Ortodoxia.md

Caută informaţia necesară:

Logare:

Biblioteca ortodoxă

Ştiri

19.05.13
Creștinii Ortodocși în apărarea valorilor tradiționale

După Liturghia Praznicală săvârșită în ziua celebrării Sfintelor Femei Mironosițe, sute de creștini bine-credincioși s-au adunat în scuarul Catedralei Mitropolitane, pentru a participa la un Te-Deum oficiat de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vladimir și pentru a se ruga împreună cu Întâistătătorul și clerul prezent spre ferirea țării și a poporului de toată ispita și rătăcirea, mai ales în această zi de grea încercare duhovnicească, când se încearcă răsturnarea sistemului nostru de valori milenar.

Citeşte mai mult...
18.05.13
Biserica Ortodoxă prăznuieşte Duminica Femeilor Mironosiţe - Duminica Femeii Creştine

Biserica Ortodoxă prăznuieşte Duminica Femeilor Mironosiţe - Duminica Femeii Creştine, cu care prilej, administraţia paginii ortodoxia.md, aduce cele mai sincere felicitări tuturor femeilor creştin-ortodoxe, care de-a lungul timpului au fost, sunt şi cu voia lui Dumnezeu vor fi alături de noi!

Citeşte mai mult...
18.05.13
Prin pasi mici de pelerin spre locurile sfinte din Ucraina

Dragi Creștini Ortodocși!

În perioada zilelor de 26 - 29 iunie 2013 se organizează o excursie ortodoxă la frumoasele mănăstiri şi locuri pitoreşti ale regiunii Cernăuţi, Ucraina (650 km distanță).

Vom vizita următoarele locuri :

Mănăstirea Boiani (este prezentă Icoana Maicii Domnului de la Boian - făcătoare de minuni)

Citeşte mai mult...
17.05.13
Ședința extraordinară a Sinodului BOM (în legătură cu tentativa de organizare a unei parade gay în capitală la data de 19 mai a.c de către comunitatea LGBT din Moldova)

În dimineața zilei, Arhiereii Bisericii Ortodoxe din Moldova s-au întrunit într-o ședință extraordinară a Sinodului, prezidată de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vladimir, pentru a discuta una dintre cele mai stringente probleme care preocupă opinia publică autohtonă la moment – Legea anti-discriminare și efectele ei.
Citeşte mai mult...
17.05.13
În Duminica Mironosițelor la Chișinău va fi organizată o acțiune publică în stare de rugăciune a creștinilor, întru susținerea valorilor familiei tradiționale

La 15 mai a.c.în sala de ședințe a Palatului Mitropolitan, s-a reunit Comisia Sinodală pentru Probleme Morale și Sociale. În cadrul evenimentului, participanții au discutat mai multe probleme, printre care și efectele aplicării și interpretării lărgite a Legii privind egalitatea de șanse.

Comentarii (1)

Citeşte mai mult...

Articole şi studii

Marţi, 19 Martie 2013 13:48
Tanţi Miţa lumănăreasa….poveste adevărată Într-o dimineață de duminică spre biserica din cartier se îndrepta o perche de tineri care hotărâseră să se căsătorească. Împinși de Duhul Sfânt spre biserica din apropierea casei lor, tinerii își îndreptară pașii spre a vedea ce se petrece acolo. Amândoi crescuseră în familii necredincioase și nu intraseră în biserică decât la anumite evenimente din viața lor, fie la un botez, fie la o cununie sau înmormântare. Sinceri în dragostea lor, îngrijorați totuși de ceea ce viața le punea înainte se hotărâseră să ia contact cu Biserica, să vadă și ei cum își desfășoară activitatea creștinii. Cu sfială au urcat treptele bisericii și au intrat în biserica unde deja slujba începuse. Din nefericire tânăra nu era îmbrăcată corespunzător unei femei care intră în Sfânta Biserică și ca atare avea fusta cam scurtă și capul descoperit. De îndată ce a intrat in Biserică, lumânăreasa tanti Mița recunoscută în cartier ptr ferocitatea ei se năpustii asupra fetei cu cuvinte de dojană „pline de blândețe și încurajare”: -Nu-ți e rușine fetițo să vii așa în Sfânta Biserică, cu fusta aia scurtă, mai scurtă decât batista și cu capul descoperit?!??!?
Citeşte mai mult...

