Părinte, Hristos a Înviat. Cu 30 de ani în urmă, deci când eram mai tânară, după naşterea celor 2 copii ai mei care acum sunt şi ei părinţi, am făcut un avort, pe care mi-a părut rău toată viaţa mea, sufăr şi acum şi când îmi aduc aminte plâng mereu şi mă gândesc cum am putut face o faptă atât de rea când mi-e milă şi de o muscă. Cu toate că am spovedit mereu, am botezat 5 copii care cu ajutorul lui Dumnezeu îi port în rugăciune toată viaţa mea, şi cât pot după puterile mele le mai port de grijă din punct de vedere material, am fost oprită 7 ani de la Sfânta împărtăşanie, am făcut şi canon, dar sufletul meu încă plânge mereu pentru sufletelul acela. Rog pe bunul Dumnezeu să mă ierte şi să se miluiască pe mine păcătoasa. Oare ce trebuie să mai fac să-mi găsesc liniştea? Binecuvântaţi şi iertaţi.
- a întrebat 14 ani ago
- last edited 9 luni ago
- You must login to post comments
Dar cine a spus că pe pământul acesta rătăcitor trebuie să avem liniște?! Toată viața în pocăință s-o avem pentru păcate, dar nici să nu deznădăjduim foarte, ci să ne încredem în mila Domnului. Dați slavă lui Dumnezeu că vă ține în duhul pocăinței, căci nu știm vremea nici ceasul plecării noastre. Eu vă îndemn să vorbiți cu duhovnicul dvs și să-i cereți exact acest sfat și să ascultați de cele ce vă va spune. Faceți multă milostenie, fapte bune, ajutați copii orfani… Mare lucru este să adopți unul măcar, e ca și cum a-i salva un suflețel și ți-ai răscumpăra cât de cât păcatul.
Să ne nevoim aici pe pământ cu neliniștea cea bună, ca să dobândim liniștea veșnică!
Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
