Căsătorie

Sărut mâna, Părinte! Problema mea este destul de dificilă şi lungă, dar voi încerca să vă explic pe scurt. Pe 29 august 2010, aveam programată căsătoria cu logodnicul meu cu care eram împreună de mai mult de 5 ani. Ne-am cunoscut în cursul I de facultate şi am ajuns să facem şi Masterul. După primul an de Master, m-a cerut în căsătorie. Înainte cu o lună de nuntă, logodnicul meu m-a anunţat că vrea să anulăm nunta şi să facem o pauză şi m-a părăsit în cele din urmă. Nu pot să zic că nu m-a iubit, că m-ar bate Dumnezeu. De la începutul relaţiei, părinţilor lui nu le-am plăcut şi au fost totdeauna, parcă, în competiţie cu mine: cine va avea mai multă valoare în faţa băiatului – eu sau ei. Nu pot să înţeleg de ce se întâmplă asta pentru că nu ştiam cum să fac ca să fie bine. După ce s-a destrămat nunta, am aflat că logodnicul meu îşi luase o altă fată cu care vroia să se însoare în locul meu. În scurt timp s-a despărţit de ea, a aflat că nu-i tocmai cea mai bună fată, explicând la prieteni că ea a fost doar ca să mă uite pe mine. Nu înţeleg de ce trebuia să mă uite, doar am încercat tot timpul să-l înţeleg şi să-l ajut cu ce am putut (proiecte pentru facultate, etc.), am fost şi îi sunt devotată atât ca om, cât şi ca iubită până în prezent. Acum mai vorbim în calitate de priteni şi deseori este în stare de disperare şi îmi povesteşte că nu are pentru ce trăi şi nici un scop în viaţă. Cert este faptul că nu îi este mai bine că s-a despărţit de mine, ci mai rau. A dat-o în petreceri şi nu-i pasă de nimic. El este o fire destul de sensibilă şi e clar că nu îi este pe plac aceată viaţă pe care o duce, dar o face, de parcă, în răzbunare. Eu nu ştiu exact ce este în sufletul lui şi nici motivele reale ale despărţirii şi poate nici nu le voi afla. Nu vreau să învinuiesc pe nimeni şi nici nu caut vinovaţi. Vreau doar să ne împăcăm şi să fim iar împreună, că nici eu nu-mi pot găsi rostul, deşi a trecut ceva timp. Vă rog să mă sfătuiţi cum să mă rog Lui Dumnezeu ca să mă ajute în această problemă: să-l lumineze Domnul pe logodnicul meu, să-i îmbuneze pe părinţii lui şi pe toţi alţi sfătuitori „buni”, să ne împăcăm şi să ne căsătorim. Mulţumesc mult.