Luni, 18 Martie 2013 16:26

„Postul Mare” („Великий пост”) - film documentar

(Video în rusă)

Ce este Postul Mare? Mulți privesc această perioadă doar ca o lipsire de unele produsele obişnuite pentru ei şi ca rezultat nu obţin nimic mai mult decât foame și frustrare. Sau în cel mai bun caz pierderea a câtorva kilograme în plus. Care este atunci greşeala noastră?

Vă propunem în continuare documentarul „Postul Mare” („Великий пост”). Filmul relatează despre istoria și tradițiile din Postul Mare. Despre faptul că în următoarele şase săptămâni trebuie să ne limităm în toate - în alimentație și în fapte.

Despre șase săptămâni, când toate se pot schimba înspre bine. Conform tradiției creștine, baza postului o constinuie alegerea constientă şi binevolă de a ne abţine de la multe lucruri , având drept scop – de a scăpa de toate cele ce sunt în exces, inutile şi false. Dar cel mai important, trebuie să înțelegem că instrucțiui universale pentru Postul Mare nu există - fiecare dintre noi face propria decizie.

Câtă dragoste aveţi atâta şi să postiţi.

Post uşor şi spre folos sufletului.

Citeşte mai mult...

Sâmbătă, 16 Martie 2013 09:56
Cum facem din propria căsnicie cel mai sigur loc de pe pământ Inelul a rămas pe deget, dar masa la care s-a servit viţelul cel gras s-a încheiat, oricât de îmbelşugată şi prelungită a fost. Din zilele următoare, cu toţii s-au întors la viaţa de zi-cu-zi, fiecare la treburile lui. La fel fac şi proaspeţii însurăţei, angajaţi de acum, amândoi, într-un drum pe care au hotărât să-l parcurgă împreună până la moarte. Viaţa împreună, care începe odată cu căsătoria, poate degenera încetul cu încetul într-un loc în care domină frica şi nesiguranţa, în care fericirea poate părea doar un vis pierdut, iar bătrâneţile un coşmar. Sau poate fi transformată în cel mai sigur loc de pe pământ, chiar şi în epoca noastră contemporană, marcată de crize pe toate planurile. Şi Cel Care va păstra acest loc sigur este chiar Mântuitorul Iisus Hristos, dacă vom crede că El e Piatră de susţinere, Stânca pe care clădim edificiul familiei noastre. Pornind de la aceasta, vom putea trece cu nădejde prin osteneala zilelor în care va părea că harul venit la Taina Cununiei ne va fi părăsit, strălucirea soţului sau soţiei va fi pălit şi tot ce mai vedem la el sau ea sunt doar defectele. Calităţile partenerului - daruri pentru mine Un punct de sprijin în osteneala zilei de om căsătorit este hotărârea de a-l vedea pe partenerul nostru ca fiind valoros, indiferent dacă acesta ne „demonstrează“ sau nu valoarea sa.
Citeşte mai mult...

Miercuri, 13 Martie 2013 20:39
Să divorţez? Întrebare (Ioana): Părinte, ce să fac dacă iubesc pe soţul meu şi nu mi se răspunde din partea lui tot cu iubire, să divorţez? Răspuns: Îl reclami la Dumnezeu! Undeva a apărut o defecţiune: ori la nivelul credinţei, ori al voinţei, ori al nădejdii sau al dragostei adevărate. Vorbeşti cu Hristos dacă soţul nu ştie cum să comunice. Dar mai înseamnă şi că iubirea ta este oarbă. Iubirea nu trebuie să fie numai voinţă din partea ta, ci trebuie să fie şi raţiune: „Iubesc pe cine trebuie?”. Şi dacă eşti deja căsătorită şi constaţi că iubeşti pe cine nu trebuie, roagă-L pe Dumnezeu să-i deschidă inima şi să-i lumineze mintea cu gând de răspuns la iubirea ta. Până nu ai făcut aşa din toate puterile tale, nu poţi divorţa. Zi: „Dă-i Doamne puterea şi ajută-l să mă iubească şi el cum îl iubesc eu, ca să mă simt şi eu împlinită în iubire, că sunt iubită“. Şi Dumnezeu revarsă iubirea Sa în urma rugăciunii tale, asupra întregului trup pe care îl formaţi voi doi. Dacă numai un singur om de pe pământ s-ar ruga şi ar face voia lui Dumnezeu, Dumnezeu, pentru viaţa şi rugăciunea aceluia, nu ar pierde neamul omenesc, dacă acela Îi cere să nu-l piardă. Dar să ştii că puterea cea mai mare este ca tu să iubeşti, că altfel, poţi fi iubită şi de cine nu trebuie, de diavol. E un fel de a spune, el nu poate iubi, că nici nu vrea, dar ne doreşte cu patimă să fim cu el.
Citeşte mai mult...

