| |
Caută informaţia necesară:
|
| |
| Logare:
|
|
|
|
|
|
|
Păcatul avortului
|
|
Bărbatul – vinonat de avort
Femeia se împlineşte prin naştere de prunci, îşi rodeşte vocaţia de izvorâtoare de viaţă, primeşte bucuria unică şi infinită a izvorului.
De cele mai multe ori, Biserica înfierează acest păcat îngrozitor, această crimă oribilă de a-ţi omorî copilul în pântece. Este de fapt o dublă crimă, care priveşte suprimarea extrem de violentă a vieţii pământeşti din pruncul firav, abia ivit la viaţă, dar şi uciderea premeditată a sufletului lui, care nu are posibilitatea să primească Lumina cea veşnică a Botezului şi să adune lumină prin rugăciune şi virtuţi. Mântuitorul Hristos face o diferenţă clară între persecutorii pământeşti, ucigaşii acestei lumi şi marele persecutor al istoriei, ucigaşul nevăzut de suflete, diavolul:
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea n-au ce să mai facă. Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă de acela să vă temeţi (Luca 12, 4-5).
Păcatul avortului este aşadar o crimă totală, a trupului şi a sufletului deopotrivă, pentru care, chiar după ce l-ai spovedit şi ai făcut canon, trebuie să plângi până la moarte.
Femeile, pline de suferinţa uciderii, vin astfel la Sfânta Taină a Spovedaniei şi plângând, mărturisesc păcatul lor. Li se dă canon greu, ani de zile de oprire de la Sfânta Împărtăşanie, metanii, post, rugăciune, milostenie, botezarea copiilor orfani sau săraci.
Ceva însă lipseşte la modul fundamental. Unii preoţi nu iau în considerare faptul că în cele mai multe cazuri un bărbat este autorul moral al crimei. Femeile nu au zămislit singure copilul, el este rodul unei iubiri, legitime sau nu, binecuvântate sau nu. În majoritatea cazurilor, femeile nu ar dori să ucidă rodul iubirii lor. Şi aceasta pentru că femeia se împlineşte prin naştere de prunci, îşi rodeşte vocaţia de izvorâtoare de viaţă, primeşte bucuria unică şi infinită a izvorului. Nu toate femeile simt aceasta în mod explicit, însă cele mai multe femei primesc cu bucurie înfiorată vestea naşterii din ele a vieţii. Aceasta dacă nu sunt singure, speriate de consecinţele sarcinii şi ale vieţii care se va naşte. Ceea ce se întâmplă de obicei, este că bărbatul cu care au conceput copilul le îndeamnă, ori chiar le porunceşte, le forţează să ucidă, prin ameninţări, motivaţii stupide, raţiuni fnanciare, de vârstă, de ocupaţie, de stare civilă etc.
Bărbaţii schiţează dintr-un singur gest paternitatea crimei: scapă de el. În aceste cazuri eufemismele morţii sunt năucitoare. Nu spune nimeni: omoară-l, ci fă o întrerupere, ca şi cum ai putea întrerupe ceva şi să reiei acel ceva după un timp. Alţi bărbaţi la fel de reci în calculul morţii spun: ştii ce ai de făcut. Nu avem bani, slujbă, casă etc. Femeia este lăsată aşadar pradă disperării şi dilemelor fundamentale, care o condamnă la ucidere. Unei femei singure, sau care nu are suportul moral şi intenţional pentru naşterea de prunci, îi este aproape imposibil să nască şi să crească un bebeluş. În majoritatea cazurilor, după ce o femeie a fost părăsită psihologic şi spiritual de coautorul zămislirii, părinţii ei o acuză şi o stigmatizează, ceea ce duce la crimă. Puţine femei aleg viaţa copilului lor şi implicit viaţa veşnică în astfel de cazuri.
Vreau să subliniez: canoanele Bisericii ortodoxe faţă de crima intra-uterină sunt justificate şi necesare. O disciplină acerbă a celui păcătos, un canon greu, de pocăinţă, de plângere, de rugăciune, de post şi de milostenie este imperios necesar. Doar atât, că acest canon ar trebui dat şi celor care au sfătuit, poruncit, forţat femeia însărcinată să ucidă. Şi aceasta printr-o întrebare a bărbaţilor la Spovedanie, dacă au fost autorii morali ai crimelor soţiilor lor.
Avorturile sunt în majoritatea lor acte de crimă cauzate de iresponsabilitatea unui bărbat de a fi născător de viaţă şi de micimea sa sprituală, în care plăcerea este ruptă prin ucidere de demnitatea naşterii şi creşterii de prunci purtători de suflet nemuritor şi de chip al lui Dumnezeu, care ne face împreună creatori cu Dumnezeu.
Sursa: doxologia.ro
|
|
Blestemul copilului avortat
Unele femei nu-și mai revin niciodată în urma avortului
Când am aflat că sunt însărcinată eram în cel mai prost moment din viaţă: tocmai murise mama, aflasem că soţul meu mă înşela cu cea mai bună prietenă şi voia să divorţăm, iar la serviciu nu-mi mergea prea bine.
Credeam că nu se poate mai rău, dar, în timp, aveam să aflu că niciodată nu poţi să zici că ai atins pragul cel mai de jos al vieţii. Am decis că pentru momentul acela cea mai bună soluţie este întreruperea sarcinii. Aveam doar 25 de ani, viaţa era înainte şi aveau să mai fie şi alţi copii, cu siguranţă. Mătuşa cu care m-am sfătuit atunci m-a încurajat spunându-mi că ea are vreo trei avorturi la activ, în vremea comuniştilor când se făceau mai degrabă empiric şi puteai oricând să mori din aşa ceva. Am mers împreună la o clinică privată şi totul s-a terminat în câteva ore.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Avortul hormonal : despre metodele contraceptive (pilula de a doua zi, sterilet etc.) şi manipularea limbajului medical
AVORTUL HORMONAL
Am definit avortul hormonal ca fiind acel avort produs de către metodele contraceptive hormonale (sterilet, injecţie, implanturi intradermice sau pilulă cu progesteron şi/sau estrogen sintetic) în primele 10-14 zile de viaţă a embrionului, înainte de implantarea (nidaţia) acestuia în uter.
Acest termen nu apare în literatura de specialitate. De ce?
Medicina nu recunoaşte sarcina decât după implantarea (nidaţia) embrionului în uter, proces ce are loc la 12-14 zile de la concepţie. Literatura de specialitate afirmă că
„metodele contraceptive de urgenţă (de a doua zi) sunt acele metode care urmăresc prevenirea unei sarcini după un act sexual neprotejat, posibil fertil. Obiectivul ei este prevenirea sarcinii încă din stadiul de implantare”[1] .
Cu toate că Medicina nu recunoaşte sarcina decât după nidaţie când este vorba de efectul contraceptivelor, nu acelaşi lucru se întâmplă când vine vorba de calcularea vârstei sarcinii. În acest caz, medicii obstetricieni calculează vârsta sarcinii de la concepţie, adică din prima zi de viaţă a embrionului. În orice definiţie a sarcinii, constatăm că începutul ei este considerat tot de la momentul concepţiei. Astfel, graviditatea (sau sarcina) este definită ca fiind
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|

