“Cînd avem îndoieli dacă un început al unei lucrări este de la Dumnezeu sau nu, Sfinţii Părinţi ne spun răspunsul trebuie să devină rugăciune: “Doamne, fii cu mine în acest început”. Cel care-L pune pe Dumnezeu ca semn al oricărui început, îl va avea pe Dumnezeu şi ca răspuns al oricărui sfîrşit”. Adică dacă nu ştiu cum să procesez şi dacă nu ştiu dacă nu e împotriva “voii Domnului” îL rog pe Dumnezeu să mă sprijine. Dacă va fi cu voia Lui voi duce la sfîrşit ce mi-am propus, dacă nu…nu-mi rămîne decît să accept. Şi mai e ceva. Nicidecum nu pot înţelege e rău să ai propriile dorinţe, aspiraţii , planuri? Doar ele rezultă într-un fel că nu eşti mulţumit de ce ai. Şi deci nu eşti mulţumit de ce îţi dea Dumnezeu… M-am încurcat în ideile acestea că acum nu mai înţeleg ce trebuie să-mi doresc şi ce trebuie să fac. P.S. Îmi pare bine că aţi revenit. Doamne ajută.
- Natalia a întrebat 14 ani ago
- last edited 5 luni ago
- You must login to post comments
Sufletul are obişnuiţe, şi trebuie să-l deprindem astfel, că orice n-am face să fie cuprinsă voia Domnului. Şi aţi spus bine, înainte de orice început şi de orice să trăiţi în rugăciune. Ea trebuie să fie continuă şi nu e neapărat să fie mereu cuvinte, cel mai important lucru e să ocupi mintea şi inima cu lucrurile sfinte. Nu te pune la rugăciune, înainte de a fi alungat de la tine tot ceia ce împiedică zborul sufletului tău spre El. Smerenia, încrederea şi curăţia vieţii – sunt scara pe care se urcă rugăciunile noastre. Urât lucru este să te rogi lui Dumnezeu şi să trăieşti rău, pentru că precum eşti tu aşa este şi rugăciunea ta. Când ceri ceva de la Dumnezeu, lasă-te cu totul în voia Lui, dorind să dobândeşti numai ceia ce El crede că este mai de folos sufletului tău. Nu te vei ruga decât pentru lucrurile pe care poţi să le voieşti în mod cinstit. De le vei face toate cu intenţie dreaptă, chiar prin aceasta te rogi, şi de stai totdeauna în prezenta lui Dumnezeu, tu faci cea mai frumoasă rugăciune. A te lăsa în voia Domnului – înseamnă smerenie şi se ştie că e cea mai plăcută Ziditorului. Cât despre dorinţe, planuri, aspiraţie, ştiţi cum se spune: „Omul presupune, Domnul împărţeşte”, deci aceasta e mândrie şi neascultare, împlinirea voii proprii şi egoism. Ascultă pronirii Dumnezeieşti şi supune-te, astfel vei dobândi mari bogăţii sufleteşti, atât aici pe pământ, cât şi-n patria cerească.
Capul să ne plecăm şi de Domnul să ascultăm!
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.