Sunt creștin-ortodox. Nu înțeleg de ce se face atâta vâlvă pentru faptul că în Basarabia musulmanilor li se va da voie prin lege să existe. Cu lege sau făra lege, există sau vor exista, chiar dacă or fi doar 2-3 inși în toata republica. Declarația vladicăi de Balți mi se pare exagerată, chiar aberantă. Tulbură lumea fără rost. Nu legea civilă trebuie să fie măsura credinței noastre, ci legea lui Dumnezeu în noi. Dacă noi am fi tari în credință, ce ne-ar păsa că și alte culte se pot constitui legal? Oare Iisus și apostolii au întemeiat Biserica pe legile omenești ale acelui timp? Biserica oare s-a făcut cu voie de la stăpânire, de la iudei sau de la romani? Aș zice că dimpotrivă. Biserica s-a extins și a dat mare parte din mucenicii ei în vremurile în care cultul creștin era interzis. Să luăm aminte la trecutul nostru și să nu procedăm ca romanii. După umila mea părere, împotrivirea față de o legislație civilă care permite și altor culte sa existe este mai degrabă măsura fricii și a slabei noastre credințe. Să fie admise toate cultele pământului, dar noi să ne vedem de credința noastră și să lucrăm să aducem și pe alții la adevărata credința. Oare cum ar vrea Iisus să-l apărăm? Dând legi și instituindu-le cu forța și altora sau printr-o lucrare plină de dragoste, înțelepciune și înțelegere față de aproapele, fie el și musulman? Să nu uităm de pilda samarineanului cel milostiv. Nu prin lege suntem ai lui Dumnezeu, ci prin credință și mai ales prin fapte. Poate greșesc, dar asta e părerea mea și îmi cer iertare dacă ofensez pe cineva spunând aceste lucruri.