| |
Caută informaţia necesară:
|
| |
| Logare:
|
|
|
|
|
|
|
Frământările sufletești ale tinerilor
E foarte important să alegem ce fel de muzică ascultăm
 Sfântul Ioan de Kronstadt îi sfătuia pe tineri, în legătură cu muzica pe care aleg să o asculte, să fie atenţi la urmările pe care aceasta le are asupra sufletului: „Dacă sunetele aduc linişte în suflet şi sentimente curate, dumnezeieşti, atunci vă puteţi hrăni sufletele ascultându-le. Dacă însă sunetele nasc dorinţe trupeşti, îndepărtaţi-le cu totul şi să nu mai ascultaţi o asemenea muzică“. În continuare, pr. Ionuţ Gabriel Nastasă, asistent suplinitor la disciplina Muzică bisericească şi Ritual din cadrul Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, ne-a enumerat câteva criterii de care ar trebui să ţină seama un creştin când îşi alege muzica.Părinte, după ce criterii ar trebui să-şi aleagă muzica un creştin?
Muzica a influenţat de la începutul omenirii sufletul şi mintea, cu repercusiuni pozitive sau negative, după caz. De aceea, e foarte important ce fel de muzică alegem să ascultăm.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
5 mituri ale concubinajului
 Multă lume susţine că aşa numita „căsătorie de probă”, care de fapt este concubinaj, are o mulţime de avantaje faţă de sau pentru o căsătorie ulterioară. Însă cele mai multe dintre aceste avantaje sunt minciuni.
Mitul nr. 1 Dacă trăim împreună asta ne va arăta dacă ne potrivim unul cu altul
Deloc. Este cum ai compara mere cu pere. Doar pentru că unul are un gust bun sau rău, nu înseamnă că altele vor avea acelaşi gust. Căsătoria este o propunere total diferită decât trăirea împreună. Căsătoria este clădită pe făgăduinţa în faţa lui Dumnezeu de a rămâne fidel unul altuia. Concubinajul nu implică o asemenea făgăduinţă. Poţi să ratezi concubinajul cu cineva cu care ai fi reuşit în căsătorie. Totul depinde de felul în care oamenii se raportează la Dumnezeu pentru ajutor şi iubire. A propos, rata divorţurilor cuplurilor care au trăit împreună înainte de căsătorie este mai mare decât a celor care nu.
|
|
Citeşte mai mult...
|
 |
 |
Despre modul de a prăznui nunta
 Acestea nu v-au fost spuse doar aşa, ci ca să nu mai faceţi nunţi şi dânţuiri şi cântări satanice. Ia aminte ce a găsit diavolul. Fiindcă însăşi firea le-a depărtat pe femei de scenă şi de necuviinţele de acolo, [diavolul] a băgat cele de la teatru în apartamentele femeilor, adică pe afemeiaţi şi desfrânate. Această vătămare a introdus-o mai pe urmă legea nunţii. Dar mai bine zis nu legea nunţii – să nu fie! -, ci moleşeala noastră. Ce faci, omule? Nu ştii Ce faci? O iei pe femeie pentru întreagă înţelepciune şi pentru facere de prunci! Deci ce caută desfrânatele?
- Ca să fie veselia mai mare, ar zice [careva].
- Şi nu ţin acestea de nebunie? Batjocoreşti mireasa, batjocoreşti pe cei chemaţi.
Căci dacă prin asemenea lucruri se desfătează, batjocură e acest lucru.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Sunt tânăr, la ce-mi poate folosi Biserica?
 Rânduri ca acestea nu se vor în ruptul capului o dăscălire doctă din partea-mi adresată unora mai mici ca mine, cumva de pe piedestalul aceluia care se consideră cu multă experienţă de viaţă, care dă pe dinafară eventual în direcţia acestora mai mici. Îmi amintesc de altfel propria-mi reticenţă cu care primeam la anumite vârste „morala” celor mari îndreptată spre neastâmpărata mea persoană. Rândurile acestea sunt deci, simplu, o mărturie a propriei căutări.
Fac parte din categoria celor care s-au ferit de Biserică în primii ani ai tinereţii lor. Nepăsare, indiferenţă, necunoaştere, explicaţii se pot găsi.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Astazi nu este la modă să-ţi păstrezi fecioria...(ar trebui sentimentele "verificate" înainte de căsătorie?)
