| |
Caută informaţia necesară:
|
| |
| Logare:
|
|
|
|
|
Ştiri
-
20.05.13
Biserica Ortodoxă face prăznuirea Sfîntului Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul
Marţi, 8/21 mai 201î, Biserica Ortodoxă face prăznuirea Sfîntului Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul. El fost unul din cei Doisprezece Apostoli şi a scris Evanghelia care îi poartă numele, trei epistole canonice: I Ioan, II Ioan şi III Ioan şi Apocalipsa.
Citeşte mai mult...
-
20.05.13
Activist gay: legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex este doar o diversiune. Noi vrem ca familia sa nu mai existe
Căsătoriile dintre homosexuali nu urmăresc egalitatea în drepturi, ci distrugerea căsătoriei şi a familiei. Un susţinător al drepturilor homosexualilor ar fi exprimat raţiunile care stau în spatele mult-revendicatei „căsătorii dintre homosexuali”, atunci când, într-o dezbatere publică desfăşurată anul trecut, a menţionat că mişcarea de emancipare a homosexualilor nu urmăreşte atât egalitatea şi înlăturarea discriminării, ci urmăreşte mai degrabă însăşi disoluţia instituţiei familiei.
Citeşte mai mult...
-
19.05.13
Copiii nostri, sclavii lor sexuali
Europa ne tot învaţă cum să gândim, ce e bine şi ce e rău. Ne arată cât de înapoiaţi suntem şi cât de greşite ne sunt căile. În seara asta aş vrea să vorbesc despre două cazuri, petrecute în Germania. De ce Germania? Pentru că este „motorul” Europei, este forţa economică şi politică, ce dă tonul şi stabileşte tendinţele politice europene. Iar la sfârşitul rândurilor, pe care le voi aşterne, vă rog să vă răspundeţi măcar la o singură întrebare: asta vrem şi în România?
Citeşte mai mult...
-
19.05.13
Adresarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova către autoritățile de vârf ale țării, pentru modificarea Legii anti-discriminare
Președintelui Republicii Moldova, Domnului Nicolae Timofti,
Președintelui Interimar al Parlamentului Republicii Moldova, Doamnei Liliana Polihovici,
Citeşte mai mult...
-
19.05.13
Creștinii Ortodocși în apărarea valorilor tradiționale
După Liturghia Praznicală săvârșită în ziua celebrării Sfintelor Femei Mironosițe, sute de creștini bine-credincioși s-au adunat în scuarul Catedralei Mitropolitane, pentru a participa la un Te-Deum oficiat de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vladimir și pentru a se ruga împreună cu Întâistătătorul și clerul prezent spre ferirea țării și a poporului de toată ispita și rătăcirea, mai ales în această zi de grea încercare duhovnicească, când se încearcă răsturnarea sistemului nostru de valori milenar.
Citeşte mai mult...
|
|
Articole şi studii
|
|
Marţi, 23 Aprilie 2013 09:06 |
|
La slujba Învierii nu mi-am putut stăpâni lacrimile
Preoteasa Velvet este de peste patruzeci de ani soția şi prietena părintelui Justin Makfiters, parohul Bisericii Înălţării Domnului din Arhiepiscopia Ortodoxă a Antiohiei, or. Norman, Oklahoma, Statele Unite ale Americii. Vă propunem însemnările preotesei despre ce înseamnă să fii ortodox în America.
*** Când m-am căsătorit cu părintele Justin, el era pastor în una din bisericile protestante. Cu toate acestea, el mereu şi-a dorit să fie creştin-ortodox, chiar şi în timp ce studia la seminarul protestant. Mult timp nu era luat în serios în această dorinţă a sa: ce ortodox poţi fi cu aşa un nume (Makfiters – nume scoțian)? Aproximativ 20 de ani, noi am aparținut Bisericii Episcopale. Dar părintele era obosit de faptul că mereu existau schimbări în regulile de slujire.
La un moment dat părintele s-a adresat enoriaşilor bisericii din Dallas unde slujea : "Voi deveni ortodox, chiar dacă va trebui să rămân doar pe banca de la intrarea în biserică şi să mă dezic de a mai fi preot."
