Închinăciune şi sărut mâna, părinte! Am o durere mare, care pe zi ce trece mă apasă tot mai mult. Am făcut în viaţa mea nişte lucruri de care îmi pare foarte rău. Plâng mult şi nu-mi pot găsi uşurare. Ştiu că mărturisirea păcatelor uşurează suferinţa, dar nu le pot mărturisi, fiindu-mi interzis să o fac de către persoana, care m-a ajutat mult şi care e alături de mine în toate. Mi-a făcut mult bine, chiar aş spune că mi-a schimbat viaţa, dar nu vrea să vorbesc la nimeni despre unele lucruri din trecut. Au trecut mulţi ani, eu am devenit o altă persoană, dar amintirile mă necăjesc. Ce să fac?