Biblioteca ortodoxă

 

Ştiri

  • 18.05.13
    Biserica Ortodoxă prăznuieşte Duminica Femeilor Mironosiţe - Duminica Femeii Creştine
    Biserica Ortodoxă prăznuieşte Duminica Femeilor Mironosiţe - Duminica Femeii Creştine, cu care prilej, administraţia paginii ortodoxia.md, aduce cele mai sincere felicitări tuturor femeilor creştin-ortodoxe, care de-a lungul timpului au fost, sunt şi cu voia lui Dumnezeu vor fi alături de noi!
    Citeşte mai mult...
  • 18.05.13
    Prin pasi mici de pelerin spre locurile sfinte din Ucraina
    Dragi Creștini Ortodocși!
    În perioada zilelor de 26 - 29 iunie 2013 se organizează o excursie ortodoxă la frumoasele mănăstiri şi locuri pitoreşti ale regiunii Cernăuţi, Ucraina (650 km distanță).
    Vom vizita următoarele locuri :
    Mănăstirea Boiani (este prezentă Icoana Maicii Domnului de la Boian - făcătoare de minuni)
    Citeşte mai mult...
  • 17.05.13
    Ședința extraordinară a Sinodului BOM (în legătură cu tentativa de organizare a unei parade gay în capitală la data de 19 mai a.c de către comunitatea LGBT din Moldova) 
    În dimineața zilei, Arhiereii Bisericii Ortodoxe din Moldova s-au întrunit într-o ședință extraordinară a Sinodului, prezidată de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vladimir, pentru a discuta una dintre cele mai stringente probleme care preocupă opinia publică autohtonă la moment – Legea anti-discriminare și efectele ei.
    Citeşte mai mult...
  • 17.05.13
    În Duminica Mironosițelor la Chișinău va fi organizată o acțiune publică în stare de rugăciune a creștinilor, întru susținerea valorilor familiei tradiționale
    La 15 mai a.c.în sala de ședințe a Palatului Mitropolitan, s-a reunit Comisia Sinodală pentru Probleme Morale și Sociale. În cadrul evenimentului, participanții au discutat mai multe probleme, printre care și efectele aplicării și interpretării lărgite a Legii privind egalitatea de șanse.
    Citeşte mai mult...
  • 17.05.13
    Presa bisericească din secolul XX prezentată de jurnaliştii de la USM
    Presa bisericească din secolul XX prezentată de jurnaliştii de la USM
    Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a USM a prezentat principalele publicaţii periodice bisericeşti din sec. XX din spaţiul dintre Prut şi Nistru.
    Prezentarea a avut la cursul ţinut de dna Silvia Grossu, dr. conf. univ., din cadrul Catedrei Comunicare. Astfel, studenţii anului I au amenajat aula cu icoane, ziare şi revistă de epocă, prezentând principalele publicaţii eclesiale.
    Lecţia a început cu un discurs al părintelui universităţii Octavian Moşin, care s-a referit la specificul presei religioase din perioada interbelică, dar şi la realitatea din ultimele două decenii. “Astăzi încercăm să revigorăm trecutul. Apar publicaţiile vechi într-un nou format, dar şi altele noi. Însă trăim influenţaţi de noile tehnologii, fiind mai multe publicaţii electronice decât tipărite.
    Ne bucurăm că jurnaliştii în formare fac cunoştinţă cu principalele publicaţii religioase, iar unii chiar încearcă să abordeze jurnalismul bisericesc. Astfel, vă invităm să colaboraţi cu echipa redacţională din cadrul Mitropoliei pentru a vă forma competenţe în acest domeniu prea puţin explorat în ultima vreme.” – a menţionat părintele.
    A consemnat Pr. Mihail Bortă
    Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a USM a prezentat principalele publicaţii periodice bisericeşti din sec. XX din spaţiul dintre Prut şi Nistru.
    Prezentarea a avut la cursul ţinut de dna Silvia Grossu, dr. conf. univ., din cadrul Catedrei Comunicare. Astfel, studenţii anului I au amenajat aula cu icoane, ziare şi revistă de epocă, prezentând principalele publicaţii eclesiale.
    Citeşte mai mult...
Articole şi studii


PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 27 Octombrie 2012 00:00

Pilda semănătorului (Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu...)