 “- Traim impreuna fara sa fim casatoriti civil. Astfel, ne cercetam relatia, inainte de a o inregistra la Stat. Ce este rau in acest lucru?” (Marina B.)
- Este foarte bine ca va cercetati sentimentele. Dar ce legatura are casatoria cu aceasta? Daca nu sunteti siguri ca va veti casatori, atunci e mai bine sa traiti separat, fiindca incercarea sentimentelor nu presupune neaparat si convietuirea. Atunci cand Domnul l-a creat pe Adam, El nu a creat mai multe Eve si nu a spus: „Incearca, Adam, si vezi care ti se potriveste”. Domnul a creat o singura femeie si i-a binecuvantat pe Adam si pe Eva la convietuire. Daca acest principiu se incalca, atunci oamenii pierd binecuvantarea lui Dumnezeu. Pe deasupra, pentru femeie rolul de concubina, spre deosebire de cel de sotie, este injositor.
Daca un tanar nu este convins ca o iubeste pe fata cu care se intalneste, nu are dreptul sa se foloseasca de tineretea, nurii si frumusetea ei. Domnul i-a creat pe oameni, barbati si femei, nu pentru ca ei sa se „distreze” fara nici o obligatie unul fata de celalalt.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
|
Valentine's Day – sărbătoarea îndrăgostiților?
Sărbătorile sunt plăcute și așteptate de către toți. În zilele de sărbătoare oamenii cinstesc ceea ce pentru ei este sfânt și prețios, trăiesc bucuria sărbătorii. Sărbătorile pot fi deosebite : de familie, naționale, religioase. Ele evocă trecutul familiei, a neamului și istoria relației dintre Dumnezeu și om. Sărbătorile reflectă cultura națională, este firul care leagă generațiile unui neam. Dacă ar fi să parafrazăm un vestit proverb am zice: „Spune-mi ce sărbătorești, ca să-ți spun cine ești". Sărbătorile tradiționale sunt zâmbetul unui popor. E destul să nimerești la una din ele ca să afli, fără cuvinte, o istorie de secole, uneori de milenii. La noi, la români, una din aceste sărbători a devenit Valentine's Day.
Cu această ocazie avem parte de căsătorii de probă, căsătorii în tramvai, în metrou, în parc sau în şcoli; dezmăţ public, imoralitate; declaraţii de dragoste, programe speciale la TV şi radio, felicitări, concursuri, premii; ziua îndrăgostiţilor, alegerea unui partener, chefuri monstruoase în staţiuni turistice... La toate acestea se reduce sărbătoarea sfântului Valentin sau Valentine's Day din ziua de 14 februarie. O sărbătoare importată în Romania din SUA, cu toată recuzita de rigoare (n.n. de curând și în Moldova).
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
E greu să întemeiezi o familie, dar şi mai greu e s-o păstrezi...
 O femeie tânără şi drăguţă, stă în faţa mea şi plânge:
- Părinte, mi-i teamă...Vreau să am şi eu o familie, un soţ, copilaşi...Trec anii, am depăşit deja şi treizeci de ani şi e imposibil să-mi găsesc un soţ, imposibil! Bărbaţii sunt toţi nişte netrebnici, sau beau peste măsură, sau legăturile amoroase din viaţa lor nu au sfârşit. Părinte, mi-i teamă. Căci în marea lor majoritate au nevoie doar de legături care se încep şi se sfârşesc în pat. În genere e greu să găseşti un soţ, dar ca şi să mai aibă răbdare până la căsătorie e în genere ceva miraculos.
Şi atunci cum să trăiesc ca să fie o viaţă plăcută Domnului? Să merg la mănăstire? Dar nicicând nu am simţit o chemare spre viaţa monahală. Dar nimic nu e mai straşnic decât singurătatea. Cum să trăiesc, părinte?
Ea plânge...plânge amar, această tânără şi drăguţă femeie care nu simte că are nevoie şi de ea cineva. Şi nu găsesc cuvinte să o liniştesc.
Ce se întâmplă cu noi, spuneţi-mi?! O putem numi epidemie, sau o nebunie de masă – cum doriţi. Practic zilnic ascult mărturisiri despre o viaţă trăită alături şi apoi această „îmbolnăvire", o îmbolnăvire nu a corpului sau psihicului, dar a sufletului. Mărturisiri despre faptul cum după 20, 30 de ani soţii devin monştri adevăraţi, iar soţiile nu femei, ci femele agresive, şi în ambele cazuri o pierdere a minţii şi a controlului asupra trupului, asupra simţurilor.
