divort

0
0

Părinte, am divorţat de curând după 15 ani de căsătorie, timp în care nu am avut niciodată alt scop decât căsnicia mea. Soţul meu nu gândea la fel: orice ideie, sfat venit de la alţi apropiaţi (rude, prieteni, colegi, vecini – nu toţi de cea mai bună calitate şi cu bune intenţii) erau mai bune decât tot ce discutam în casă. După a treia părăsire a familiei (în ultimii 5 ani, ani în care eu am susţinut familia, cheltuielile curente şi ratele la bănci), am refuzat să îl mai reprimesc acasă şi am divorţat. Nu avem copii – că nu i-a dăruit Dumnezeu, noi am fi vrut (nu am avut nici o sarcină, niciodată); acum am înţeles voia Lui. M-am spovedit, părinte, cu suspine şi lacrimi, că o vină e şi de partea mea, dar sigur din dorinţa de a îndrepta ce mergea prost – căsnicia noastră fi putut fi mângâierea noastră pe pământ, dacă şi el ar fi gândit la fel.. Problema mea e că nu-mi pot scoate păcatul despărţirii din cap – adică al divorţului, despărţirea a iniţiat-o el de 3 ori şi s-a reîntors cu regrete declarate şi şantaje emoţionale (ameninţări cu sinuciderea, etc..) Am primit dezlegare şi m-am împărtăşit, dar am conştiinţa încărcată, inclusiv cu suferinţa părinţilor lui, pe care el i-a minţit cu neruşinare tot timpul, iar eu i-am scutit de adevăruri dureroase şi greu de crezut pentru ei. Nu a existat şi nu există altcineva în viaţa mea, dar nu golul emoţional nu îl poate umple el: nu mai simt nimic, nici măcar nu îl urăsc. Mă rog zilnic pentru liniştea lui şi a părinţilor lui. Dar nu mă simt uşurată de păcat.. Mai pot face alţi paşi, părinte, să mă uşurez ? Nu-mi iese din cap că am fost cununaţi în biserică şi nu pot scoate verigheta de pe deget. El nu mai reprezintă nimic pentru mine, decât tristul meu trecut, dar Dumnezeu ce zice? De iertarea Lui am nevoie, de lume nu mă doare. Pot cere şi alte canoane, rugăciuni, slujbe care să mă ajute să mă simt iertată? Sărut mâna de ajutor!

  • Ioana Daniela Munteanu a întrebat 11 ani ago
  • last edited o lună ago
  • You must to post comments
0
0

Despre toate acestea scumpă soră, trebuie să vorbiți cu părintele duhovnic. El vă cunoaște și adâncurile inimii, s-au cel puțin ar trebui să le cunoască, de aceea, sfaturile părintelui duhovnic vor fi mai pline de înțelepciune și muuuult mai utile, credeți-mă!

Despre căsătoria Dvs. eșuată, din păcate vă pot spune foarte scurt: Din păcate, s-au din fericire (care și cum vrea să înțeleagă), dezlegarea căsătoriei, din punct de vedere scripturistic, se binecuvântează doar în cazul adulterului. Deci, nu în zădar vă mustră conștiința, pentru că desfacerea căsătoriei Dvs. nu e binecuvântată și de Dumnezeu. Problema e că Dumnezeu unește deseori unul bun cu unul rău, ca să-i mântuiască pe ambii. În momentul când Dvs. ați refuzat să contribuiți (cât de greu nu v-ar fi) la mântuirea soțului, ați călcat voia lui Dumnezeu în picioare. Iată și păcatul, iată și locul pentru mustrarea conștiinței! În toate e planul lui Dumnezeu! Nu trebuie de uitat lucrul acesta!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.