Biserica

Bună ziua, am nevoie de sfatul dvs, vă rog. A avut loc o discuţie în birou, în timpul serviciului, între colegele mele, legată de Biserică şi de reprezentanţii ei. Colegele mele susţineau că nu sunt de acord ca “femeia să fie supusă bărbatului” şi că preoţii cu care ei au venit în contact au predicat această idee foarte agresiv. Eu le-am rugat pe colege să nu interpreteze literal spusele biblice, le-am explicat că nimic nu trebuie rupt din context, că nu e vorba de o inrobire a femeii, că sunt şi cazuri în care “femeia sfinţeşte pe bărbatul necredincios”, am mai încercat să le explic legătura dintre Hristos şi Biserică şi analogia capului spiritual al familiei (bărbatul) cu rolul lui Hristos şi al femeii cu rolul Bisericii, însă nu au vrut să asculte nimic, susţinând că “este doar părerea mea, noi nu credem în Biserică, suntem creştini dar avem o relaţie personală cu Dumnezeu, dar nu şi cu biserica, iar reprezentanţii ei sunt nişte infami, femeia e egală cu bărbatul şi bărbatul nu trebuie să îi fie cap, etc”. Degeaba am încercat să le explic că degeaba sunt creştini dacă rup legătura cu Biserica, degeaba am încercat să le vorbesc de Biblie şi de Sfinţii Părinţi, degeaba le-am zis să nu mai rupă versete din context, pentru ei toate acestea sunt nişte lucruri “inventate şi interpretate de oameni, nu de Dumnezeu”. O colegă mai vehementă mi-a reproşat chiar că până acum câţiva ani împărtăşeam o impresie similară cu a lor şi că “e doar problema mea că mai nou am ales să cred în Biserica şi că mi-am găsit liniştea în cadrul ei şi că nu înţelege de ce mă supăr mereu dacă spune ceva rău despre biserică sau preoţi, fiecare are dreptul la opinie”. Am rugat-o să nu mai interpreteze şi mai ales să nu defaime Biserica, mai ales în necunoştinţă de cauză. Am rugat-o să cerceteze orice lucru pe care vrea să îl defaime, iar abia apoi să exprime o opinie (pentru că nu are cunoştinţă decât din părerile celorlalţi despre tot ce înseamnă creştinism, nu din scrieri sau experienţa prelungită cu Biserica), i-am explicat că riscă prin spusele ei fără judecată să influenţeze negativ oameni care poate au o parere doar neutră şi aşa mai departe. Concluzia este că sunt foarte dezamagită că spusele mele nu au avut nici un ecou, e clar că nu am avut înţelepciunea să duc discuţia spre un rezultat pozitiv, mi-aş dori tare mult ca aceşti oameni să nu mai vorbească rău despre aceste lucruri. Nu îi obligă nimeni să creadă, însă măcar să nu mai arunce cu noroi, mai ales în lipsa de cunoaştere a lucrurilor. Nu cred că voi mai intra în nici un fel de dezbatere cu ei pe această temă, însă am rămas tare supărată – şi îmi doresc sa nu îi mai judec. Pentru că asta fac acum, îi judec pentru superficialitatea lor şi pentru vehementa contra Binelui. Cred că e o mică victorie a diavolului în a doua zi de post, pe care părea că îl incepusem cu bine. Vă rog frumos, aş avea nevoie de un sfat de la dvs. Mulţumesc, sărut mâinile.