Mulţumesc mult. Poveţele privind mândria şi deznădejdea sunt foarte folositoare pentru mine. Totuşi, fericirea pe care o vreau îmi pare incompatibilă cu trecutul urât, căci cât nu l-aş regreta, rămâne imprimat, ce s-a pierdut, uneori nu mai poţi recupera. Dar vreau anume aşa fericire, cu dragoste luminoasă, cu inima uşoară, cu curăţia de fecioară. Dar cum un monstru poate deveni o zână? Întrebarea poate e prostească – ce merit, aceea am – şi, totuşi, am pus-o.