Sărut mâna, Părinte! Am o durere şi o nelinişte sufletească. Îmi este foarte greu să vă mărturisesc, dar simt nevoia. Până acum nu am făcut-o şi nici nu cred că am să pot să o mărturisesc vreodată cuiva. Am 21 ani. La vârsta de 5 ani, fratele meu venea în cameră la mine în timp ce dormeam, mă dezbrăca şi mă masturba (să menţionez că el avea atunci 9 ani). Eu nu ştiam ce înseamnă asta, chiar dacă el credea că dorm, eu nu dormeam, dar îmi era ruşine să deschid ochii ca să văd ce face. Nu am zis asta părinţilor fiindcă îmi era ruşine şi nici fratelui nu i-am zis nimic, de aici s-au început păcatele mele. Am început să mă masturbez singură. M-am masturbat acum 2 ani, până acum nu am ştiut că e un păcat să faci asta. După ce am aflat din cărţi religioase că este păcat, am început să plâng, şi să am mustrări de conştiinţă. M-am hotărât şi am mers la duhovnic şi am spus păcatul pe care l-am sălăşluit eu, nu am povestit de unde a început păcatul, că mi-i ruşine să mai pomenesc de ceea, ce s-a întâmplat, şi că anume fratele meu putea să-mi facă una ca asta. Nu-mi venea să cred că nu mai primesc împărtaşanie. Mi-am păstrat fecioria ca să nimeresc în alte ispite. De ce? Nu am vrut să mi se întâmple una ca asta, să menţionez că am 21 ani, dar nu am avut nici un prieten. Şi sunt şi mai îngrijorată. Bunica mea ştie să facă fel de fel de vrăjitorii, i-a legat cununia unei verişoare de-ale mele (avea 30 ani şi era nemăritată, a dat la 40 zile pentru dezlegare de cununie şi după jumătate de an îşi găseşte un prieten). Sunt îngrijorată şi tristă, sunt în anul 3 de facultate şi nu am avut nici un prieten până acuma. Părinte, vă rog să-mi daţi nişte sfaturi. Părinte, vă mulţumesc pentru timpul acordat şi vă rog să mă iertaţi.