Bună seara. Vă voi răspunde direct la întrebări: 1) Dacă aveți dragoste față de biserică, vă veți strădui să mergeți cât mai des și s-o luați dvs pe bunica, astfel mama nu cred să fie împotrivă. Iar de nu ai biserica mereu lângă tine, rugăciunea – da! De e păcat sau nu, numai Domnul vă vede râvna către El și imposibilitățile, așa că rugați-vă mereu, și duminica în timpul slujbei să fiți cu gândul în biserică, astfel va fi ca și cum ați fi prezentă. Cât despre post: eu cred că de este voință, răbdare și dorință, atunci vă puteți forța a ține mai mult post, căci sunteți mărișoară și 2 cartofi, o salată, o fasolă vă puteți fierbe, ori ruga cu iubire pe mama s-o facă, astfel fiind dvs singură exemplu frumos de urmat. E și acesta un pas de a o aduce la credință și a-i provoca remușcări de conștiință. 2) Prin propria trăire duhovnicească, răbdare, iubire și umilință o puteți aduce și pe mama la credință. Vă mai puteți sfătui și cu duhovnicul dvs despre modul cum s-o ajutați pe mama. Și sunt sigură că tentările unei fetițe de 12 ani va fi un dârz pas spre începutul unei trăiri duhovnicești frumoase  în familie. 3) Nu se iartă acele păcate până nu se spovedesc și se pocăiește de ele. Dacă doriți să spovediți tot, mai bine scrie din timp pe o foaie tot și mergi la duhovnic când va fi dispus să-ți acorde mai mult timp. 4) Da, sunt cazuri când păcatele părinților, buneilor cad pe copii și prin suferința lor nevinovată, acei copii se mântuiesc, dar și rudele la fel, prin milostivirea lui Dumnezeu. Despre așa cazuri găsim și-n viețile părinților, deaceea sunt veridice. Însă tot trebuie răbdat întru Domnul și slăvindu-L, mulțumindu-i mereu!

Doamne ajută.