dragoste

Hristos a Înviat! Am citit articlolul ,,Urâtul” – este deosebit. Întradevăr avem ce învăţa. Am făcut chiar o comparaţie între această istorioară şi o situaţie din viaţa mea: suntem o tânără familie fără copii, soţul lucrează şi face mulţi bani. Eu încă îmi termin studiile, ne dorim foarte mult o casă a noastră, ca să putem concepe un copil, să avem nişte condiţii normale de a-l creşte, însă soţul toţi banii care îi face îi împrumută la toţi prietenii, îi dă surorii lui, mamei lui. Nu pot să înţeleg, eu sunt cea egoistă şi mă gândesc numai la familia noastră, sau el face milostenie deşartă. Eu sunt de acord că trebuie să ne ajutăm aproapele, însă pe cel care merită, care are o neputinţă, o durere, nu pe cel care îşi face interesele proprii, trăieşte în chefuri, distracţii şi ştie să se folosească de altcineva. Iertat să-mi fie păcatul dacă am greşit cu ceva, tocmai de asta aş vrea un sfat de la dvs, Sfinţi Părinţi ca să ştiu ce atitudine să iau în continuare în discuţiile cu soţul, nu vreau să mă mai smintesc şi să fac păcate. Mulţumesc anticipat.