Căsătorie

0
0

Doamne ajută, părinte, ne adresăm cu o rugăminte ce ne frământă adânc sufleteşte ca pe un creştin adevărat, pe mine şi pe prietena mea de ani de zile. Suntem într-o dilemă profundă care ne afectează sufleteşte. Am vrea să intrăm în detaliu cu privire la situaţia noastră. Ne cunoştem de patru ani de zile, din toate răsputerile nostre am încercat şi am reuşit să trăim după Sfânta scriptură. Puritatea noastră sufletească ne conduce pe această cale de a vă cere sfatul duneavoastră în legătură cu viitoarea noastră căsnicie. Menţionăm că suntem de religii diferite adică ea ortodoxă de ritul vechi şi eu reformat, amândoi suntem medici rezidenţi în Târgu-Mureş (România). Ne respectăm religiile reciproc şi le înţelegem, noi credem că în faţa lui Dumnezeu suntem egali, nu vrem să credem că există discriminare religioasă în faţa lui Dumnezeu dacă iubirea noastră nu a fost condiţionată de nici o abatere de la religie. Vă rumgăm să ne îndrumaţi sau să ne explicaţi de ce nu am putea să ne căsătorim dacă ne iubim şi ne respectăm şi trăim cu frica lui Dumnezeu. Întrebarea noastră ar fi următoarea dacă doi oameni se iubesc de ce nu ar binecuvânta Dumnezeu căsătoria lor şi ar condiţiona după un ritual religios ori care ar fi ea. De ce ar însemna în faţa lui Dumnezeu un păcat să se căsătorească creştineşte (ori care ar fi aceea, catolic ortodox, sau de ritul vech, protestant, etc), dacă se iubesc şi se respectă reciproc acei doi oameni şi respectă poruncile Domnului. Noi credem că sfatul dumneavoastră ne ar aduce pe calea de a întruni o familie fericită. Sperăm din tot sufletul ca o să găsiţi o cale de mijloc de a nu fi un obstacol în faţa iubirii noastre. Cu toată stima , doi creştini Mihai şi Alexandra

  • You must to post comments
0
0

Dragii mei , în biserica ortodoxă nu există o cale de mijloc, ci este numai adevărul absolut. In zilele noastre, preotul se intalnește destul de des cu următorul caz: tineri care nu sunt membrii ai aceleiași Biserici, dar mărturisesc că se iubesc, vor să primească Taina Căsătoriei. In astfel de situații nu e ușor să răspunzi dacă cei doi vor deveni „un singur trup” întru Hristos, fără a participa împreună la împărtășirea cu Trupul și Sângele Său. Sigur, ținând seama că mulți au eliminat Euharistia din viața lor, găsesc că e ușor să oficiezi această taină. Nu excludem faptul că unele dintre aceste căsătorii pot fi mai fericite, decât cele dintre unii ortodocși doar cu numele. Dar Biserica nu poate accepta relativismul. Nouă celor de astzi, ne pare că dacă mărturisirea de credință este doar ușor modificată, rămânem totuși în adevăr. În realitate, așa cum mărturisea și ÎPS Antonie Plămădeală „Unde nu e adevărul întreg, eroarea, chiar parțială, atrage dupa sine condamnarea veșnică”.Viețile Sfinților sunt pline de exemple de martiri pentru adevăr. De aceea trebuie să fim cu mai multă luare aminte atunci când vorbim de „căsătorie mixtă”. Cu Adevărul nu te poți juca. Orice compromis față de Adevăr, compromite viața veșnică. Stau și mă gândesc ce simte un necreștin atunci când preotul invocă numele lui Hristos, căci acesta nu-L recunoaște ca Dumnezeu. Iar dacă preotul ar renunța din respect să-L mai invoce pe Hristos pentru această persoană, am mai putea vorbi de o Taină validă? Cu siguranță nu. Dar ar fi mai indicat să nu mă gândesc la aceste lucruri, ținând seama că în articolul 47 din Regulamentul de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române se afirmă: „clericii sunt obligați să nu oficieze Taina Cununiei, decât între ortodocși, asistați de nuni ortodocși. Cei de alt cult sunt obligați, înaintea căsătoriei, să îndeplinească formalitățile de trecere la Ortodoxie”.Cu toate că există canoane care interzic aceste căsătorii, totuși ele au fost săvârșite. Apostolul Pavel a fost de acord cu căsătoriile mixte care apar prin convertirea unuia dintre soții necreștini la religia creștină: „bărbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă și femeia necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios” (I Cor. 7, 14).Căsătoria mixtă nu este îngăduită de Biseriă pentru a aduna „adevăruri”. Căci o „adunare de adevăruri„ nu dau la total „un adevr”. Iar ca să nu avem îndoieliîn asemenea situații, voi aminti de canonul 72 al Sinodului Trulan, de la Constantinopol (692): „Să nu îngădui ca bărbatul ortodox să se lege prin căsătorie cu femeia eretică, nici femeia ortodoxă să se unescă prin căsătorie cu un bărbat eretic, ci, de s-ar vădi că s-a făcut un lucru ca acesta de către vreunul dintre toți, căsătoria (însoțirea nelegitimă) să se dezlege.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.