Luni, 11 Martie 2013 11:05
Pentru cineva care întreabă cine sunt cei săraci cu duhul Fericiţi cei săraci cu duhul, fiindcă a lor este împărăţia Cerurilor, a zis Domnul Hristos. Pe tine te descumpăneşte acest lucru. Descumpănirea ta vine din faptul că încurci debilitatea mintală a oamenilor slab dezvoltaţi cu sărăcia pe care o laudă Hristos. Sărăcia duhovnicească, altfel spus frângerea inimii, este o însuşire a celor mai bune minţi pe care le-a avut lumea. Este conştiinţa nimicniciei proprii înaintea măririi lui Dumnezeu, conştiinţa murdăriei proprii înaintea curăţiei lui Dumnezeu, conştiinţa deplinei atârnări proprii de nemărginita putere a Domnului. Împăratul David a grăit despre sine: eu vierme sunt, şi nu om - iar împăratul David nu era debil mintal, ci a fost o minte bogată şi genială. Fiul lui, preaînţeleptul Solomon, a scris: nădăjduieşte către Domnul cu toată inima ta, şi pe înţelegerea ta să nu te bizui. Asta înseamnă a fi sărac cu duhul, şi anume a te încredinţa întreg lui Dumnezeu, iar în sine a nu crede. Fericit este cel care e în stare a mărturisi fără făţărnicie: „Puterea mea este neputincioasă, înţelegerea mea nevolnică, voinţa mea şovăielnică - Doamne, ajută-mi!”
Citeşte mai mult...

Duminică, 10 Martie 2013 07:20

Epistola unui sfănt contemporan: “PREGĂTIȚI-VĂ, DRAGII BUNELULUI, PREGĂTIȚI-VĂ…”

“Dumnezeu caută la lucrarea tainică a inimii; la lucrarea cea dinlăuntru, nu la cea dinafară. Când se exagerează cu lucrarea de dinafară, cum se întâmplă acum, e semn că s-a părăsit lucrarea lăuntrică“.
“… Rostul duhovnicilor nu este să-i înfricoşeze şi să-i înspăimânte pe fiii lor duhovniceşti. Dar a ascunde adevărul, şi anume că mult nu mai e, ar fi o trădare a Adevărului Hristos”.

Această scrisoare face parte din minunata corespondenţă trimisă de un Stareț rus contemporan mai puțin cunoscut, Părintele Selafiil din Tomsk, Siberia - ucenicul Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii - (a nu se confunda cu Bătrânul Selafiil de la Noul Neamț, duhovnicul părintelui Savatie Baștovoi) către un tânăr român, pe care l-a călăuzit prin scrisorile, prin dragostea şi rugăciunile sale până la trecerea sa către Domnul în anul 2006, când împlinea vârsta de 94 de ani. Lucrul minunat este acela că tânărul, deşi nu a vizitat niciodată Rusia, a primit de la Dumnezeu darul de a cunoaşte şi a fi călăuzit, de către unul dintre marii părinţi duhovniceşti ai zilelor noastre.

(”Presa Ortodoxa”, nr. 6/2009, text revizuit prin consultare cu destinatarul scrisorii)

“Domnul să vă binecuvânteze şi să vă acopere cu mâna Sa cea tare!

Mişa, Mişa, Bunelului îi este tare dor de tine. Mişa, nu ştiu dacă ne vom vedea în această scurtă viaţă pământească, în această pribegie a noastră către Cer. Dar fiece scrisorică ce mi-o citeşte batiuşka Varsanufie de la tine şi de la voi mă face pe mine, un moşneag noduros şi ros de molii, să iau pulsul inimii mele dulci. (…)

Comentarii (1)

Citeşte mai mult...