“Fiul lui Dumnezeu, Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai aratat pe pamant in trupul nostru smerit si ai semanat buna samanta a credintei in tarina acestei lumi, ingradeste inima mea cu frica Ta, ca nu candva, venind vicleanul, sa rapeasca samanta cuvantului Tau cea semanata intru mine si curateste inima mea de spinii intristarii, amagirii, bogatiei si oricarei desertaciuni a veacului acestuia, si o fa pamant bun de primirea dumnezeiescului Tau cuvant, ca sa fac rodul credintei si sa am parte cu alesii Tai, care aduc Tie rod unul o suta, unul saizeci, altul treizeci – ca bine esti cuvantat dimpreuna cu Tatal si cu Sfantul Tau Duh in veci! Amin“.

( Sf. Tihon din Zadonsk)

“(…) Iată, şi eu am ieşit să semăn cuvântul lui Dumnezeu în inimile voastre fiindcă şi voi sunteţi ogor al lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu, iar pe mine m-a trimis Dumnezeu lucrător în ogorul Lui. Dar eu sunt un semănător sărac şi necăjit! „De ce eşti sărac şi necăjit?” – veţi întreba voi. Oare nu este sărac şi necăjit agricultorul care are doar opt desetine de pământ? Oare nu pot să raportez şi la mine cuvintele lui Dumnezeu spuse Prorocului Isaia, când l-a trimis să propovăduiască: Şi El a zis:Du-te şi spune poporului acestuia: cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea. Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia, şi cu urechile lor greu aud şi ochii lor s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, ca Eu să-i vindec (Isaia 6, 9-10)?

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 20 Octombrie 2012 21:00

"Tinere, tie iti zic: scoala-te!" (predică la învierea fiului văduvei din Nain)   

"Noi renunţăm foarte repede, avem impresia că atunci când găsim puţină credinţă – şi cu toţii suntem la fel – nu vorbesc acum de alţii, ci de noi, cei care suntem acum aici: avem impresia că totul este făcut. Suntem căldicei şi ne compromitem în acest căldicel toată viaţa noastră. Ne place să rămânem aşa, între credinţă şi necredinţă, între faptă bună şi faptă rea, între ceea ce vedem şi ceea ce nu vedem, fără să facem un pas înainte, spunând că acum avem altceva de făcut. Şi este adevărat; este starea noastră, o stare de lâncezeală, de acedie, cum o numesc Părinţii – atunci când neputinţa sufletului se manifestă".

Iubiţi credincioşi, ... Sau mai bine zis iubiţi tineri, pentru că sunteţi atât de mulţi aici în biserică. Astăzi este o duminică, o sărbătoare a tânărului. Un tânăr moare, singurul fiu al mamei sale, o văduvă din Nain, care-l conduce spre mormânt. În cale se întâlneşte cu Mântuitorul, care-l învie şi-l redă mamei sale. Toată lumea se bucură, dar se şi întreabă: de unde atâta putere? Puterea pe care Hristos o avea – să dea viaţă – este puterea lui dumnezeiască; este o mărturie a faptului că nu este numai un om oarecare, ci că este Dumnezeu. Şi ce le spunea apostolilor şi celor care-l urmau? Mergeţi şi spuneţi sfântului Ioan Botezătorul că orbii văd, şchiopii umblă, morţii învie. Şi acesta este semnul că împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Aproape în sensul că este printre oameni, că este în lume. De fapt, Dumnezeu coborându-se în lume mântuieşte lumea, îi dă viaţă. Şi sigur că nu toţi cei care-l urmau pre tânăr spre cimitir au înţeles că Hristos este şi Dumnezeu şi om. Doar puterea aceasta mare, care ne uimeşte pre toţi şi astăzi atunci când se întâmplă vreo minune, doar aceasta îi impresiona.

Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 20 Octombrie 2012 09:36
Indiferentismul religios și criza consumismului
Dacă porunca a treia a Decalogului („Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert!") interzicea ca cineva să se gândească la Dumnezeu (sau să vorbească despre El) fără evlavia ce se impunea, porunca a treia „post-modernă" impune ca omul nici măcar să nu se mai gândească vreodată la Dumnezeu: „Nu pierde vremea gândindu-te la Dumnezeu!"
Orientări greşite în istoria culturii şi a religiilor au fost exclusivismul religios sau fundamentalismul (potrivit căreia numai şi numai propria religie este corectă, toate celelalte constituind periculoase erori care trebuiesc stârpite) inclusivismul, care foarte uşor a alunecat în istorie spre sincretism, sau spre un vag universalism religios (potrivit căruia toate religiile sunt adevărate în egală măsură, nemaiavând nici o importanţă pe care o adoptăm) şi indiferentismul religios, potrivit căruia nu are rost să te interesezi de nici o religie, pentru că totul ar însemna o pierdere de timp.
Dacă Evul Mediu a fost în general perioada în care s-a investit extrem de multă pasiune în religie, în care s-a afirmat fundamentalismul religios, modernitatea este perioada de relativizare a rolului religiei în societate. Sub profil religios, modernitatea a făcut în mod treptat din ateism o filosofie plauzibilă. Pentru prima dată în istoria lumii refuzul credinţei de către intelectuali a devenit o poziţie foarte răspândită.
Post-modernitatea, în schimb, mai mult presupune ateismul decât îl stipulează. O lasă domol cu militantismul pentru „moartea lui Dumnezeu" şi preferă, în mod simplu, să nu se mai intereseze de problema transcendenţei. „Imanenţă" devine sinonim cu „bun simţ" şi nevoia de căutare religioasă dispare. Dacă cineva vrea, poate să vorbească despre divin, prin aceasta exprimându-şi, de fapt, doar sentimente emotive trecătoare.
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Marţi, 16 Octombrie 2012 00:00
Primejdia mărturisirii
Vorbeam cu cineva ...un om bun, desigur, despre "celalalt". De aceasta data, "celalalt" era privit din punct de vedere religios;era cel neortodox: romano-catolic, protestant, musulman, etc. Si vorbind noi despre "ceilalti" care isi zic crestini, i-am spus ca nu sunt crestini, chiar daca ei isi zic asa. L-a deranjat afirmatia si m-a intrebat triumfator, sigur pe argumentul subînteles. Ce, ei nu au Duhul Sfînt?;se vedea ca este sigur de raspunsul afirmativ. Nu. Nu au Duhul Sfînt, i-am raspuns. Dupa un moment de blocaj din partea lui, discutia a continuat. El considera, ca pozitia mea este una ... sa-i zicem, exagerat de dura; ca trebuie sa fii mandru, trufas, încrezut - ca sa afirmi ca "celalalt" nu se mîntuieste, sau ca se mîntuieste doar în mod exceptional. "El prefera sa le lase si celorlalti sanse", chiar daca s-au abatut de la adevar în nenumarate puncte.
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Joi, 11 Octombrie 2012 20:46
Lenea
În viaţa spirituală avem de dezrădăcinat două patimi asemănătoare, dar nu identice, şi anume: acedia şi lenea. Le tratăm împreună, deşi le-am putea analiza şi separat.