Mami, de ce...?
E dimineață…am ochii injectați…zâmbesc isteric. O să plec acum. Trebuie să ajung la doctor, am programare. Îmi va strica “păpușa” dar e bine, e bine pentru că peste câțiva ani o să-i schimb bateriile și o să meargă din nou. Trebuie să meargă….
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
Un copil cu malformații trebuie avortat?
În zilele noastre se cere evaluarea copiilor nenăscuți. În urma acestei evaluări, sunt medici care cer avortul în momentul în care copiii se dovedesc a fi cu malformații, destinați să trăiască cu un grav handicap o viață întreagă.
Se afirmă că se evită costurile societății pentru un copil cu defecte grave, că îl ferim atât pe el cât și pe părinți de suferințele provocate din cauza acestor handicapuri.
Biserica nu este de acord cu avortul in astfel de situatii. Ea poate accepta avortul doar in cazul in care atat mama cat si copilul, in absenta acestei interventii, ar muri. Accepta doar aceasta exceptie pentru ca de viata mamei depind si alte vieti (copii, sot).
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Avortul este justificat în caz de malformații ale fătului
sau ca urmare a unui viol?
De ce sa nu fac avort daca stiu ca copilul se va naste cu malformatii sau a rezultat in urma unui viol? Mai este avortul un pacat in asemenea situatii extreme?
Iata doua intrebari grele, ce rascoleste mintea oricarui credincios din lumea aceasta.
Ce ne facem atunci cand primim vestea grea ca viitorul nostru copil este diagnosticat ca suferind de o malformatie congenitala, sau un sindrom?!
Argumentul principal pentru a accepta avortul ca solutie, este ca pruncul ce va fi sa se nasca, sa nu duca o viata de chin si neimpliniri. Apoi, argumentul secundar pro-avort este ca o astfel de veste, s-ar resimti ca naruirea bucuriei de a fi parinte.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
Jurnalul unui copil nenăscut!
Cum ar fi și ce am putea face, fiecare dintre noi, ca să salvăm măcar un suflet? Să încercăm să urmăm Învățătura Sfintei Scripturi, ajutând la mântuirea celor din jurul nostru... Poate că, filmulețul de mai jos, va putea să provoace, măcar o mămică, să spună: ”Nu îmi omor copilul! Îl vreau în viață!” Dacă se va reuși, autorul filmulețului de mai jos, are și el șanse la mântuire! Poate că fiecare dintre noi, merită să pună umărul la această mare epidemie a secolului nostru - ucederea de prunci!
Vizionare plăcută!
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
Nu omori pe unul din aceştia ce îi ai?
Un oarecare ucenic de al meu, lector la o facultate, poartă un nume rar si neobisnuit pentru un laic, Amfilohie. Cu cîteva săptămîni mai înainte, fiind de fată si părintii lui si alte persoane, l-am întrebat din curiozitate cum de s-a întîmplat să-si ia un astfel de nume. Tatăl lui, tăran simplu si cu putină carte, s-a grăbit să-mi explice faptul, cu o minunată sinceritate.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Femeie de ce plângi?
1. Doamne Iisuse,
De ce uit mereu ca Tu eşti cu mine mereu si îmi asculţi dorinţele?
Mai ţii minte, Doamne, acum o lună şi ceva... era parcă început de octombrie..îmi doream atât de mult un buchet de tufănele să - l pun în casă... si aici in piaţă nu se vând flori autohtone, din gradină , ci doar florile de export; eu vroiam tufănele albe si galbene.. ar fi trebuit să merg la Bucureşti sa le cumpăr...
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 Următor > Sfârşit >>
|
|
Pagina 1 din 6 |
|
|
| |


 Descarcă în formatul preferat.


|
|