Marţi, 19 Martie 2013 08:08

Postul copiilor

Postul pentru copii trebuie să fie neapărat unul bine chibzuit, ca el să nu se transforme într-un chin continuu şi fără sens, totodată fiind lipsit de calităţi educative. Pentru copil este mult mai important ca postul să înceapă prin o faptă de depăşire proprie. Este necesar să i se dea posibilitea să se abţină anume de la acele fapte, unde cel mai mult i se manifestă lăcomia, zgârcenia, lipsa ascultării şi nu doar lipsa la careva produse alimentare. Copilul trebuie să înţeleagă rostul postului şi să o făcă, atât cât este posibil pentru el, încercând prin acesta să-şi manisfeste devotamentul său faţă de Dumnezeu, biruind unele porniri şi tendinţe negative, şi încercând să-şi controleze faptele sale. Iar nevoinţa sa de postire trebuie să crească treptat, după cum copilul poate face faţă acestor lucruri.

Părinţii care doresc să dea copilului o educaţie creştină, uneori se pierd la luarea unei decizii în privinţa postului pentru copii. Luând în considerare importanţa postului pentru adulti, ei nu pot recunoaşte nevoia lui pentru copii. Din această cauză, postirea pentru copii este amânată pentru atunci, cand copilul va "creste ", va "devini mai puternic". Astfel copilul este lipsit de un ajutor important în creşterea spirituală. Cu lipsa de înţelegere a esenţei postului ortodox este legată şi extrema opusă: părinţii care sunt prea severi în ceea ce priveşte postul.

Citeşte mai mult...

Luni, 18 Martie 2013 08:42
Un creştin adevărat ia un sărac în casă Eu şi familia mea suntem creştini ortodocşi. Mergem la Biserică, ne spovedim, ne împărtăşim, participăm la Sfânta Liturghie şi la celelalte slujbe cu mare drag, avem un părinte duhovnic, citim despre Dumnezeu, vorbim despre Dumnezeu dar nu cred că e de ajuns. Cred că de fapt toate acestea sunt doar începutul, sunt abia baza pe care trebuie construită temelia, adică mântuirea, împreună cu Dumnezeu. Aseară pe la 11 şi ceva noaptea plecam de la servici şi treceam pe lângă nişte blocuri în construcţie, şi mi-am adus aminte de cei ce stau pe străzi. Ştiu că ei stau de obicei prin blocurile neterminate pentru că acolo sunt mai la adăpost, de acolo nu prea-i goneşte nimeni. Şi mă gândeam cum ar fi fost ca eu acum să mă duc să stau într-un bloc ca ăsta. Era tare demoralizant, era întuneric, umezeală, frig, curent, şi ar fi trebuit să dorm pe jos, sau pe cartoane cum ştiu că dorm unii din ei, sau pe haine vechi. Mi-am revenit repede şi m-am gândit că eu mă duc acasă, unde e căldurică, lumină, unde mă aşteaptă Iulia şi Sofia. Mă aşteaptă mâncare bună, un pat moale, o baie caldă.... Şi mă gândeam cum pot să fiu eu creştin adevărat, dacă eu dorm în lux şi-n tot confortul şi ei dorm pe ciment, în frig, fără nimic, şi chiar singuri. Eu am de toate şi ei n-au nimic. Pâna la urmă ce e creştinismul ? pentru ce a venit Dumnezeu pe pământ şi s-a făcut om ?
Citeşte mai mult...

Vineri, 15 Martie 2013 17:32
Despre preoteasă... "Preoteasa trebuie să fie o soţie pe deplin ascultătoare întru toate, supusă, smerită, evlavioasă, să-l respecte pe soţ ca şi femeile din sat să ia exemplul ei şi să le îndemne ca să-şi iubească soţii; să fie respectuoasă şi să-i caute cinste întotdeauna preotului. Nici un fel de ieşire să nu aibă, mai ales fiind de faţă cineva străin, chiar şi servitorul din casă. Preoteasa trebuie să aibă de exemplu pe Sarra, care pe soţul ei îl numea „Domnul meu”. Să aibă de exemplu pe Rebeca şi Rahila şi pe Sfânta Ana, care au fost ascultătoare întru toate soţilor şi numai aşa au putut dobândi de la Dumnezeu binecuvântarea de naştere de prunci. Preoteasa trebuie să-şi dea seama întotdeauna că preotul este slujitorul lui Dumnezeu şi are de dus la mântuire toate sufletele din enoria sa precum şi sufletul ei şi al copiilor. Preoteasa nu trebuie să-l supere pe preot cu diferite ambiţii personale atunci când se pun în calea lui obligaţii parohiale care privesc sufletele credincioşilor, Biserica şi Persoana Dumnezeirii. La astfel de ocazii, preotul trebuie să fie ajutat de către ea, şi nu împiedicat, şi nici supărat. Preoteasa trebuie să fie convinsă religios, ca să poată convinge pe cei reci în credinţă şi să dea exemplu tuturor prin faptele credinţei: prin post, prin rugăciune, prin participare la biserică în fiecare duminică.
Citeşte mai mult...

