m-am căsătorit fărăa să-mi iubesc soţul

Sărut mâna! Acum un an jumătate am fixat data nunţii cu un băiat, deşi îl iubeam pe fostul prieten. Am vrut să anulez nunta, dar un preot cu har la care mergeam eu des nu m-a lăsat. Mi-a spus că va fi bine şi asa, dar nu este bine deloc şi am aproape un an de la căsătorie. Îl iubesc în continuare pe fostul meu prieten şi el ştie şi el mă iubeşte din suflet. Soţul meu a ştiut că eu nu-l iubesc şi că nu vreau să fac nunta, dar nu a acceptat asta, iar eu nu am putut anula totul de una singură. Am suferit enorm la nuntă, am vrut să fug de acasa în ziua nunţii. Îmi doream să mor, numai să nu mă căsătoresc fără să iubesc. Deasemenea fostul prieten a suferit enorm şi e dispus oricând să se întoarcă la mine. Ţinem legătura şi ne iubim prea mult, din suflet, cum doar o dată în viaţă iubeşti. I-am spus soţului că vreau să dau divorţ, că a făcut nunta fără ca eu să fiu de acord. Părinţii mei ştiu totul. Ce să fac? L-am căutat şi pe preotul care m-a îndemnat la căsătorie, dar el e foarte rece cu mine şi nu prea stă de vorbă acum. Ce să fac? Sunt distrusă şi nu pot trăi aşa. Ştiu că e păcat să divorţez, niciodată n-am crezut că o să trec prin aşa ceva. Dar încă mai am coşmaruri noaptea că m-am căsătorit cu cine nu trebuia. Uneori nici măcar nu-mi pot privi soţul, nu-l iubesc, nu-mi place nimic la el, nu-l pot accepta, deşi el e un soţ bun. Vă mulţumesc din suflet.