt binefăcătorii noştri cei mai mari, în viaţa pământească.Privitor la nervii tatălui, roagăte cât mai mult pentru el și tu și frații tăi, roagăte ca Domnul săi lumineze mintea , să îl călăuzească pe calea adevărată și săi dea duhul blândeții și Domnul vă va auzi pe voi.În rest atâta timp cât ești sub ascultarea părintelui tău îndeplineștei porunca, numai în cazul când te îndeamnă la păcate poți să-l refuzi dar cu blândețe.
Ascultarea părinţilor nu se va face atunci când sfaturile şi îndemnurile lor contravin învăţăturilor creştine căci uneori mamele îşi pot îndemna la păcat copiii, aşa cum a făcut Irodiada care a îndemnat-o pe fiica ei să ceară lui Irod capul lui Ioan Botezătorul pe tipsie.
Nu ne supărăm deloc de nici o întrebare, frate Igor! Ne supărăm mult de provocările sectanților, pentru că, ei nici adevărul nu vor să-l cunoască și nici la alții nu le dau pace... În rest, chiar ne bucurăm, dacă putem fi de folos. La întrebarea Dvs. vreau să vă comunic că, personal, nu sunt de acord cu faptul că nu se poate de ascultat muzica sau de interpretat. Conform tradiției iudaice, nunta fără de lăutari la evrei nu avea loc. Ceea ce înseamnă că și Mântuitorul când a participat la Nunta de la Cana Galileii a ascultat muzică. Părerea mea, este că o muzică bună, deseori poate alina sufletul. Doar și în Biserică, multe texte sunt puse pe note, nu? Ideia e alta. Nu cred că e bine să ascultăm muzica care nu are nici un sens în ea, ca cele a lui Madona sau Lady Gaga, mă iertați (dacă sunt dintre fanii lor), care dimpotrivă, au un rol de a blasfemia credința a milioane de oameni. Sau, rock, în care pur și simplu se blastămă Dumnezeu.
Și invers, o muzică clasică, o muzică romantică, eu cred că își are loc în viața noastră. Desigur, e bine ca pe perioada posturilor să ne mai abținem și de asta, pentru a lăsa mintea cu ușurință să urce la Hristos, Dumnezeul nostru! Har, pace și binecuvântare!
Dragă Vlăduț, chiar de dragul tatălui, nu merită călcată în picioare ziua Domnului. Încercând să împaci pe părintele pământesc, încalci poruncile celui Dumnezeiesc! Oare să fie bine așa ceva? Desigur că nu. Eu, vă sfătui, ca cu multă răbdare și cu multă dragoste să-i explicați părintelui Dvs. despre faptul că este foarte important să țineți ziua de odihnă și, mai mult, sfătuiți-l și pe el să facă la fel. Totodată, făgăduiții și căutați să vă și țineți de cuvânt, că, a doua zi, ve-ți face tot ceea ce trebuia să faceți în ziua de sărbătoare!
Multe bucurii duhovnicești în viața Dvs!
Nu e bine deloc dragii noștri. Copilașii de micuți trebuie deprinși cu răbdare, cu ajunare pentru Dumnezeu. Ei, trebuie să înțeleagă, că nu-și satură burtica pentru ca, cu multă curățenie, atât sufletească cât și trupească să reușească să se apropie de Dumnezeu! Cu atât mai mult, copilașii nu pot primi Trupul și Sângele Domnului, dacă sunt mâncați de dimineață. Ori, dacă sunt trecuți de 6 anișori, atunci, chiar e timpul să se deprindă cu ajunarea!
Vă sfătui, să vă sfătuiți și cu părintele duhovnic, totuși, eu, sunt de părere că nu e bine deloc!