Marţi, 12 Martie 2013 12:48
Convorbire cu Gheronda Dionisie, parintele orb de la schitul Colciu si cuvantul sau luminos În toți acești ani, presupun că ați avut parte și de clipe bune și de clipe grele. Ați avut de dus și o luptă duhovnicească, dar și o luptă trupească, pentru supraviețuire. Ce ne puteți spune despre viața sfinției voastre până în prezent? Din punct de vedere duhovnicesc, am petrecut bine, plăcut. Am avut mulți bătrâni înduhovniciți, care ne-au ghidat mereu pe drumul cel bun. Noi aveam convingerea că prin gura lor ne vorbește Însuși Dumnezeu. De aceea, făceam ascultare totală față de ei și astfel ne era bine. În rest, am avut parte și de bune și de rele. Ba am avut de-a face cu rebelii, ba cu nemții. Pe atunci, am trăit vremuri grele. Câteodată nu aveam nici pâine. Îmi amintesc că odată ne-a dat un bătrân două lire și, întrucât nu aveam ce mânca, ne-am dus la o chilie care aparținea de mănăstirea Ivíron și am cumpărat niște porumb de o liră. Erau vremuri foarte grele. Mulți greci din afara Sfântului Munte au murit de foame. Odată, s-a întâmplat să trec prin Tesalonic, unde am văzut un copil care cerea trecătorilor ceva de mâncare. Lumea care trecea pe lângă el, vrând să-l ajute, îi dădea mărci germane, dar nu puteai găsi nicăieri pâine de cumpărat. Până să se găsească cineva care să-i dea o bucată de pâine, a murit, săracul. Cât m-am întristat! În general, au murit mulți de foame. Însă aici, în Sfântul Munte, ne-a păzit Maica Domnului. Mai cu ierburi, mai cu una alta, n-am auzit să moară cineva de foame. Oricum a fost greu, tare greu. Ne-a ajutat Maica Domnului și încă ne mai ajută.
Citeşte mai mult...

Duminică, 10 Martie 2013 19:09

Femeia credincioasă să rămână alături de bărbatul necredincios?

Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios.

Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi. Dacă, însă, cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia? Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă.

A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te! Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu. (I Corinteni 7, 12-24)

Citeşte mai mult...

Sâmbătă, 09 Martie 2013 11:47

Sfântul Luca al Crimeei – Cuvinte în Duminica Înfricoşatoarei Judecăţi

Judecata constiintei şi judecata lui Dumnezeu

In acesta duminica, prin pericopa evanghelica ce se citeste, Sfanta Biserica ridica putin din valul care acopera Judecata cea viitoare, ca sa ne indemne la pociainta si la indreptare in acest Post Mare.

Domnul l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa, dandu-i ratiune, inima si vointa libera. Ratiunea i-a dat ca sa ii lumineze calea vietii, sa faca deosebire intre bine si rau, intre folositori si vatamator. Inima i-a dat ca sa-L iubeasca pe Dumnezeu si sa-si iubeasca aproapele. Vointa libera i-a dat ca sa semene in sufletul sau semintele binelui si, prin incordarea acestei vointe, sa infaptuiasca in viata sa tot ce este mantuitor si folositor.

Daca omul urmeaza in viata sa glasul ratiunii, simtamintele dragostei si cerintele constiintei, el se poarta ca o fiinta rationala si libera – si cu cat face asta intr-o mai mare masura, cu atat isi intareste si isi dezvolta libertatea vointei. Dimpotriva, daca omul prefera in viata ceea ce este rau, vatamator, pacatos, el isi pierde pe zi ce trece libertatea vointei, prefacandu-se intr-un rob al pacatului si al patimilor – iar robul pacatului isi pierde demnitatea de om si rangul de fiu al lui Dumnezeu.

Citeşte mai mult...

Mai multe articole..