Sfântul Ierarh Tihon, un patriarh martir al secolului XX

Sfântul Ierarh Tihon (Vasile Ivanovici Belavin pe numele său de mirean) s-a născut în familia unui preot evlavios din satul Toropets de lângă Pskov în ziua de 19 ianuarie 1865. După absolvirea seminarului teologic, la vârsta de 19 ani s-a înscris la Academia Teologică din St. Petersburg, unde s-a remarcat prin seriozitate, dar şi prin marea sa dragoste pentru Biserica lui Hristos. În glumă, colegii îl porecliseră „patriarhul”…
În anul 1891, a fost tuns în monahism cu numele de Tihon, după Sfântul Tihon din Zadonsk, şi curând hirotonit ierodiacon şi ieromonah. În 1897, la numai 32 de ani, arhimandritul Tihon a fost hirotonit episcop de Lublin, Polonia fiind pe atunci parte a Imperiului Rus. La scurt timp a fost numit episcop de Aleutine şi Alaska, eparhie care cuprindea în fapt Statele Unite şi Canada. În 12 decembrie 1898, când a ajuns în New York, el era singurul episcop ortodox al întregului continent nord-american. Turma sa cuprindea atât indigenii, cât şi marele număr de imigranţi care soseau în America în acea perioadă, iar Sfântul Tihon a ştiut să menţină unitatea credincioşilor respectând diferenţele culturale şi etnice. Se slujea în slavonă, greacă, arabă, engleză… Încurajând unitatea ortodocşilor indiferent de naţionalitate, el obişnuia să spună: „Cu cât mai strânsă legătura dintre ortodocşii de diverse etnii, cu atât mai puternică Ortodoxia pe acest pământ”.
În februarie 1907, după 9 ani de păstorire în America, Sfântul Tihon a revenit în Rusia ca episcop de Iaroslav, iar după alţi 7 ani, în 1914, a fost mutat la Vilnius. În timpul Primului Război Mondial, el s-a îngrijit de soldaţi, mergând în prima linie a frontului şi slujind personal. În 1917 a fost ales Mitropolit de Moscova. În urma restaurării Patriarhiei Moscovei şi întregii Rusii, au fost aleşi prin vot 3 candidaţi pentru demnitatea de patriarh. Dintre cei trei alegerea s-a făcut prin tragere la sorţi. Voia lui Dumnezeu a fost ca Mitropolitul Tihon să fie patriarh.
Bolşevicii, deşi nu deţineau încă puterea, reprezentau o forţă care încerca să se impună prin teroare, abuzuri, intrigi şi violenţă. Biserica a reprezentat de la început una din principalele lor ţinte, dar şi sursa de venit pe care contau cel mai mult. Văzând jefuirea bisericilor sub pretextul hrănirii populaţiei înfometate, profanarea icoanelor, a odoarelor şi a sfintelor vase date la topit pentru baterea de monedă sau pentru a fi vândute pe valută străină, Patriarhul Tihon s-a ridicat împotriva bolşevicilor, iar când a aflat de uciderea călugărilor şi a preoţilor şi de arestarea creştinilor devotaţi, i-a chemat pe credincioşi la apărarea credinţei şi a sfintelor biserici.
După uciderea Ţarului Nicolae şi a familiei imperiale, a înţeles marea responsabilitate care îi revenea şi a conştientizat pericolul compromisului cu ateii. El le-a scris bolşevicilor: „Reveniţi-vă, nebunilor, şi opriţi această vărsare sânge! Nu numai că faceţi fărădelegi, ci însăşi lucrarea diavolul săvârşiţi, şi asta vă va duce în viaţa viitoare în flăcările Gheenei, iar urmaşii voştri vor fi blestemaţi încă din această viaţă”. Iar credincioşilor le-a spus: „De va fi să suferim martiriul pentru adevărul lui Hristos, vă chemăm, iubiţi fii ai Bisericii, să primiţi martiriul alături de noi”.
În 1925, după arest la domiciliu, anchete, batjocură şi suferinţe, la vârsta de numai 60 de ani, în 25 martie, ziua Bunei Vestiri, Sfântul Patriarh Tihon a trecut la Domnul.
O dată cu închiderea celui mai trist capitol din istoria sa, Rusia, şi prin ea întreaga Biserică, dobândea în 1989 un mare rugător în ceata sfinţilor ierarhi, tocmai în persoana celui ce fusese patriarh la începutul acelui capitol…