Acedia sau akedia, este o stare de lene şi de întunecare sufletească, dar şi o stare de dezgust, de aversiune, de oboseală, de abatere, de descurajare, de melancolie, de depresie, de nepăsare, de toropeală, de somnolenţă, de apăsare sufletească şi trupească. S-a constatat că acedia îi încearcă mai ales pe călugării retraşi din viaţa zgomotoasă a lumii. Or fi cazuri când şi credincioşii obişnuiţi sunt cuprinşi de această patimă, dar mai rar. În prima apoftegmă a Patericului se spune că: „Sfântul Avva Antonie şezând odată în pustie, a venit întru „acedie" şi în multă întunecare de gânduri şi zicea către Dumnezeu: Doamne, voi să mă mântuiesc şi nu mă lasă gândurile. Ce voi face în scârba mea? Cum mă voi mântui? Şi sculându-se puţin, a ieşit afară şi a văzut pe cineva ca pe sine şezând şi împletind funie, apoi iarăşi sculându-se la rugăciune. Acesta era îngerul Domnului trimis spre îndreptarea şi întărirea lui Antonie. Şi a auzit pe înger zicând: „Aşa fă şi te mântuieşte!". Iar el auzind aceasta, a luat multă bucurie şi îndrăzneală şi făcând aşa se mântuia".
Acedia, starea aceasta de plictis, de lene, de dezgust, de oboseală, de abatere îi poate cuprinde, cu precădere, pe călugării care s-au însingurat pentru o viaţă spirituală aparte.
Dacă patima acediei e o stare sufletească mai complicată, lenea e mai simplu de înţeles. Lenea, ca patimă, îi poate cuprinde pe toţi creştinii: călugări şi mireni. Ea este în general un defect al voinţei, o lipsă de energie fizică şi spirituală care se arată prin dezgustul şi nepăsarea pe care o simte cineva faţă de orice activitate, fie fizică, fie intelectuală.
În "Mărturisirea Ortodoxă" alcătuită de Mitropolitul Petru Movilă şi aprobată la Iaşi în 1642 de un Sinod panortodox, se spune că lenea este "o răceală şi nepăsare pentru mântuirea veşnică a sufletului, prin care omul se întristează şi se dezgustă de binele ce trebuie să-l facă; pentru aceasta el fuge de osteneala cu care se face binele". Lenea se opune muncii, adică activităţii făcută cu sforţare şi cu metodă pentru a da naştere la bunuri spirituale şi materiale necesare satisfacerii aspiraţilor noastre trupeşti şi sufleteşti.
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Marţi, 09 Octombrie 2012 21:11
Locul ierurgiilor în viaţa noastră
În afară de Sfintele Taine, Biserica Ortodoxă mai are şi alte slujbe speciale pentru sfinţirea omului şi a naturii, numite ierurgii. Acestea sunt rugăciuni de binecuvântare şi sfinţire a omului în diferite momente şi împrejurări ale vieţii, precum şi a firii înconjurătoare şi a diferitelor obiecte sau lucruri de folos omului.
Mulţi dintre noi ne-am împărtăşit din binecuvântarea acestor slujbe prin care Biserica vine în ajutorul oamenilor şi în întâmpinarea problemelor cu care aceştia se confruntă. Rolul ierurgiilor este de a curăţi şi binecuvânta pe om şi firea înconjurătoare sau vietăţile şi lucrurile de care omul are nevoie pentru a trăi sau pentru mântuirea sufletului şi preamărirea lui Dumnezeu. Acestea au fost statornicite întrucât păcatul primilor oameni a adus stricăciunea şi nefericirea nu numai în viaţa omenească, ci şi în armonia dintru început a firii înconjurătoare.
