0
0

Am 12 ani și stau doar cu mama, o femeie necredincioasă, și nu am posibilitatea să țin post, nici să mă duc la biserică în fiecare Duminică, nici să mă rog cum aș vrea (duhovnicul meu m-a sfătuit să mă rog în pat și de atunci mă rog mereu. Dumnezeu m-a ajutat și prin bunica mea am făcut cunoștință cu părintele meu duhovnic. Bunica mă duce la biserică să mă spovedesc și să mă împărtășesc, iar mama mă lasă totuși). Am niște întrebări: 1) În condițiile mele, credeți că mi se consideră păcat că nu merg la biserică și nu țin post decât înainte de Sfânta Împărtășanie? 2) Cum să fac s-o aduc pe mama pe calea cea bună a credinței și cum s-o conving să meargă și ea la părintele? 3) Dacă la spovedanie nu mai am timp să mărturisesc unele pacate, ori că sunt mulți oameni la rând, ori din alte pricini, mi se iartă și acelea? 4) Din câte știu copiii sunt pedepsiți pentru păcatele părinților și bunicilor și străbunicilor și străstrăbunicilor. Dacă are milă Dumnezeu și mă mântuiesc se măntuiesc urmașii mei sau înaintașii mei? Vă mulțumesc, iertare dacă am pus cam multe întrebări și Doamne ajută.

  • Iulia a întrebat 13 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Bună seara. Vă voi răspunde direct la întrebări: 1) Dacă aveți dragoste față de biserică, vă veți strădui să mergeți cât mai des și s-o luați dvs pe bunica, astfel mama nu cred să fie împotrivă. Iar de nu ai biserica mereu lângă tine, rugăciunea – da! De e păcat sau nu, numai Domnul vă vede râvna către El și imposibilitățile, așa că rugați-vă mereu, și duminica în timpul slujbei să fiți cu gândul în biserică, astfel va fi ca și cum ați fi prezentă. Cât despre post: eu cred că de este voință, răbdare și dorință, atunci vă puteți forța a ține mai mult post, căci sunteți mărișoară și 2 cartofi, o salată, o fasolă vă puteți fierbe, ori ruga cu iubire pe mama s-o facă, astfel fiind dvs singură exemplu frumos de urmat. E și acesta un pas de a o aduce la credință și a-i provoca remușcări de conștiință. 2) Prin propria trăire duhovnicească, răbdare, iubire și umilință o puteți aduce și pe mama la credință. Vă mai puteți sfătui și cu duhovnicul dvs despre modul cum s-o ajutați pe mama. Și sunt sigură că tentările unei fetițe de 12 ani va fi un dârz pas spre începutul unei trăiri duhovnicești frumoase  în familie. 3) Nu se iartă acele păcate până nu se spovedesc și se pocăiește de ele. Dacă doriți să spovediți tot, mai bine scrie din timp pe o foaie tot și mergi la duhovnic când va fi dispus să-ți acorde mai mult timp. 4) Da, sunt cazuri când păcatele părinților, buneilor cad pe copii și prin suferința lor nevinovată, acei copii se mântuiesc, dar și rudele la fel, prin milostivirea lui Dumnezeu. Despre așa cazuri găsim și-n viețile părinților, deaceea sunt veridice. Însă tot trebuie răbdat întru Domnul și slăvindu-L, mulțumindu-i mereu!

Doamne ajută.

Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie,
Cu râvnă întru Domnul
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.