0
0

Părinte, eu cred că sufletul este fericit şi omul face fapte bune numai atunci, când iubeşte şi este iubit, când totul se referă la iubire, linişte sufltească şi pace. Mi-aş dori să am parte de iubirea cuiva numai că Dumnezeu îmi dă parcă cu \”linguriţa\” şi nu ştiu de ce. Mă gândesc că poate aşa vrea el, că poate e mai bine aşa, ca pentru mine are altceva, dar eu îl doresc mult pe el, iubirea lui. Simt că doar alături de el găsesc totul, dar nu îl am al meu, şi când zic al meu mă refer strict doar la o iubire ce o trăiesc adolescenţii, atât… fără nimic altceva. Mă refer la iubire simplă, o plimbare de mână şi un pupic simplu. De ce Dumnezeu nu vrea să am parte de ele de la acest băiat? De ce din cauza asta mă simt forte singură, tristă şi abătută? Oare o să am parte de ce îmi doresc?

  • Laura a întrebat 13 ani ago
  • last edited o lună ago
  • You must to post comments
0
0

Stimată soră Laura. Îmi dau seama de încercările sufletului tău dar hai să îți spun cel mai simplu lucru care ar ieși acum din mintea mea cea limitată. Dumnezeu ne este prietenul cel desăvârșit. Încearcă să te primbli în primul rând cu el serile și să meditezi la cele ale vieții cele de dincolo și sunt ferm convins că Dumnezeu îți va da și ceea ce îți dorești. Rugăciunea cea curată atunci când te plimbi în frumusețea serii poate aduce roduri plăcute sufletului. Încearcă să nu te mai plângi pe cele ce nu primești ci mereu să te bucuri pentru micuțul primit căci știe Domnul ce ne trebuie.

Doamne îți mulțumim chiar și pentru nimic. Cât de frumos e să trăim.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.