Aproximativ un an și jumătate am trăit în obscuritate. A fost un moment foarte dificil, probabil că am fost verificaţi : Înţelegeam oare propria alegere? În același timp, părintele îşi continua studiile. În final, am primit un telefon de la Denver și părintelui I s-a spus că el va deveni în cele din urmă preot ortodox. Hirotonia a avut loc la Denver, și enoriaşii părintelui acelei mici biserici din Dallas, de asemenea s-au convertit la Ortodoxie.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Luni, 22 Aprilie 2013 19:54 |
Într-o casă sărăcăcioasă trăia odată o tânără de o frumuseţe răpitoare, împreună cu tatăl ei; frumuseţea exterioară era însă umbrită de cea interioară. Tânăra avea un suflet curat, inocent, plin de iubire pentru Dumnezeu, pentru semenii ei şi nu se trudea pentru a-şi menţine frumuseţea exterioară, pentru ea contând doar sufletul omului.
Spre deosebire de fiica sa, tatăl era un om morocănos, căruia nu îi convenea niciodată nimic şi era mereu pus pe ceartă. Văzând credinţa fetei, adesea izbucnea hulindu-l pe Dumnezeu sau bătându-şi joc de comportamentul singurei lui fiice. Într-o zi, înainte de a sosi vremea Sfintei Liturghii, fata gătea tocăniţă de legume. Nu terminase însă pregătirea ei, când toaca a bătut; neavând cui să îi lase în grijă tocăniţa, a lăsat-o şi a mers la biserică.
Vrăjmaşul diavol îi şopteşte viclean la ureche, îndemnând-o să plece înainte de terminarea slujbei.
- Eşti o fată săracă. Acele legume sunt unică hrană a ta şi a tatălui tău pe următoarele zile. Du-te acasă să vezi dacă nu cumva s-a prins mâncarea şi miroase urât... biserica nu pleacă nicăieri şi vei mai putea veni la slujbă şi altă dată.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Duminică, 21 Aprilie 2013 17:04 |
Paştele din sufletul creştinului
În primăvara Învierii, când cel mai mult gândurile noastre se îndreaptă către divintate, am descoperit deosebita poezie de inspiraţie creştină a lui Vasile Militaru. Cartea sa „Divina zidire” (apărută în 2007 la Editura „Bons Offices”) şi îndeosebi versurile despre Iisus m-au determinat să-mi reamintesc istorioarele adevărate povestite de creştini despre soarta celor care şi-au permis odinioară să infirme că Mântuitorul este adevărata Lumină a lumii.
„El iubirea şi-o arată pentru nişte păcătoşi/ Care-ar fi ucis nu unul, ci o mie de Hristoşi.../ Nu murea: fiu pentru tată, tată pentru fiu, sub spini,/ Ci murea – să-i învieze – un străin pentru străini/ Dar Străinul de pe Cruce, sub ocară fiecui,/ Îi iubea mai mult cât tatăl şi-ar iubi copiii lui!/ Numai limbă îngerească ar putea cândva să spuie/ Cât de mari dureri îndură Sfântul pironit în cuie:/ De la creştet la călcâie, carnea Lui cu oase sfinte/ Rabdă chinuri ce nu omul le-ar putea grăi-n cuvinte./ Dar mai mult decât îndură trupul Său Iisus îndură/ Pentru că iubirea-I Sfântă I se răsplătea cu ură!...!, scrie Vasile Militaru în poezia „Iartă-le lor, Doamne...”
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Vineri, 19 Aprilie 2013 11:07 |
N-are poftă de alţii, adică nu îl interesează de alţii. Se iubeşte numai pe sine. Se adoră. Dacă are banii lui, mâncărica lui, culcuşul lui…de ce să se mai gândească şi la alţii? Dar ce, alţii sunt oameni?!!! Alţii sunt animale, fluturi, inexistenţe…
Doar el contează! Numai el!
La ce rost să mergem la Biserică?
Păi numai şi pentru faptul, că harul lui Dumnezeu îl face pe om liniştit, zâmbitor, paşnic, Biserica trebuie să existe, să existe multe Biserici, prin toate cartierele oraşului…şi oamenii să se adape din cuvântul lui Dumnezeu şi din sfintele slujbe, din izvorul harului.
E ca şi cum ai întreba: de ce ne trebuie apă, aer, mâncare? Pentru că fără Biserica Ortodoxă lumea cade cu totul în satanism, în politeism, într-o filosofie sterilă, josnică, subumană…acolo de unde a scos-o Domnul şi Sfinţii Săi Apostoli.
