| |
Caută informaţia necesară:
|
| |
| Logare:
|
|
|
|
|
|
|
Crucea preoției
 |
 |
|
Fiul pierdut
 În familia părintelui Pavel a intrat nenorocirea. O nenorocire ruşinoasă, amară… ca o lovitură direct în inimă: fiul Vasile, preferatul şi nădejdea sa, sânge din sângele său – a fugit la Moscova. «A fugit ! Nu a plecat – a fugit ! Cu o duduie !»-ultimile cuvinte le pronunţa atât de respicat, că de la durerea, care-l cuprindea, începea să-i tremure barba şi buzele, iar degetele mâinilor sale puternice se strângeau în pumni, de parcă îşi dorea să elimine toată durerea ce-l cuprindea .
«Mi-a făcut renume în toată Blagocinia! Vasile! Eh, Vasile!» — îngâna el cu o voce joasă , de parcă-şi chema fiul aflat la sute de kilometri de el, dintr-o ţară străină, văzută doar la televizor, cu un renume nu prea bun – „capitală”.
Deşi martoră la toate aceste cuvinte şi ascultătoarea lor era doar preoteasa Nina, o femeie căruntă, inteligentă şi cu o putere internă deosebită, care şi-a ajutat soţul să ridice nu o singură parohie şi să crească trei copii proprii şi doi înfiaţi. Obişnuită să primească toate cuvintele grele, toate încercările vieţii dând slavă lui Dumnezeu, cu bucurie şi o smerenie frumoasă. Aşa a făcut-o şi în cazul dat.
În faţa oamenilor iereul îşi păstra calmul şi încercă şă-şi facă durerea nevăzută. Astfel în curnâd şi babuţele răutăcioase din parohie au abandonat acest subiect de discuţie după slujbele de duminică, discutând cine şi ce „semn” de durere a observat pe faţa părintelui.
Cel mai mult îl neliniştea şi îl deruta pe părinte, că Vasile a plecat brusc, fără vreo pregătire şi mai ales într-un timp nepotrivit, în curând se apropia postul Paştelui şi încă multe erau de făcut.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
|
Preoţii şi mercedesurile
 "Cel fără de păcat dintre voi, să arunce cel dintâi piatra". i-a îndemnat Mântuitorul pe fariseii şi cărturari. Mustraţi de cuget, nu au îndrăznit s-o facă. Din păcate, astăzi, sunt prea mulţi cei, "fără de păcat", care nu mai încetinesc de a arunca cu pietre în Biserică şi în slujitorii ei. Desigur că nici acest articol şi nici multe altele, nu-l vor putea schimba pe cel, care este doar în căutarea răului din lume şi a păcatelor celorlaţi şi nicedecum nu e în stare să le vadă pe cele proprii, dar sper să aducă puţină lumină pentru cei, care cu adevărat o caută. " Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul."
Cuvântul trăducătorului
"Preotul de parohie e asemănător unui medic de sector. E mai mereu pe drumuri, obosit de la numeroase solicitări - iată e necesară împărtăşirea urgentă a unui bolnav, sau a murit cineva, sau trebuie botezat un copilaş. Soţia nici nu prea îl vede pe acasă, deaceea cu tot dreptul e nemulţumită. Forţe şi timp pentru toate nu prea sunt. Şi munca e foarte importantă, atât a medicului, cât şi a preotului. De o importanţă foarte mare, dar care nu bate la ochi. Doar nu e un atacant renumit al unei echipe de fotbal şi nici un cântăreţ cu renume. Şi aici, imaginaţia bolnăvicioasă a multora, ni-l prezintă la orice pas pe preot, doar într-o maşină de lux.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
"De ce unii preoți și monahi poartă părul lung?"
 |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Caut un preot...
 Despre preoţie se poate spune aceeaşi, ce sfinţii au spus despre monahism, şi anume: dacă toată lumea ar şti cât e de bine să fii călugăr - toţi ar merge la mănăstire. Dar dacă toată lumea ar şti, cât este de greu să fii călugăr - nimeni nu ar merge la mănăstire. Preoţia în acest sens este comparabilă cu monahismul. Este frumoasă, dar şi foarte grea.
Greutatea preoţiei se simte nu de toţi preoţii şi nu imediat. În special, este grea pentru acei, care nu au ales această cale de la o chemare interioară, dar s-au lăsat conduşi de faimă, de posibilitatea de a conduce, poate chiar s-au lăsat amăgiţi de gânduri despre sfinţenia proprie, sau pur şi simplu după cuvintele lui Dimitrie al Rostovului, au ales calea preoţiei nu pentru Hristos, ci pentru bucata de pâine oferită. Un astfel de preot se va simţi împovărat de slujirea sa, va căuta să scurteze slujbele, va fi supărat pe oameni şi îi va considera proşti şi enervanţi. Fiecare slujbă va fi pentru el un chin.