Şi tot mai multe istorii de acest fel.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Dragostea jertfelnică
 Persoanele romantice, de rugulă sunt departe de adevărata înţelepciune, iar dacă îşi vor propune ca scop descrierea dragostei, vă puteţi aştepta din start la o poveste despre o pasiune extraordinară, sau la fapte frumoase şi eroice, comise, cel puţin pentru binele întregii omeniri. Va fi un peisaj artistic perfect şi nobil. Şi, desigur, eroul va fi însoţit de succes, iar în cel mai rău caz - lupta va fi destul de dramatică, chiar de va avea un sfârşit tragic.
Însă cele mai măreţe lucruri pot fi observate în cele, ce nu prea au însemnate.
Şi deaceea o relatare despre dragostea jertfelnică necesită mai degrabă descrierea unui caz din viaţă şi nicidecum unul inventat. Iar ca element al decoraţiei ne va servi “Piaţa celor trei Gări”, locul preferat al persoanelor, ce nu au un alt adăpost, decât acesta. Iar eroii noştri – doi foşti colegi universitari, unul dintre care, către acest moment a devenit ieromonah la o mănăstire din Moscova. Dacă în istoria, care va urma şi poate fi depistată o faptă deosebită, va trebui să acceptăm şi că nu s-a încununat cu succes, căci salvarea viaţii omului aşa şi nu s-a reuşit.
Acţiunea se desfăşoară în împrejurări la care suntem martori zilnic: o mulţime de oameni traversează piaţa în grabă, pentru a schimba un transport cu altul. Toţi sunt grăbiţi şi preocupaţi de propriile gânduri.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
O poveste (mai mult pentru cei mari, decât cei mici)
 Vreau să-mi împărtăşesc bucuria – povestndu-vă o ideie utilă şi frumoasă. Nu eu am compus-o. Doar am auzit-o. Nu este o simplă idee, ci o idee, ce a luat forma unui basm. Deci, ascultaţi.
Un rege, împreună cu soţia şi fiica a plecat într-o călătorie pe mare. Nava lor a fost prinsă într-o furtună şi fiind lovită de valurile puternice, s-a scufundat. S-a pierdut în valurile mării întreg echipajul, dar Dumnezeu a salvat viaţa regelui şi a familiei sale. Ei au fost aruncaţi la ţărm, şi acolo, îmbrăcaţi în zdrenţe, ca nişte cerşetori, au purces în căutarea unui adăpost. Nici unul dintre ei nu a îndrăznit să aducă aminte, că este de viţă nobilă. Dar şi cine ar fi crezut în cuvintele a trei cerşetori? Ar fi părut ridicol, dar poate chiar ar au putut fi şi bătuţi. La urma urmei, nu toată lumea îi iubeşte pe cei săraci, iar cerşetorii aroganţi nu sunt suportaţi de nimeni.
Aşa s-a întâmplat ca unul din locuitorii acestei ţări i-a adăpostit pe aceşti nefericiţi, şi le-a propus să-ţi câştige existenţa, păscând turma sa de oi. Regele, a devenit un păstor, iar regina şi prinţesa - soţia şi fiica unui păstor. Ei nu s-au plâns pe soarta lor, doar uneori, seara, stând lângă foc, îşi aminteau de viaţa lor în palat şi îşi ştergeau lăcrimile apărute.
Între timp, regele ţării, unde au ajuns eroii noştri, a început să caute o fată, care-i va fi soţie fiului său. Câteva zeci de perechi de mesageri au fost trimişi în diferite părţi ale regatului, pentru căutarea celei mai frumoase, celei mai inteligente şi mai pioase fete. Ei au primit un ordin din partea regelui, să nu fie neglijată nici fiica ultimului sărac. Doar să îmbraci, să înveţi bunele maniere o poţi face mai nu pe orişicare, dar să dai omului o judecată frumoasă, purtare cuviincioasă este mult mai dificil, dacă nu chiar imposibil.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 3 4 Următor > Sfârşit >>
|
|
Pagina 1 din 4 |
|
|
| |
Descarcă în formatul preferat.
 
 |
|