Nouă ne place să călătorim…şi credem că lumea aceea, cu zei, din Africa, Asia, America, Australia…era o lume frumoasă, paradisiacă, cum e statul la hotelul de lux. Însă nici nu ne închipuim ce satanism şi ce inimă de piatră exista în lumea aceea politeistă, barbară.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Miercuri, 17 Aprilie 2013 12:03 |
României îi este rușine cu Hristos, tânjind după valorile europene
Suntem o țară majoritar creștin-ortodoxă dar abia câteva procente din totalul populației își mărturisește credința în Dumnezeu prin fapte, restul calcă pragul bisericilor doar la botez, cununie, înmormântare și la Îniverea Domnului.
La nivel oficial în România nu se mai vorbește despre Dumnezeu, despre Iisus Hristos, Domnul nostru. Numele lui Hristos este pomenit doar în slujbele Bisericii, în predicile de la amvon și în întâlniri sporadice. În rest, liniște, deplină.
În Parlamentul României, în instituțuia Președintelui României, în Guvern, în primării, în prefecturi, în tribunale, în judecătorii, la Curtea de Apel, la Curtea Constituțională, și în toate instituțiilr statului român nu se mai vorbește de Iisus Hristos. Politicienii nu se mai raportează în ceea ce fac la poruncile lui Dumnezeu, la Evanghelia Mântuitorului Hristos, ci urmează orbește ”valorile europene”.
Nici Sfântul Sinod nu se mai raportează la Iisus Hristos ca la modelul suprem pe care trebuie să-L urmeze în faptă, în cuget, în smerenie și jertfă, ci îl percepe doar ca un Dumnezeu ce stă departe, un Dumnezeu ce a dat în mâna lor toată conducerea Bisericii.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Sâmbătă, 13 Aprilie 2013 20:13 |
Cum şi cui să dăm milostenia
Când vrem să facem o milostenie adesea ne apare întrebarea: va fi ea un beneficiu pentru cel ce cere, sau îi va aduce mai multă pagubă. Doar cerşetetori sunt şi bețivii, ce strâng bani pentru o sticlă, și cei care şi-au făcut din asta o profesie, și chiar escrocii deghizaţi în călugări rătăcitori....
În Evanghelie se spune, celui care cere de la tine, dă-i (Matei 5,42). Dar oare oricărui şi orice? Dacă criminalul îţi cere să-i dai otravă, ar trebui să o faci? Dar chiar și într-un caz mai puțin extrem există nevoia unei prudențe.
Deja în sec. II în tradiția creștină apar diferite opinii la acest subiect. În "Învățătura celor Doisprezece Apostoli" (Didahia) –textul căreea a fost pierdut şi redescoperit abia în secolul alXIX-lea, se spune: "Oricui îţi cere, dă-i. Binecuvântat este cel ce dă din poruncă, pentru că nu este vinovat! Vai de cel care ia! Deoarece dacă ia şi o face din nevoie, atunci e nevinovat, iar cel ce o face fără a avea nevoie, va răspunde pentru ce a luat". Cu toate acestea, Didahia ne cheamă şi la o anumită precauţie: "fie ca milostenia ta să aburească în mână, înainte de a afla cui o vei da".
La mulţi dintre Sfinţii Părinți de mai târziu întâlnim sfaturi, să dăm fără raționament: tu dă, și Dumnezeu va avea grijă.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Luni, 22 Aprilie 2013 22:14 |
|
Întâmplarea cu icoana
Și cu cât mai mult meditam la propria tărie în credinţă şi evlavie, tot mai des îmi apărea întrebarea: oare cum de apostolii nu l-au apărat pe Hristos, dar s-au împrăştiat care şi încotro ..? Cum a putut Petru să se lepede de El de trei ori? Cum locuitorii Ierusalimului au fost capabili să exclame: "Răstignește-L!" Și mi se părea că iată eu cu siguranță aş fi rezistat la toate aceste încercări, nu m-aş fi dezis de Hristos, nu m-aş fi ruşinat de credinţa mea ... Aşa îmi părea mie.
