nelămuriri

Sărut mâna, părinte. Sunt elev la seminar şi am un coleg de seminar care vrea să fie călugăr şi îşi doreşte foarte mult aceasta şi eu sunt foarte bun prieten cu el. El ştie foarte multe despre viaţa călugărească, dar foarte multe semne de întrebare sunt aici. Pe 1 martie mi-a zis că e păcat să purtăm mărţişoare şi e păcat să dăm mărţişoare şi e păcat pe 8 martie să dăm mărţişoare la fete. Aici nici eu nu prea sunt de acord, că nu prea îmi plac obiceiurile astea, dar nu ştiu dacă este păcat. Cei mai mari din liceu îşi bat joc de el şi zic că suferinţa e primită de Dumnezeu şi că orice plăcere a omului este foarte mare păcat. Eu aici un lucru nu înţeleg…De ce îi place lui Dumnezeu să vadă un om în suferinţă, că sunt foarte mulţi oameni în suferinţă, ce cred că toţi vor ajunge în rai, dar nici 10% din ei nu se mântuiesc şi de ce orice plăcere a omului este păcat? Am un coleg de clasă, căruia îi place foarte mult să meargă la biserică, să se roage lui Dumnezeu şi să-i ierte pe toţi cei, ce îi greşesc lui, chiar dacă îl bat, el tot iartă. Mi-a zis că îi place să ierte şi nu vrea să intre în conflicte cu nimeni şi atunci e tot păcat? Plăcerea asta e păcat? Părintele meu diriginte tot din plăcere şi din dragoste slujeste Sf. Liturghie, o să aflu că e păcat şi să îmi placă să slujesc lui Dumnezeu, sau că e păcat dacă îmi place să merg la biserică sau să fac milostenie cu oamenii săraci. Vă rog explicaţi-mi că nu mai ştiu ce să cred? Oare lui Dumnezeu îi place să vadă oamenii suferind? Sau gândesc eu greşit? Oare orice plăcere a omului este păcat? Chiar şi plăcerea de a ajuta pe aproapele nostru sau de a fi milostiv, sau a merge la biserică? Am ajuns să cred că sunt blestemat prin propria mea religie, cea de ortodox, mă gândesc câteodată că mai bine nu aş fi fost botezat, că dacă mor nebotezat măcar nu ajung să ard în flăcările iadului. Şi câteodată mă gândesc oare Dumnezeu o să vrea să mă mântuiască? Sau nu? Cum pot să văd dacă mă mântuiesc? Am aflat o pildă, pe care nu prea o mai ţin minte, că era un om credincios şi făcea şi fapte bune şi în iad a ajuns. Un coleg de clasă mi-a zis-o şi de atunci mă gândesc, oare unde sunt predestinat să ajung? În rai sau iad? Vă rog să îmi explicaţi oare ce să fac? Ce să fac să aflu dacă mă pot mântui? Oare gândesc eu greşit? Oare e greşit ceea ce cred eu? Vă rog daţi-mi un sfat că poate de la dumneavoastră o să învăţ ceva bun, că nu am întrebat preoţii asta, dar duhovnicului meu îi voi spune când mă duc la spovedit la el ce v-am scris şi aici. Vă rog să mă iertaţi dacă v-am deranjat cu ceva scriind aceste nelămuriri pe care le am şi să nu vă supăraţi pe mine, vă rog mult.