Ajutaţi

Nu trebuie uitat esenţialul, anume că postul nu este un scop în sine, ci un mijloc. Adică nu postim ca şi cum acesta ar fi un ţel anume, să reuşim să postim, ci doar este un mijloc de a potoli trupul şi patimile sufletului. Cred că pentru lupta cu acestea din urmă şi patruzeci de zile sunt puţine, nu doar o săptămână. Şi dacă aţi ascultat predica de a azi de la Liturghie aţi auzit şi cuvintele „Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” Aceasta este cea mai bună alcătuire ce o primim pentru postire. Când posteşti, fă aceasta pentru Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletului tău, nu pentru oameni. Fiecare trebui să-şi îngrijească de propriul suflet şi de mântuirea lui, iar ce fac restul oamenilor e alegerea fiecăruia. Ultima săptămână este săptămâna patimilor, săptămână în care Mântuitorul a mers de bună voie la patimile cele cu moarte pentru noi și pentru a noastră mântuire.