Cel mai ușor, pentru a obține un răspuns la întrebările noastre, este să ne cercetăm conștiința. Ea, de obicei nu minte. Ca să răspund la întrebare, da, dragă Denis, toate acestea sunt păcate împotriva firii, sau, preacurvie, dacă dorești. De toate acestea, omul este dator să se ferească, ori, gura, își are altă destinație de la Dumnezeu. La fel și organele genitale. O familie, are misiunea, după cum Spune Sfânta Scriptură: Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul. Deci, rolul sexului în viața noastră este de a da naștere la copii nu altul. Priviți în acest sens animalele, care au înțeles perfect acest lucru. Animalele doar, nu au relații pentru plăceri, ci pentru perpetuarea neamului lor, nu? Iar oamenii, nu au căzut mai jos prin păcatele pe care le săvârșesc? La sigur că da!
Iertați și Dumnezeu să ne dea curățenie trupească și sufletească!
Se mărturisesc doar păcatele săvârșite de la ultima mărturisire și până în prezent, cât și acele păcate, pentru care simțiți încă mustrare de conștiință, pentru care de altfel este bine să cereți și canon de pocăință!
Doamne ajută!
Sărut mâna părinte, să ai noaptea vise erotice este păcat? Vă adresez această întrebare pentru că am aceste vise și se întâmplă destul de des.
Da, e păcat! De fapt, e păcat pentru că, îi permiteți conștiinței Dvs. să se îndulcească din tot ceea ce înseamnă păcatul desfrâului. Adică, fie că meditați în timpul zilei la desfrâu, fie că priviți filme erotice, fie că priviți sau aveți în casă imagini erotice, fie că vă culcați fără rugăciune și înainte de culcare în loc să meditați la cele sfinte meditați la cele lumești, eventual legate de desfrâu, etc.
În momentul în care noi ne înfrânăm gândurile noastre și le ținem la Dumnezeu, aceste visuri dispar! Loc, atunci facem pentru Dumnezeu în conștiința noastră!
De exemplu, în Liturghier, pentru preoți, scrie c-am în felul următor: ”Dacă, preotul, sau creștinul dimineața, înainte de Sfânta Liturghie, spălându-se pe dinți din greșală a înghițit apă, să se împărtășească, pentru că, aceasta poate fi o ispită de la diavolul și diavolul, va face tot posibilul, ca omul să mai păcătuiască astfel, doar să nu slujească”. Dacă e să parafrazăm aceste cuvinte, eu cred că femeia și bărbatul trebuie să meargă la Biserică, să asculte slujba, dar, dacă e posibil, fără a se atinge de cele sfinte și desigur, fără să guste Dumnezeieștile Taine. Dar de mers, trebuie să meargă, pentru că, de altfel, diavolul va avea grijă totdeauna să trimită ispita, doar pentru a vă provoca ca a doua zi să nu mergeți la Biserică. Și, la urma urmei, Biserica este nu pentru cei drepți, ci pentru cei păcătoși, care au nevoie de pocăință și de iertarea păcatelor. Ce privește relațiile, acestea sunt dezlegate în zilele de marți și joi, totuși, toate trebuie stabilite, cu bunăînțelegere între soț și soție. Sunt interzise relațiile nefirești, chiar și în sânul familiei!
Dragoste multă, răbdare și ajutor de la Domnul!
Răspunsul, în toate este foarte simplu! Dar, vă ajută la mântuire cele enumerate mai sus? Iată, spre exemplu, telefonul. Acesta, dacă este folosit pentru comunicare, e o situație (clar că, depinde și ce fel de comunicare, dacă nu e doar scărpinatul limbii). Dar dacă îl folosiți pentru a pierde timpul pe rețelele de socializare, sau pentru jocuri, etc. desigur că e păcat.
Pace și sănătate!