Și iată ce s-a întâmplat cu mine în ajunul Naşterii Domnului.. Eram în toiul pregătirilor pentru sărbătoare – curăţenie, bucate, toate pentru a întâlni frumos sărbătoarea. Şi brusc din toată învălmăşeala aceasta ne sustrage soneria. Deschisem uşa şi pragul casei îl trece o vecină într-o stare mai puţin obişnuită: hainele nearanjate, ochii îi sclipesc....fără să mă salute a exclamat: "Ia-o, ia-o de la mine!" În mâini ţinea o icoană. Maica Domnului cu Pruncul. Din slabele explicații ale vecinii am înţeles că icoana a aparținut odată mamei ei, mama a murit, iar icoana a rămas, dar nimeni nu se roagă în faţa ei – toţi sunt ocupaţi de propriile probleme: ba fiica se îmbolnăveşte, ba ginerele începe să bea fără a se opri. Și iată i-a venit în gând vecinii faptul că toate necazurile ei sunt tocmai de la icoană, luând deciza să scape de ea. Să o arunce nu a putut, că totuşi este şi ea botezată, și s-a decis să o ofere cuiva dintre credincioși. Alegerea a căzut asupra mea.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Luni, 22 Aprilie 2013 14:24 |
10 lucruri importante care trebuie făcute până la sfârşitul Postului Mare
Ne-a rămas doar o săptămână din Postul Mare şi cea a Patimilor - acea săptămână, pentru care ne-am pregătit atât de mult şi în care se va face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, calea sa către Răstignire și Învierea Lui.
Perioada Postului a trecut ca deobicei foarte repede şi înainte de terminarea ei ar fi cazul să ne oprim din agitația necontenită a vieţii pe care o ducem pentru a îndeplini cel puțin o parte din ceea ce ne-am propus să facem şi în acest post. În aceste ultime zile ale Postului Mare ar trebui să ne mai mobilizăm. Lista de lucruri pe care ar trebui să le finisăm poate fi aproximativ următoarea.
1. Să ne rugăm Domnului să ne vedem şi conştientizăm propriile păcate şi să ne pregătim pentru o mărturisire detaliată, cerându-I duhovnicului să poată găsi timp pentru ea.
2. Să mergem la Liturghia Darurilor înainte Sfinţite care se săvârşeşte miercurea și vinerea şi să ne împărtăşim la ea.
3. Să începem a ne citi pravila de rugăciune în întregime, sau cel puțin un pic să o mărim pe cea care obişnuim să o facem. Sau să încercăm să ne rugăm cu mai multă atenție decât de obicei.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Duminică, 21 Aprilie 2013 15:40 |
Părintele Amfilohie de la Diaconeşti- Pocăinţa în lucrarea duhovnicească (video)
Toate sa le facem spre slava lui Dumnezeu. Fiindca in El viem, catre El ne indreptam, vrand-nevrand. Si lucrul acesta ne ajuta indeosebi sa intelegem atunci cand lucram pocainta. Pocainta este o intoarcere la Dumnezeu in duh si-n adevar. Intr-adevar, notiunea de pocainta este din ce in ce mai putin inteleasa, pentru ca intre conceptia omeneasca de viata, si conceptia evanghelica se casca mereu o prapastie, fiindca noi, in simturi fiind, datorita senzatiilor, inclinam prin natura noastra pacatoasa, si a slabiciunii firii, si a ispititorului, spre ceea ce ne satisface in mod imediat si in planul acesta al simturilor si al senzatiilor, insa adevarul nu se ascunde in planurile sentimental si nici rational, ci in planul duhovnicesc.
Pocainta ne ajuta sa plecam de la realitatea aceasta, pacatoasa, spre cunoasterea Adevarului, si asta este si cel mai greu lucru de realizat. Nu pot sa zic ca Mantuitorul Hristos a intampinat aceasta dificultate de a se face inteles, ci a intampinat din partea oamenilor aceasta rezistenta la cuvantul Sau, la cuvantul Vietii. Omul, aceasta fiinta complexa, inzestrata cu capacitati extraordinare, in urma pacatului a cunoscut o influenta care l-a condus spre moarte, dezechilibrandu-l intern, in ceea ce priveste perceptia si simtirea adevarului.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Joi, 18 Aprilie 2013 11:44 |
Patimi suflteşti grave - neatenţia, invidia, nemulţumirea
Neatenţia, invidia, nemulţumirea. Ce părere aveţi despte aceste calitaţi, dar mai degrabă patimi ale sufltetului ? Şi o altă întrebare : poate fi fericit omul chinuit de invidie, neatenţie, nemulţumire? Desigur că pot exista opinii diferite, dar totuşi fericirea unui asemenea om nu e prea posibilă.