Şi e total diferit pentru acei, care nu aşteaptă să primească nimic de la preoţie, decât însăşi preoţia. Acest har, despre care ne permitem de multe ori să discutăm, profund şi pe deplin îl pătrunde pe iereul, care îl iubeşte pe Hristos şi îi slujeşte Lui. Dar şi aceşti robi ai Domnului nu sunt scutiţi de ispite şi de căderi în viaţa spirituală. Atunci, când o persoană este hirotonită, el ridică o povară, greutatea căruia o va simţi numai cu trecerea anilor.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Preotul citește rugăciunea aceasta:
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, cel ce de voie pentru mântuirea noastră a te pironi pe lemnul Crucii ai binevoit și pe acela cu Preacinstitul Tău Sânge l-ai sfințit, și cu Crucea Ta din robia vrăjmașului lumea ai răscumpărat și zapisul cel de demult al vrăjmașului nostru diavolul cu crucea l-ai rupt și cu aceia, neamul omenesc din munca aceluia l-ai slobozit, Ție cu smerenie ne rugăm: caută cu milostivire spre acest semn al Crucii și trimite Dumnezeiasca Ta binecuvântare și darul și dă lui putere și tărie, ca tot cela ce într-u pomenirea mântuitoarelor Tale patimi și a morții Tale cei făcătoare de viață, și spre păzirea și apărarea sufletului și a trupului său îl va purta pe sine să se învrednicească a primi prin el binecuvântarea cerească și ajutorul. Și precum toiagul lui Aaron l-ai binecuvântat să fie spre înfrângerea necredinței celor protivnici și spre surparea nălucirilor celor vrăjitorești, așa și acest semn al crucii binecuvântează-l și pune într-u el ajutorul apărării Tale împotriva tuturor curselor diavolești, ca pentru fiecare ce îl va purta pe sine să-i fie cu darul Tău apărare și păzire mântuitoare sufletului și a trupului de toată răutatea, spre înmulțirea într-u el a darurilor Tale celor duhovnicești, și a faptelor celor bune creștinești! Că tu ești cela ce binecuvântezi și sfințești toate, Hristoase Dumnezeul nostru, și Ție slavă și mulțămită și închinăciune înălțăm împreună cu cel fără de început al Tău Părinte, și cu Prea Sfântul și Bunul și de viață făcătorul Duhul Tău, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
 Rugăciunea la sfințirea a tot lucrul
(rostită doar de preot)
După începutul obișnuit, Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... și după vozglas, preotul zice:
Domnului să ne rugăm! Doamne miluiește!
Și citește rugăciunea aceasta:
Ziditorule și Făcătorule al neamului omenesc, Dătătorul darului celui duhovnicesc și Dăruitorul mântuirii celei veșnice: Însuți Doamne, trimite Duhul Tău cel Sfânt cu binecuvântarea Ta de sus peste lucrul acesta (Obiectul), ca întrarmat fiind cu cu puterea apărării cerești, să le fie celor ce vor să întrebuințeze ajutor spre mântuirea trupească și spre apărare și spre ajutor într-u Hristos Iisus Domnul nostru. Amin
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Complexele unora dintre preoţii de mir
 Suntem tentaţi adeseori să apreciem pe cei de lângă noi după capriciile în care am fost crescuţi, după măsura duhovnicească la care ne aflăm. Astfel, cei ce trăiesc lumeşte, neavând ca îndreptar al minţii şi faptelor lor pe Hristos, Evanghelia şi Biserica, rareori te înţeleg şi mai rar sunt de acord cu faptele tale, simţindu-se incomod când le stai în preajmă. Şi nu sunt puţini.Alţii mai "rigorişti", ştiutori de citate şi definiţii, posedaţi şi răpuşi de neînduplecatul duh al normelor şi formulelor, dând sentinţe ce te aruncă în deznădejde, sugerează că cine nu e instruit, învăţat, cult cu greu se va mântui. Nici aceştia nu sunt puţini!Împlinind ori cunoscând teoretic pravile şi rânduieli, purtând grijă de anumite nevoi bisericeşti, socotiţi, aşadar, "oameni ai Bisericii", mulţi dintre aceştia rămân totuşi lumeşti, neschimbaţi în fire şi gânduri, neînnoiţi duhovniceşte, robiţi vechilor deprinderi, deşi "zilnic" în biserică. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
Viața duhovnicească a preotului
 Cu ajutorul lui Dumnezeu ne bucuram in aceste vremuri sufletele de pacea ce izvoraste din inaltatoarea si duhovniceasca prasnuire a Dascalului Teologiei Universale – Sfantul Ioan Gura de Aur, de la a carui nastere in ceruri, unde slujeste Arhiereului Celui Vesnic, s-au implinit 1600 de ani.Cu alte cuvinte, s-au implinit saisprezece veacuri cu folos pentru Biserica Ortodoxa, de la trecerea in vietuirea eterna cu Dumnezeu a Sfantului Ioan Hrisostom, care a lasat mostenire o opera teologica impresionanta si mult folositoare, ce cuprinde talcuiri la textele evanghelice si apostolice, indeosebi epistolele pauline, interpretand diversele teme care se afla in aceste "De Dumnezeu inspirate carti", la care se adauga alte multe cuvantari, scrisori, omilii, cateheze si tratate, intr-un cuvant: o activitate teologica foarte vasta, bogata si profunda sau mai bine zis, determinanta!....
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
Haina preoteasca - despre infatisarea preotului
 Iubiti Credinciosi, incerc in acest scurt articol sa aduc putin in discutie infatisarea care trebuie sa reprezinte un parinte.
Prima nota de seriozitate pe care trebuie sa o gasim la un preot care vine intr-o parohie este felul cum este imbracat. Nota pentru aspectul exterior si apoi nota pentru aspectul interior, se face media si fiind preot poti ramane repetent in ochii credinciosului de rand.
Legat de hainele preotesti parintele Ilarion Argatu spune undeva ca preotul este obligat sa poarte haina preoteasca si sa nu o dezbrace, deasemenea sa poarte barba si fes (palarie).
Omul te analizeaza prima data... daca iti place sa porti haina preoteasca, daca ti-e draga barba si daca nu umbli pe strada cu capul descoperit. In unele parti ale tarii, datorita influientei catolice si a stapanirii austro-ungare preotii nu mai poarta barba si nici haina preoteasca, ci toti sunt barbieriti si tunsi, iar haina preoteasca o poarta doar cand merg la biserica.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 3 4 Următor > Sfârşit >>
|
|
Pagina 1 din 4 |
|
|
| |
Descarcă în formatul preferat.
 
 |
|
