viaţa de zi cu zi

Sărut mâna, Părinte. Sunt o păcătoasa şi-i judec câteodată pe alţii. Ştiu că e mare păcat, dar nu vorbesc de alţii din răutate, ci că văd că nu fac lucruri bune. Am şi eu o problemă şi vă rog să mă ajutaţi cu un sfat. Anul trecut a venit la noi o familie, care trăiau necununaţi, şi ne-au întrebat, dacă vrem să le fim naşi. Am acceptat, cu toate că ştiam că ei au vrut să ia pe alţii, dar erau de altă religie. Eu am acceptat, nu voiam să refuz a face un bine în faţa lui Dumnezeu. Înainte cu puţin timp de cununie, mi s-a spus că le este indiferent cine îi cunună, că ei fac asta pentru că aşa se face. Am fost tristă, am vrut să renunţ, am luat legătura cu preotul, şi mi-a zis că este bine să-i cununăm şi să iertăm. Eu nu am fost supărată, dar speranţa mea era ca finii să fie credincioşi, să fim ca o familie, dar nu prea e aşa. Vă rog să mă iertaţi, eu nu aştept nici o recompensă, nu am făcut pentru răsplată, dar mi-ar plăcea să fim o familie. Când merg la ei, le place să glumească, să se laude şi văd că se prea încred în ei. Nu îmi place, şi am rărit vizitele, ei zic că-s supărată, nu sunt, dar nu-mi place comportamentul lor. Vă rog să-mi spuneţi dacă e păcat ceea ce fac şi cum să procedez să fie bine. Nu vreau să greşesc, şi vă rog să mă iertaţi. Vă mulţumesc pentru toate răspunsurile date.