Întrebare

Bună ziua, Părinte. Am câteva întrebări. Câţiva ani în urmă pe când mama era în căutare, să ne mutăm cu traiul în alt apartament, mi-a spus că ne ducem să vedem un apartament, când am ajuns, ca şi normal, am început să mă uit pe toate colţurile, dar apoi mama şi proprietara mi-a spus să mă aşez la masă, sau scuzat şi mi-au spus că nu am venit pentru asta, ci să mă ghicească în cărţi. Deci, mama a fost la doamna, mai înainte şi ceva ia arătat chipurile cărţile, că sunt blestemat şi că s-a transmis de la bunelul. Deci, doamna m-a întrebat dacă îi dau voie, nu ştiam ce să fac, mama mi-a spus să accept, că nu e de rău. Şi chipurile cărţile ia arătat că am un blestem. Apoi acasă, am purtat în fiecare noapte o hăinuţă sfinţită, trebuia să mă rog în fiecare zi, o anumită perioadă şi numai ţin minte, cu aghezma ceva. Spuneţi-mi vă rog, ce am făcut eu e un păcat? Oare chiar era un blestem asupra mea? Deoarece când eram la şcoală, aproape toţi îşi băteau joc de mine, noaptea aveam visuri rele, am avut o dată ba chiar şi gânduri la sinucidere, dar totuşi rezistam. După ce chipurile mi-a trecut blestemul, peste un timp am observat că şi oamenii au început să se comporte mai altfel cu mine, puţin mai bine, visurile rele cu încetul, în câţiva ani deacum visez c-am rar. Oare e drept ce mi-a spus doamna, oare e un păcat sau nu? Doamna ceea doar ghiceşte în cărţi şi mai mult nimic. Iar o a 2 problemă este că de mic mă tem sau nici nu ştiu cum să spun,  groaznic, mă tem să rămân singur într-o cameră în întuneric, adică groaznic mă tem de întuneric, îmi pare tot timpul că este cineva, deşi îmi dau seama că parcă nu e nimeni, nicidecum aşa gânduri. Nu am linişte de un 1-2 în încoace, deacum nu chiar aşa de tare mă tem dar oricum mai ales singur în întuneric, în casă să rămân, e prăpăd. Ce mă sfătuiţi? Să mă duc la un medic psihiatru, precis că mă închid ei la spital de psihic-bolnavi.