Doamne ajută…vă scriu să îmi mai mângâi sufletul….citind printre întrebările puse de către creștini văd că mulți se căiesc de păcate…ce mă întristează pe mine este că și eu cer iertare pentru multele mele păcate la Preabunul Dumnezeu, dar câteodată simt că o zic doar cu gura….îmi pare rău de ele și aș vrea să primesc mântuirea dar nu simt acel foc ce arde în suflet….nu mă rog cum ar trebui….aș vrea să plâng tot timpul la rugăciune…nu e așa….câteodată își face Dumnezeu milă și îmi dă lacrimi….atunci simt o fericire care aș vrea să rămână tot timpul în mine…cum să descopăr acel sentiment, acea inimă plină de dorire către Dumnezeu….cum să îi cer asta în rugăciune?Spuneți-mi câteva cuvinte pentru suflet….vă mulțumesc mult și Dumnezeu să ne ierte pe toți…..pomeniți-mă în rugăciunile dumneavoastră…..încă ceva….este bine nefiind canonizată să citim cartea lui enoh? Numai bine….iar ce este necaz să fie spre mântuirea noastră.
- lucia........................ a întrebat 12 ani ago
- last edited 6 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, ca să atingi acele clipe pe care le dorești trebue atenție interioară, ceea ce de fapt nu înseamnă un efort eroic. Dumnezeu știe slăbiciunile și neputințele noastre și nu ne cere imposibilul. El dorește numai ca atunci când buzele noastre pronunță cuvinte de rugă, spiritul nostru să se gândească la El, ca vocea noastră să fie ecoul inimii noastre. Aceasta este o atenție pur spirituală atunci când mintea, indiferent de cuvintele pronunțate, meditează asupra perfecțiunii lui Dumnezeu.
Iisus ne îndeamnă: „Cereți și vi se va da, bateți și vi se va deschide” iată calea de a-și însuși harul și mila lui Dumnezeu, calea de a căpăta lumina cea adevărată, cunoștința cea sigură și nefalsificată.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.