Problemele vieţii

Părinte,vă rog să mă iertaţi şi să mă îndrumaţi cu un sfat pentru cazul meu. Am cunoscut în străinătate pe soţul meu moldovean acum 6 ani, dar ne-am cununat în 2009. Am făcut multe păcate şi acuma e prea tîrziu, dar îmi pare rău şi mă rog lui Dumnezeu să mă ierte. Tutoror femeilor care vor citi acest mesaj, le rog să nu se lase ispitite şi să cadă în păcat. Eu studiam peste hotare, am rămas însarcinată, dar n-am găsit curajul şi sprijinul din partea părinţilor mei pentru a naşte acel copil. Speriată, pierdută şi cu un concept greşit despre avort în străinătate (o intervenţie cirurgicală) am întrerupt sarcina. Îmi pare rău şi acum, dar timpul nu îl putem da înapoi şi plîng pentru că, ştiind că e păcat mare ceea ce am făcut, totuşi m-am lăsat ispitită şi conştientă, am fost obligată de situaţia creată să fac asta. Mă rog lui DUMNEZEU să-mi dea iertare pentru aceasta dacă e posibil, citesc rugăciuni şi merg la biserică pentru a mă închina şi-i mulţumi LUI, pentru că după 3 ani de atunci în lacrimi şi 2 pierderi ce-am avut, mi-a oferit o altă şansă, după cununie, ca să fiu din nou mamă. Am un copilaş şi acuma sunt iar însărcinată în 5 luni. Problema familiei noastre constă în ceea că şi înainte de cununie soţul a avut un comportament ciudat şi nu normal pentru o familie. În familia lui se crede în Dumnezeu, dar nu se roagă, nu merg la biserică, la împărtaşanie el nu a mers nici nu merge. Acest comportament a devenit violent, a ridicat vocea la mine, strigă la mine însărcinată fiind, la copil, mă numeşte cu cuvinte murdare, m-a lovit. Chiar cîteva zile înainte de a naşte, a făcut ca de obicei un număr de a lui, venind băut acasă, a ţipat, a stricat lucruri în casă, m-a lovit, m-a ameninţat c-o să nasc pe loc de frică, etc.. Când îmi amintesc îmi dau seama că e grav, ceea ce a facut, dar în străinatate fiind singură, doar cu el, am chemat poliţia şi a fost reţinut 2 zile. A primit pedeapsa de a părăsi locul comun de trai şi a nu se apropia de mine şi copil 1,5 an. Am născut prin cezariană după 2 zile. Eram supărată pe el că a creat aşa situaţie, dar l-am iertat şi am venit la Moldova să trăim şi să fim împreună lînga copilul care are nevoie de tată şi mamă. De atunci am avut cîteva încercări de despărţire, m-a alunga verbal din casă, mă ducea cu copilul mic în braţe la părinţi înapoi acasă, altă dată mi-a adunat lucrurile mele şi mi le-a scos din casă, plecînd din nou la părinţi, nu vorbea cu săptăminile, nu lucra, nu venea acasă, nu-şi bătea capul de copil, etc. În urma acestor comportări în anul 2011 am depus la divorţ. Am primit hotărîrea, dar a doua zi a venit să îşi ceară scuze cu pretextul că el nu a făcut asta conştient, că e ispitit de rău şi a făgaduit că vom merge la Dumnezeu împreună să ne rugăm. Am depus cerere de apel pentru a nu se face divorţul pînă la urmă şi am iertat şi pe asta. Am mers înapoi la casa noastră, dar certurile şi chinurile mele, nu au încetat, ba dimpotrivă parcă s-a făcut mai violent şi mai rău. A fost bine o perioadă, timp în care îmi spunea că îşi mai doreşte un copil, şi am rămas însărcinată. Am purtat foarte rău primele luni de sarcina şi am avut grijă şi de copilul cel mai mic, dar pentru el nu a fost destul să mă chinuie cu atît. În fiecare zi ceartă, strigăte, ameninţări de bătaie mai mare ca cele precedente, de moarte chiar, pleca nu-mi lăsa bani, se opunea să mă ajute pe la spital cu copilul mic şi însărcinată. În urma la toate, după o certă, am ieşit cu copilul din casă, stau acum în altă parte. Nu ştiu părinte ce să fac acum, să păstrez familia şi să am răbdare, să mă rog lui Dumnezeu, să continuu cu divorţul, să îi mai dau o şansă? Cum să fac să îl pot atrage la biserică, ce rugăciuni sa citesc? Acum îmi zice iar că îi pare rău şi să mă întorc acasă. Vreau doar să am linişte şi putere să pot naşte un copil sănătos şi să am grijă de ăsta mic. Vă mulţumesc anticipat şi aştept îndrumarea dumneavoastră. Sunt confuză, mi-i greu, dar în acelaşi timp mi-i frică să mă intorc la el după ameninţările făcute. Să ne ajute Dumenezeu şi să imi asculte rugăciunile. Vă mulţumesc.