anxietate

Vă scriu cu multă speranţă şi durere în suflet. Timp de 2 luni am trecut printr-un coşmar. Am fost dintotdeauna o persoană bună şi credincioasă, însă foarte sensibilă. De când am început anul acesta de facultate, am petrecut mult timp cu un prieten al cărui comportament era straniu, desena numai demoni, cărţi cu pentagrame, vorbea despre vrăji, deşi afirma că e credincios. Am început să mă stresez din ce mai mult în preajma lui, dar îmi era milă de el, fiind sărac şi lipsit de prieteni, şi l-am considerat teribilist. Însă acum două luni am început să mă simt foarte rău. Am avut coşmaruri, crize de tremurat non stop şi o frică cumplită de el. Fiindcă numai îmi găseam liniştea, gândurile deveniseră obsesii şi mă terorizau, vedeam numai vedenii urâte şi frici iraţionale din orice, noaptea nu mai dormeam. Din cauza atacurilor de panică prelungite la nesfârşit, nu mai reuşeam să mă concentrez la şcoală, îmi era frică să nu mor sau să înebunesc. Am ajuns disperată la psihiatru, care mi-a pus diagnosticul de anxietate. Am luat două săptămâni antidepresive, însă nu le-am putut îndura, fiindcă eram confuză tot timpul, plângeam non stop de frică că nu mai puteam duce o viaţă normală…să citesc, să scriu, să pictez şi îmi pierdusem pofta de viaţă. Tot ce îmi doresc cu lacrimi în ochi, e să dispară aceste gânduri şi să devin mult mai puternică, să îmi reiau viaţa normală. Am fost de multe ori la Sfânta Parscheva şi mă rog din suflet să mă vindece.Vă rog să îmi daţi un sfat, rugăciune, orice ca să pot să mă vindec. Tot ce îmi doresc e să fiu lângă Dumnezeu şi să mă bucur din nou de mine. Doamne ajută!