Greşeala protopărinţilor a tulburat şi pacea celorlalte vieţuitoare, peste care Dumnezeu îl făcuse pe om stăpân (Fac. 1, 28-30), prihănind pământul din care odinioară fuseseră zidiţi. Ca pedeapsă, Dumnezeu a trimis şi asupra naturii blestem pentru ca omul păcătos să sufere greutatea câştigării traiului şi a hranei zilnice: "Blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce". (Fac. 3, 17-18).
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Marţi, 23 Octombrie 2012 19:09
Preotul şi misiunea sa
1. Bătrânul Ioil susţinea că cel ce s-a consacrat lui Dumnezeu are în el foc sfânt, foc aprins de Însuşi Dumnezeu: "Dorinţa de a te consacra lui Dumnezeu presupune atât jertfe din partea omului cât şi un foc atât de puternic încât să ardă toate dorinţele trupeşti iar aspiraţiile pământeşti să nu se aprindă în el. Această dorinţă nu poate fi întreţinută şi atinsă. Eu însumi nu pot aprinde acest foc. Nimeni n-are puterea de a aprinde focul care-l face pe un tânăr de 20-25 ani, adică un bărbat în toată puterea tinereţii, capabil de a înfrânge toată dorinţa trupească şi de a căuta nevoinţa şi renunţarea. Singur Dumnezeu poate aprinde un asemenea foc."
2. Următoarea experienţă liturgică a Bătrânului Iacob nu-i lipsită de interes: "Oamenii sunt orbi şi nu văd ce se petrece în timpul Sfintei Liturghii. Odată, când slujeam, ceea ce am văzut m-a împiedicat să ies din altar la vohodul mare: am simţit deodată că cineva mă prinde de umăr şi mă duce la proscomidiar. Crezând că este cântăreţul, m-am întors şi am văzut o aripă imensă pe care Arhanghelul a petrecut-o în jurul gâtului meu, şi el mă conducea pentru a face vohodul mare. Asemenea lucruri se petrec în altar la Sfânta Liturghie! Uneori, nu puteam suporta ce vedeam şi mă aşezam pe un scaun. Unii conslujitori credeau atunci că nu mă simt bine: ei nu ştiau ce vedeam şi auzeam eu!"
3. Acelaşi Bătrân zicea: "Când preotul scoate miridele şi-i pomeneşte pe credincioşi la proscomidie, îngerul Domnului coboară din cer, preia aceste pomeniri şi le depune în faţa tronului lui Dumnezeu ca rugăciune pentru cei ce au fost pomeniţi."
4. Există un motiv pentru care cuvintele predicatorilor rămân în general fără rezultat. Referitor la acest subiect, Bătrânul Amfilohie sublinia: "În zilele noastre, cuvintele predicatorilor sunt ca esenţa de terebentină aruncată pe foc. Poporul sărac şi neştiutor n-ascultă. El vrea să vadă fapte şi o viaţă plină de milă creştină. El vrea să fie compătimit frăţeşte. Numai prin dragoste, prin fapte de milostenie, îi vom strânge pe fraţii noştri în jurul lui Hristos."
5. Un episcop se plângea că predica sa înflăcărată nu dădea roade. Bătrânul Ieronim i-a zis: "Nu-i suficient ca vânătorul să fie un excepţional trăgător la ţintă. El mai trebuie să-şi încarce arma nu numai cu praf de puşcă, ci şi cu plumb! Învaţă întâi prin exemplul tău, şi tu vei vedea apoi că predica ta dă roade!" Altă dată, el sublinia: "Când predicatorul n-a făcut experienţa celor propovăduite, n-a fost format, cum îi va putea forma pe alţii? Mai bine înveţi prin fapte decât prin cuvinte!"
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 20 Octombrie 2012 12:36
Matușca* și broboada
 
