relatia cu parintii

0
0

Vreau să înţeleg cum ar fi corect să mă port în raport cu părinţii. Am o situaţie concretă cu care mă confrunt de vreo 5 ani, cam de la 22. Părinţii mei au divorţat, mama a plecat peste hotare, apoi tata a luat banii şi s-a căsătorit cu alta. A promis să întoarcă banii, dar a promis ceva mai ieftin, să cumpere un apartament în afara oraşului, unde până la urmă şi construcţia e blocată de ani de zile. Mama, cu care locuiesc, e plină de nervi şi nu se poate resemna cu faptul, iar povara răzbunarii tot de capul meu atârna (şi ura pentru celelalte rude) pentru că eu unica trăiesc cu ea. Sora, înainte să revină mama de peste hotare s-a măritat rapid ca să nu mai aibă treabă cu familia, în care, de fapt, niciodată nu a fost pace.. nimic nu se mai schimba, nici in viaţa mea, nici într-a ei.. eu aşa şi nu am reuşit să-mi aranjez viaţa personală, dar am ajuns să mă cert cu ea practic în fiecare zi pt că orice cuvînt îmi pare încărcat cu răutate şi neliniştea, care clar de unde vine. Iar eu umblu stresată, iar ultima vreme chiar închisă. Am vrut să plec de mai multe ori de acasă, dar mi-a fost milă să o las, în plus, îmi place pacea şi nu vreau să rup legătura cu ea, mă rog să se schimbe lucrurile, dar nu se întâmplă nimic. Poate ar fi vremea să o las, să-mi încep viaţa separat, pentru că am impresia că pe lângă faptul că am devenit mai puternică, acum trec în altă extremă, îmi vine o depresie din cauza vieţii personale nearanjate… am fost într-un fel sub călcâiul mamei, bunicii, şi aşa şi nu am prea ieşit când am vrut cu prietenii, am sacrificat multe zile ca să le dădăcesc, iar acum stau singură si fără familia mea..

  • Lidia a întrebat 12 ani ago
  • last edited o lună ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă soră, porunca a 5 d in decalog spune: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie” (Ieş. 20, 12).În cele zece porunci nu găsim o poruncă deosebită cu privire la datoriile părinţilor faţă de copii. Dar nici nu-i nevoie, fiindcă acestea sunt ceva foarte firesc. Dacă şi animalele îşi fac datoria de a hrăni şi creşte puii lor; cu atât mai mult trebuie să facă aceasta omul, care este făptură cea mai aleasă a lui Dumnezeu, înzestrata cu judecată. După cum dragostea copiilor faţă de părinţi este o poruncă, la fel şi dragostea părintilor faţă de copii este tot o poruncă a legii fireşti. După învăţătura Bisericii, copiii sunt un dar dumnezeiesc de mare preţ; de aceea grija părinţilor pentru ei înseamnă o mare răspundere.Deci în privința ta eu te-aș sfătui să mergi la duhovnicul tău să faci o mărturisire generală, să te întărești în credință pentru că asta la moment îți lipsește și ție și mamei. Și tare aș dori să auzi și tu cuvintele: Mergi în pace, credința ta te-au mântuit.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.