nedumerire

Sărut mâna. Am o nedumerire o neliniște în suflet. Întotdeauna mă stărui să mă rog, când pot țin și post, îmi îndrumez copii spre bine, spre Dumnezeu, biserică, dar când am un necaz, sau vreo greutate la lucru, financiar, cu copii, barbatul…. nu mă rog deloc, mă blochez, nu mă duc la biserică. Rar și-n gând pot să mă rog, și nu că nu vreau sufletește știu că e greșit, dar nu mă rog, nu vorbesc cu nimeni. A avut un copil de al meu cu o lună în urmă o intervenție grea, serioasă. Eram în grad numai să zic în gând „facă-se Doamne în voia ta” și câteodată tatăl nostru. Nu am pus mâna pe nici o carte de rugăciuni, și nici la biserică nu m-am dus o perioadă. Să fie că mă dezamăgesc în EL, că am așa comportament. Acum tot bine, am reîntrat în rugăciuni, mă duc la biserică, spovedanie etc. Ce ce se întâmplă? Sau e normal?Sigur credința o am mereu, chiar și când nu mă rog, sau nu sunt în biserică. Mulțumesc mult.