Bună seara. Voi începe cu sfârșitul. Nu trebuie să vă fie frică de viața de după moarte. Trebuie să vă fie frică de moartea cea a sufletului. Nu moartea sau ce e după ea trebuie să ne sperie, ci păcat. În ce privește relațiile din timpul sarcinii clar și categoric au fost interziste de Sfinții Părinți. Însă de restu trebuie să se îngrijească duhovnicul vostru. Trebuie de văzut și care este starea voastră spirituală, tăria voatră de trup. Noi nu putem să spunem acum să vă apțineți 4 ani, adică până copilul nu face 4 ani. Acestea trebuiesc avute foarte bine sub control și de le rânduit cu supravegherea duhovnicului. Vă rog să mergeți la duhovnicul vostru și să cereți îndrumare pentru drumul care urmează să îl parcurgeți. Căci mare este diavolul că ți se pare că te întărești în credință dar el te distruge pe de altă parte. În încheiere vă spun: Bine este să vă apțineți. Dar aveți foarte și foarte mare grijă ca nu cumva diavolul să ispitească pe vreo unul din voi, acum când încercările nu pot fi controlate. Cred că mai degrabă ar consta nu în păcat ci în neputință. Mergeți la duhovnic. Și foarte bine este să faceți cum ați făcut și când ați fost însărcinată: împreună cu soțul să hotărâți. În odată vă spun: bine ar fi să vă abțineți, dar țineți cont și de putințele voastre!
Hristos în mijlocul nostru.
mag. Vitalii Mereuțanu
Mulțumim pentru sugestii, dar te așteptăm și mai mult după ce cu adevărat te-ai luminat. Acum e lupta la tine și aceasta poate fi numită o metodă de vindecare, te așteptăm să revii cu detalii atunci când într-adevăr s-a ajuns la ștergerea completă a păcatului.
Doamne miluiește pe robii tăi.
Sărut mâna părinte, mă bucur că există această secțiune în care putem să dezbatem anumite subiecte. Acum câteva zile am auzit că se poate lega blesteme prin intermediul biserici. Cum??? Ei bine am auzit că scrii blestemul în acatist și te duci și da-i la preot. Eu când am auzit am refuzat să cred așa ceva. De asta vă întreb și pe d-voastră că aveți cunoștințe mult mai multe decât mine. Aștept răspuns.
Bună seara. Există și blesteme bisericești, dar nu chiar ceea ce mărturisiți dumneavoastră. Ceea despre ce mărturisiți dumneavoastră în mare parte a criticat părintele Iulian la întrebarea 13158: „Mă întreb și mă mir, totuși, de ce li se permite la toți caraghioșii să învețe ori ce le trece prin cap?”. Nu vă smintiți. Unii chiar dacă poartă haine nu sunt cei care sunt vrednici de purtarea lor. Nu trebuie să existe asemenea rânduieli precum blestem legat de acatist. Și în general sunt mulți care habar nu au despre ce este ortodoxia și care e marele adevăr. Mă doare mult să văd că biserica este defăimată de asemenea fețe care ar trebui să o prezinte și să o păstreze. Vați dat și singur seama că nu e ceva normal. Și așa și este. Evitați asemenea tâmpenii, chiar dacă vedeți că sunt propovăduie de preoți.
Doamne iartă-ne și mai îngăduie puțin timp pentru pocăință.
Bună ziua. Ia intrați la rubrica „Acatiste, paraclise și rugăciuni” și citiți cu atenție titlurile și vedeți, nu veți afla ceea ce căutați? Deși eu aș face o mică mențiune: nu trebuie să atribuim anumte laturi anumitor sfinți. Toți au aceiași putere. Totul ține de credința noastră. Să luăm aminte.
Cel ce caută găsește.
Bună seara. Nu. Partea directă a cuvântului Scripturistic: „Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi” anume acest lucru ne spune. Cel mai bine este să ardeți prescura stricată iar cenușa turnați-o, desigur după ce s-a stins și nu prezintă pericol de incendiu, la rădăcina unui copac fructifer. Sau dacă sunteți prin treacăt pe lângă o apă curgătoarea(adică un râu)(deși în zilele noastre apele curgătoare nu mai sunt purtătoare de puritate) atunci dați acea cenușă pe apa acelui râu. Astfel vom putea evita profanarea celor sfinte. La efectuarea evenimentului aruncării celor sfinte în focul mistuitor puteți rosti rugăciunile începătoare, deasemenea Psalmul 50 cât și 90 sau chiar simbolul credinței(Crezul). P.S. Încercați să nu se mai ajungă la asemenea cazuri, luați mai puțină, atât cât știți că o folosiți.
Doamne primește sârguințele noastre de a rămâne în adevăr.
