Hristos a Înviat, azi doresc să scriu din nou câteva rânduri pentru doamna Ileana B, am citit neliniştea pe care o are faţă de felul în care reacţionează bunica cu copilaşii ei, pot să spun că şi la noi se întâmplă să primească copiii bani de la bunica sau alte neamuri sau pur şi simplu femei care îi văd la Biserică (nu sume importante), însă niciodată nu am spus să nu le mai dea tocmai pentru ca să nu se simtă jigniţi. Însă ne-am deprins cu un alt obicei, avem un loc anume (un fel de puşculiţă), unde cei doi copii (fiecare separat) adună banii primiţi şi când se adună suficienţi pentru a-şi achiziţiona ceea ce le este de folos, mergem şi cumpărăm, uneori când primesc sume mai mari, mergem direct şi cumpărăm cam ceea ce-şi doresc şi asfel copilaşii sunt foarte bucuroşi. Redau un mic exemplu, vine bunica la noi, le dă copiilor o sumă de bani, cu ceea mai apropiată ocazie mergem şi cumpărăm fetiţei o pereche de sandale, băiatului o pereche de pantofi,apoi merg foarte bucuroşi la bunica să le arate în ce au investit banii, bineînţeles că şi bunica e foarte bucuroasă că nu a cheltuit banii pe nimicuri. Aş putea să le cumpăr acele bunuri cu banii noştri, însă ei sunt mult mai bucuroşi că le-au luat de la bunica. Oricine o întreabă pe fetiţă cine i-a cumpărat sandalele aşa de frunoase – spune bunica, vai ce rochiţă frumoasă ai, e de la naşa şi tot aşa. Ţin minte că aveam un unchi, care mereu îi dădea bani băiatului (atunci îl aveam doar pe el) şi a murit când băiatul avea vreo 5 ani, povestind în casă despre faptul că a murit, băiatul a rămas foarte supărat spunând: Vai ce păcat că a murit unchiul care mă iubea pe mine aşa de mult, şi tot el a continuat, da, mă iubea mult, că de fiecare dată când mergeam la el (şi mergea foarte des), îmi dădea bani. Acum nu ştiu cum ar fi mai bine de procedat în acest caz, însă Dumnezeu să te ajute şi să te lumineze să reuşeşti să găseşti o soluţie cu multă înţelepciune, poate că ar fi bine să vorbiţi şi cu bunica să fie sumele mai mici, nu aşa dese, însă cu siguranţă este nevoie de multă înţelepciune pentru că alfel se va supăra. O altă soluţie ar mai fi să se înveţe copilaşii să păstreze acele sume într-un loc în care să ştiţi şi dumneavoastră şi să le achizitionaţi ceva de ei sau de ce nu, pentru că se apropie vacanţa să faceţi câteva excursii (sau măcar una, depinde de suma primită) dacă se poate şi împreună cu bunica, explicându-i că este un fel de a bucura copiii şi (poate şi bunica). Aş mai dori să scriu un lucru care pe viitor poate o să o ajute pe doamna Ileana (iertare dacă deranjej sau dacă se poate interpreta că încerc să dau sfaturi, ceea ce scriu o fac pentru că ştiu ce mult înseamnă să fie cineva, care să te ajute uneori macăr cu câte un cuvân). Mergând o dată la sfânta spovedanie şi punând unele întrebări părintelui duhovnic am primit un răspuns care la sigur o să o ajute şi pe Ileana: Ori de câte ori te afli într-un impas şi nu ştii exact cum să reacţoionezi, ce decizie să ei (mai ales la grabă), încearcă să spui rugăciunea „Împărate ceresc”, dacă este timp spune-o de trei ori, dacă nu măcar o dată, este o rugăciune prin care ne rugăm Duhului Sfânt şi care rostită cu credinţă şi încredere, chiar primim cele mai bune sfaturi. Bineînţeles că mai sunt şi altele la fel de ajutătoare, mai este şi „rugăciunea inimii”, însă eu de atunci m-am deprins cu această rugăciune şi chiar am văzut muult ajutor rostind-o. Sfinţiţi părinţi, Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă ajute să răspundeţi la toate întrebările puse, căci ceste mare nevoie de răspunsurile dumneavoastră, chiar dacă eu nu pun întrebări, sunteţi de mare folos şi pentru mine (citind răspunsurile la alte întrebări, primesc şi eu răspuns la întrebarile mele), iertare dacă cumva am supărat şi multă putere de muncă.