Sărut mâna, părinte. Referitor la răspunsul pe care mi l-aţi dat ieri la problema mea, că sfinţii au îmblânzit animalele, iar că noi nu suntem în stare să îmblânzim o femeie, da, aşa este, aveţi perfectă dreptate; însa problemele sunt mult mai mari decât v-am explicat, ea este o femeie care nu ascultă de nimeni, nici de sfaturile părinţilor ei, a plecat de acasă făcând un acest copil „din flori”, nu ascultă nici de sfaturile preotului din sat, care nu de puţine ori a sfătuit-o numai de bine, nu ascultă de vecinii ei, nimeni în sat n-o mai ajută cu nimic, este „oaia neagră” a satului; fură, minte, înşeală; toate le face împreună cu concubinul ei, tatăl finului meu, dar şi singură! Toată lumea o învaţă de bine (şi noi ne chinuim de atâta timp), îi explică că nu e bine ce face, să-l lase pe nevrednicul acela care nu vrea decât să-şi bată joc de ea, s-o nenoroceasacă, iar ea nu vrea să înţeleagă! Ea este cu 10 ani mai mare ca el, cu 2 copii, iar el are 21 ani, iar la vârsta asta lui nu-i stă capul la însurătoare şi la plata pensie alimentară, ci să zboare „din floare in floare „! Nu mai este dragoste pentru el, ci o obsesie, că dacă nu e cu ea, să nu fie nici cu alta; face numai ce spune el şi el o minte cum vrea, dându-o peste cap de la toate cele bune care o învăţam noi toţi! Eu ştiu că este o povară şi o cruce pe care trebuie să o purtăm, şi încercăm în continuare să o învăţăm de bine, să-i explicam şi cu vorba bună, şi cu rea, dar nu ai ce scoate din ea! Dar întrebarea mea este, dacă până la final nu vom reuşi, totuşi, să o aducem pe calea cea bună, care va fi plata noastră? Pentru că ştiu că noi, ca şi naşi, suntem răspunzători şi garanţi în faţa lui Dumnezeu pentru ei, mai ales pentru copil (ei nefiind cununaţi)!
- comanescu anca livia a întrebat 12 ani ago
- last edited 6 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, eu înțeleg că e gravă situația, dar imi pare rău că nu știți că noi suntem foarte neputincioși fără ajutorul și mila lui Dumnezeu, ceia ce la noi e cu neputință la Dumnezeu e cu putință. Sufletul vostru să se dăruiască rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă” pentru toate neliniştile voastre, pentru toate şi pentru toţi. Nu priviţi la ceea ce vi se întâmplă, ci la lumină, la Hristos, aşa precum pruncul priveşte către mama atunci când i se întâmplă ceva. Să le vedeţi pe toate fără frământare, fără strâmtorare, fără apăsare. Nu este nevoie să vă străduiţi şi să vă forţaţi. Întreaga voastră strădanie să fie să priviţi spre lumină, să cuceriţi lumina. Astfel, în loc să vă predaţi strâmtorării, care nu este a Duhului lui Dumnezeu, vă veţi preda slavoslovirii lui Dumnezeu.A arăta iubire duhovnicească față de aproapele este semnul înnoirii sufletului prin Sfântul Duh. „Noi știm că am trecut din moarte la viață”, grăiește iarăși Cuvântătorul de Dumnezeu, „pentru că iubim pe frați; cine nu iubește pe fratele său rămâne în moarte”. ( 1 In. 3, 14).Deci dragă soră , îndeamnăi pe mai mulți la post și la rugăciune pentru aciastă femee ca să o lumineze Dumnezeu, să mergă pe cărarea mântuirii nu pe drumul perzaniei. Și Domnul numaidecât vă va auzi.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.