Hristos a Înviat! Părinte, am nevoie de un sfat: mătuşa mea, verişoara tatălui meu, a cerut bani părinţilor mei ca să-mi facă un cadou. La momentul la care am aflat, am spus că nu se poate, că-i prea scump şi o să găsim la un preţ avantajos în altă parte. Nu era singurul magazin şi pe deasupra s-ar fi adăugat şi cheltuielile de transport. Mă gândeam că o fac să-mi dea banii, iar eu o să-i restitui familiei mele. Pe drum, cu respect dar şi cu durerea în suflet că banii din pensiile mici pentru întreţinere şi medicamente au ajuns să fie irosiţi aiurea, am încercat să o fac să înţeleagă… N-am avut pe cine, mi-a spus că nu ştiu să fac bucurii şi nici măcar nu ştiu să trăiesc, că dacă plec, să plec, pentru totdeauna. A doua zi am căutat-o la telefon, mi-a zis că sunt rea, că-mi merit soarta… Atunci i-am zis că nemulţumirea ar fi fost firească dacă eu aş fi băgat mâna în buzunarul ei ca un hoţ, că chiar nu am de ce să-mi cer scuze, n-am făcut nimic rău! Mi-a zis „fetiţo, mi-ai stricat bucuria de a dărui” şi a închis telefonul… Este o fire încăpăţănată, foarte modernă la cei 68 de ani, doar televizor, unghii şi buze de un roşu strident, glume de te face sa roşeşti şi ca bărbat… Îi stă în caracter să sune să mă vorbească la toţi, ce să fac? Mă simt vinovată că mi-am deschis sufletul către ea. Am încercat să-i spun că nu mai putem să rostim nici Tatăl Nostru, m-am rugat s-o lumineze bunul Dumnezeu. Cum să procedez, rugăciunile mele vor mai fi auzite la Cer? Îmi pare rău că aşa repede l-am răstignit pe Iisus, acum plâng. Slavă lui Dumnezeu că existaţi!