În octombrie, soțul meu a fost hirotonit preot. Am devenit soția unui preot – matușcă, preoteasă. Acele zile nu au fost deloc plăcute pentru mine. Da, erau pline de emoții pozitive, dar nu fericite. Îmi amintesc când am venit pentru prima dată să sărut Sfânta Cruce din mâna părintelui meu, plângeam. Am simțit că mi-am pierdut soțul. Două luni mai târziu, sentimentul acesta neplăcut a trecut. Totul s-a așezat la locurile lor. Am redevenit doar o soție, și el doar soțul meu plin de dragoste. Sunt încă aceeași persoană: studiez, vorbesc, visez, iubesc, mă supăr... Nu mă simțeam o matușcă specială. Nu am primit o Binecuvântare deosebită, nu m-am scufundat mai serios în rugăciune, nu am devenit blândă și smerită. Dumnezeu nu mi-a turnat kilograme de răbdare și credință. Cu multă insistență prietenele mă intrebau: "Este greu să fii matușcă"?, "Aceasta este o chemare..." - și, în același spirit. La început mă pierdeam, întrebându-mă de fiecare dată: "Ce sa întâmplat cu mine?", Dar nu am putut găsi un răspuns. Răspunsul nu venea nicidecum. Poate că eu sunt o matușcă și o creștină incorectă dacă nu mă simt mai privilegiată, pentru că soțul meu este un preot, iar el și eu "un singur trup." Dar eu chiar nu simt această poziție! Trăiesc o viață obișnuită, iar la întrebarea "Cum e să fii matușcă", chiar nu am răspuns! Nu știu!
Într-o zi stăteam la trapeză cu soțul meu, după Sfânta Liturghie. Părintele slujește la Catedrală. Așa cum se spune, în aceste cazuri, "ce-a dea cincea matușcă la al zecilea preot." Așadar, la masă stătea o femeie care m-a întrebat cum îmi spune. Fără nici un gând ascuns, am spus că numele meu este Cristina, iar părintele care stă alături de mine este soțul meu. Apoi am întrebat politicos, cum îi spune D-ei. Ea a răspuns: "Eu sunt Matușca N". Din nou, am întrebat-o: "Soțiile de preoți trebuie să se prezinte neapărat cu adaosul de "Matușcă", doar ea nu este hirotonită?" Mărturisesc, am întrebat fără de nici un gând ascuns în acel moment fără ca să-mi doresc să jignesc pe cineva! Totuși, după aceasta am simțit respingere din partea ei.
Trebuie să adaug că niciodată nu mă prezint ca matușcă nici chiar în cercul prietenilor mei. Mi se pare că e prea mult, nu vreau. Ca și cum, ai sublinia că nu ești ca toți. Da, într-adevăr nu e ca toți, dar în aceasta nu e meritul ei deosebit. Ea este diferită în ochii oamenilor pentru că soțul ei este diferit. Preoția – este o categorie aparte de persoane care sunt în slujba lui Dumnezeu. Și nu este nimic mai sfânt, pe pământ. Și precum un preot se deosebește de un tractorist la fel și soția preotului se deosebește de soția tractoristului. Dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să fii mândră. Oh, asta e cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei nefericite, care se va uita de sus în jos la ceilalți. La urma urmei, matușca nu este o hirotonie.
Aș dori să fiu iubită și respectată, nu pentru că eu sunt soția preotului, ci pentru că eu sunt o persoană care poate fi iubită și respectată. Lucrez la Școala Duminicală, de unde primesc cea mai mare dragoste și recunoștință! Mulți dintre copiii de acolo, apropo, nici măcar nu știu că sunt matușcă. Eu le cer să-mi spună pe nume.
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Marţi, 16 Octombrie 2012 00:00
Între virtuți și păcate
Astãzi tot mai multi ortodocsi (prin nastere nu prin convingere) reproseazã ortodocsilor practicanti si multor slujitori ai Bisericii abateri de la conduitã: fãtãrnicie, snobism, alunecarea în mimetism, automatism functionãresc, ritualism, etc. acuze ce în parte sunt adevãrate. Motive pentru care se îndepãrteazã de Bisericã preferând "protestul" prin dezinteres si ignorantã fatã de cele duhovnicesti ori mai rãu orientarea cãtre ereticile "culte" si "confesiuni". Asadar sãrmanii protestatari între ereziile "morale" si dreapta credintã a ortodocsilor "imorali" aleg pe cele dintâi pierzând astfel harul Sf. Botez adicã unirea cu Biserica lui Hristos si cea mai înaltã dovadã cã încã mai erau ortodocsi.
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Duminică, 14 Octombrie 2012 15:12