Invidia îl va îndemna privirea omului într-un timp şi loc unde îi va fi mai bine, deoarece el nu este acolo. Neatenţia îi va acoperi din imaginiea percepută multe evenimente şi lucruri minunate şi extraordinare. Nemulţumirea îl va face să provoace suferinţe şi altora, nefiind în stare să aprecieze mângâierea şi dragostea primită.
Toate vor fi "nu aşa" pentru omul în cauză. Toată lumea îi va fi nu cum şi-ar dori. De la nemulţumirea de propria viaţă se va încumeta să zică şi el asemenea lui Salieri, că nu există dreptate în lume, dar şi nici mai presus de ea.
Atunci când starea aceasta interioară pune stăpânire pe numeroase suflete, atunci lucrurile merg tot mai rău. Locuim tocmai într-o asemenea stuaţie. Nu doar beţia, un viciu existent de prea mult timp şi desfrânarea, care de la un timp întrece toate patimile, sunt cele mai grele păcate ale noastre. Dar şi mai mult ne chinuie deznădejdea. Deznădejdea născută de nemulţumire, neatenţie, invidie şi nerecunoştinţă.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Marţi, 16 Aprilie 2013 09:39 |
Venim în această lume ducând o povară grea, – este un fapt dovedit chiar şi de ştiinţă. Multe sunt primite prin intermediul ADN-ului ca moştenire, dar suntem şi chemaţi la luptă cu ceea, ce este negativ în această moştenire. Dacă eşti irascibil, atunci eşti chemat să fii blând, dacă eşti zgârcit, trebuie să devii milostiv, iar dacă eşti răsfăţat - eşti chemat să deviu un ascet, ca să te căleşti.
Cum spunea Cuviosul Paisie, dacă eşti vorbăreţ, atunci să fii unul sfânt. Adică să vorbeşti mereu despre Dumnezeu, să devii un Apostol în acestă misiune. Dacă eşti puternic - să devii un sfânt puternic.
Un părinte a spus:– Eşti prea curios! Trebuie să faci această curiozitate sfântă! Spre exemplu, studiază vieţile sfinţilor. Ca în loc să te interesezi de careva amănunte din viaţa vecinilor, află mai bine viaţa fiecărui sfânt, ca să ştii cu ce se ocupa.Fiecare se sfinţeşte prin ceea ce a primit. Unul are unele, altul - altele. Unul are o neputinţă, altul -alta, cineva are un talant, altcineva - altul. Toate acestea formeză eul nostru. Şi toate acestea trebuie preschimbate în Hristos. Vei spune că ceva este mai uşor şi ceva mai greu? Da, dar de atât şi Dumnezeu nu judecă după aparenţe şi după cele exterioare, şi de atât şi ne-a interzis Hristos să judecăm. Nu ne permite să judecăm, fiindcă noi nu putem vedea inima celui pe care îndrăznim să-l judecăm. Şi ne spune: Nu judecaţi după înfăţişare (Ioan. 7: 24).
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Joi, 11 Aprilie 2013 19:41 |
|
Unde să căutăm vindecare - la Dumnezeu sau la medici?
Boala. Apare pe neprins de veste sau simptomele ei apar treptat, poate să-l atingă atât pe-un prunc, cât şi pe cei mai în vârstă. Nimeni nu poate scapa de boală, de la o simplă răceală la înfricoșătorul cancer, de la o strare de discomfort, pâna la secția de reanimare, aceasta este o realitate a bolii în lumea noastră.
Fiecare se confruntă în viață cu boala, iar pentru un creștin, este foarte important şi modul în care ar trebui să acţioneze. Să se trateze sau să se roage? Unde să caute sursa vindecării - la Dumnezeu sau medic? Și oare chiar avem nevoie de această vindecare, sau mai bine e să îndurăm suferința, pregătindu-ne de viața veșnică?
Arta vindecării medicilor este cunoscută din timpurile Vechiul Testament (Gen. 50: 2). Sfântul Ioan Gură de Aur cheama la vindecarea la medici, nu la vrajitori. Prin urmare la medici ar trebui să ne adresăm? Da, dacă vedem în aceasta darul lui Dumnezeu, atunci este păcat să nu acceptăm ajutorul Domnului prin mâna omului.
Amintiți-vă istorioara despre un naufragiat care a refuzat să primească ajutorul salvatorilor. Când el el totuşi se înecase, Dumnezeu i-a zis: "Nu ţi-am trimis o barcă?"
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>
|
|
Pagina 2 din 72 |
|
|
| |


 Descarcă în formatul preferat.


|
|