Liturghie după Liturghie
Teologia ortodoxă mai nouă a scos în evidenţă natura liturghiei euharistice, ca fiind relevarea comuniunii Sfintei Treimi cum şi rolul ei de mediator între modul de existenţă trinitar şi modul de existenţă comunitar. Liturghia este în acest fel reevaluată în funcţia ei de transmitere a vieţii de comuniune, care există în Dumnezeu, în viaţa de comunitate a Bisericii şi a umanităţii, sau – invers – în funcţia pe care o are, de a introduce lumea, indivizii şi comunitatea, în viaţa lui dumnezeu. Modul divin trinitar trece astfel în modul uman comunitar prin actul liturgic.
Viaţa ce se află în Sfânta Treime este cunoscută ca viaţă de comuniune (II Cor., 13, 13). Este cea dintâi comuniune, comuniunea de origine din care izvoreşte celeilalte forme de viaţă în comun. Venirea Treimii în istorie, nu numai în întruparea Fiului, ci şi în trimiterea Duhului (In, 14, 26), are drept scop aducerea umanităţii la comuniunea cu viaţa Ei. Iisus Hristos, Logosul veşnic, „Unul din Treime", este ca purtător al vieţii trinitoare, nu ca persoană separată. Duhul Sfânt, dăruirea de sine a lui Dumnezeu, este trimis să atragă lumea şi umanitatea în modul de existenţă ce se află în Sfânta Treime.
Liturghia euharistică se plasează în acest act de transmitere a comuniunii, de aceea ea însăşi poate fi văzută ca o structură de comuniune. Cum se realizează această mediere? Este de la sine înţeles că actul fundamental în care se produce această transmitere este cuminecarea, sau împărtăşirea cu Sfintele Taine. În acest act, credincioşii se constituie ca o comunitate eclesială şi umană autentică, în deplină unire cu însuşi trupul şi Sângele Domnului. Există însă mai multe elemente care pregătesc şi întreţin acest spirit comunitar, fie înainte, fie în timpul, fie după Liturghie.
Ca element de pregătire pentru Liturghie şi cel mai important este Taina mărturisirii păcatelor, numită Taina de reînnoire a harului botezului. Biserica a învăţat totdeauna necesitatea pocăinţei şi a mărturisirii pentru toţi cei ce au păcătuit după botezul sacramental, Taină care se dă spre iertarea păcatului strămoşesc. Pocăinţa singură nu este suficientă, ci trebuie să fie urmată de mărturisirea personală şi dezlegarea păcatelor de către preot. Biserica afirmă eficacitatea mărturisirii şi a validităţii iertării păcatelor prin cuvintele „Te iert şi te dezleg". Fiindcă nu există împărtăşanie anonimă, numele celui ce se cuminecă fiind rostit de preot, tot aşa nu există dezlegare generală, anonimă. Fiecare creştin se prezintă personal înaintea lui Dumnezeu, cu păcatele sale, pentru a primi iertarea nemijlocită.
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Marţi, 09 Octombrie 2012 21:38
Circulară a Bisericii Ruse despre pomenirea numelor de botez
În centrele eparhiale din cuprinsul Patriarhiei Moscovei a fost trimisă circulara Nr. 01/4299 din 31.08.2012, semnată din încredinţarea patriarhului Kiril de către şeful Administraţiei Patriarhale, mitropolitul Varsanufie de Saransk şi Mordovia. Iată textul acesteia:
„La Patriarhia Moscovei vin scrisori în care se atrage atenţia asupra cazurilor de refuz al pomenirii liturgice sau participare la [Sfintele] Taine ale credincioşilor ortodocşi care sunt botezaţi în alte Biserici Ortodoxe Locale (de exemplu: [în Bisericile] Bulgară, Georgiană, Română, Sârbă, Finlandeză ş.a.), unde li se pun nume care lipsesc din Calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse.
În tradiţiile unor Biserici Locale se admite ca la botez pruncii să fie numiţi cu nume naţionale, care lipsesc din Calendare.
În legătură cu cele expuse mai sus, conform binecuvântării Sanctităţii Sale, Patriarhul Moscovei şi al tuturor Rusiilor Kiril, amintim că nu trebuie admise careva restricţii în pomenirea liturgică şi primirea la Tainele Bisericii a credincioşilor care poartă nume naţionale şi sunt botezaţi în Bisericile Ortodoxe Locale.
Rog să aduceţi la cunoştinţă această informaţie stareţilor de mănăstiri şi parohilor din eparhia încredinţată [Preasfinţiilor] Voastre".
Citeşte mai mult...
 
PDF Imprimare Email
Luni, 08 Octombrie 2012 00:00
Sfântul, slăvitul şi
întru tot lăudatului Apostol şi Evanghelist Ioan (Video)

Mâine, Biserica noastră Ortodoxă prăznuiește mutarea la Domnul a Sfântului Slăvitului Apostol și Evanghelist Ioan, cel mai iubit din Apostolii Mântuitorului nostru. Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan - de Dumnezeu cuvîntătorul - era fiul lui Zevedei şi al Salomiei, care era fiica lui Iosif Logodnicul. Acesta a fost chemat de la mrejile pescăreşti la pro-poveduirea Evangheliei. Cînd Hristos Domnul, umblînd pe lîngă marea Galileii, îşi alegea din pescari apostoli şi a chemat pe cei doi fraţi, pe Petru şi pe Andrei, atunci a văzut şi pe Iacob al lui Zevedei şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedei, tatăl lor, legîndu-şi mrejele lor, şi i-a chemat la Sine. Iar ei, îndată lăsînd corabia şi pe tatăl lor, au mers după Dînsul (Matei 4, 11-22). La primirea sa, Ioan a fost numit de Hristos Domnul fiu al tunetului, căci ca tunetul avea să se audă în toată lumea şi tot pămîntul să umple. Şi umbla după Bunul său Învăţător urmînd paşilor Lui, şi învăţînd înţelepciunea care ieşea din gura Lui. Şi era foarte iubit de Hristos, Domnul său, pentru nerăutatea lui cea desăvîrşită şi pentru curăţia fecioriei. Şi l-a cinstit pe el Domnul, între cei doisprezece apostoli, ca pe un prea ales şi era unul din cei trei mai de aproape ucenici ai lui Hristos, cărora le descoperea mai mult tainele Sale cele Dumnezeieşti. Cînd a vrut să învieze pe fiica lui Iair, n-a lăsat nici pe unul să meargă după Sine, fără numai pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan. Cînd în Tabor a vrut să-şi arate slava Dumnezeirii Sale, a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan. Cînd se ruga în grădină şi acolo nu era fără de Ioan, pentru că zicea ucenicilor: "Şedeţi aici, pînă ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga. Şi luînd cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a se întrista şi a se mîhni" (Matei 26, 36-37).
Pretutindenea Ioan, ca un iubit ucenic al lui Hristos, a fost nedepărtat de Dînsul. Iar cum îl iubea pe el Hristos, este cunoscut de acolo că s-a culcat pe pieptul Lui. Căci, la Cina cea de taină, Domnul a spus dinainte de vînzătorul său şi se întrebau ucenicii, nepricepîndu-se pentru cine grăieşte. Atunci Ioan s-a culcat pe pieptul iubitului învăţător, precum singur spune în Evanghelia sa: "Iar la masă era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus". Deci, Simon Petru i-a făcut semn acestuia şi i-a zis: "Întreabă cine este despre care se vorbeşte". Şi că-zînd acela astfel la pieptul lui Iisus, I-a zis: "Doamne, cine este?" (Ioan 13, 23-25). O dragoste ca aceasta avea el spre Hristos Domnul, încît putea fără de oprelişte să se rezeme pe pieptul Domnului şi să întrebe cu îndrăzneală despre taina aceea. Ioan avea către Domnul său dragoste mai multă decît alţii. Pentru că, în vremea patimilor Domnului, toţi lăsînd pe Păstorul lor au fugit, numai el singur privea nedepărtat spre toate chinurile lui Hristos, pătimind cu inima împreună cu Dînsul, şi plîngînd şi tînguindu-se cu Prea-curata şi Prea nevinovata Fecioară Maria, Maica Domnului. Chiar şi la cruce şi la moarte, împreună cu dînsa nu s-a depărtat de Cel ce a pătimit pentru noi, Fiul lui Dumnezeu. Şi sub cruce s-a numit de Dînsul fiu al Prea curatei Fecioarei Maria. Căci răstignit fiind Domnul pe Cruce,... văzînd pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stînd alături, a zis mamei Sale: "Femeie, iată fiul tău!" Apoi a zis ucenicului: "Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a lua-t-o la sine" (Ioan 19, 26-27).

Citeşte mai mult...
 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>

Pagina 10 din 72
 
Calendar


 
 

Ultimile articole
 



Descarcă în formatul preferat.
    

 

 
Православие.Ru  Filme Ortodoxe
Logos.md  Frumoasa.md
Teologie.net  Teologie.md
Biblioteca ortodoxa digitala VIOSTIL  Personalitati basarabene
Biserica Ortodoxa din Moldova