Dragă soră, nu este o problemă adevărată că nu ai avut niciodată un prieten. E mult mai trist că mulţi dintre noi nu vrem să-L facem cu adevărat prieten pe Acela care ne spune „Iată Eu stau la uşă, şi bat”, şi care vrea să ne fie prieten tuturor. Dar noi nu luăm în seamă acest lucru. Îl lăsăm pe Dumnezeu „după uşa” sufletului nostru şi ne îngrijim de ale noastre dorinţe, planuri…Ne întristăm de la neîndeplinirea lor şi căutăm consolare tot nu la Dumnezeu, deşi mereu vrea să ne-o ofere. E bine dacă citiţi acatiste sau rugăciuni, dar nu şi dacă o faceţi doar spre îndeplenirea unei dorinţe. Doar dacă acum aveţi această posibilitate să vă apropiaţi de Dumnezeu şi nu o faceţi, cu atât mai puţin o veţi face când veţi fi copleşită de grijile familiei. Folosiţi-vă de această posibilitate de a-L căuta şi a-L primi pe Dumnezeu în inimă şi în suflet. Împrieteniţi-vă cu El cu adevărat şi apoi va veni şi timpul altor dorinţe şi împliniri. Dumnezeu nu îţi vrea suferinţa, cum nu o vrea şi pe cea a altora copiii ai săi. Dar vrea să îi îndeplenim poruncile, să-L iubim „pe Domnul Dumnezeul din toată inima şi din tot sufletul şi din toată puterea şi din tot cugetul „. Şi desigur că o cale de a te apropia de Dumnezeu este rugăciunea, dar rugăciunea smerită de a primi iertare şi ajutor, de a învăţa dragostea adevărată faţă de Dumnzeu şi faţă de aproapele nostru, că oricum nu ne stă în putere să le dobândim singuri. Iar toate celelalte vor veni la timpul lor şi cu voia Domnului. Şi veţi avea şi acea întâlnire pe care o aşteptaţi, şi acea familie la care speraţi. 

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Prot Victor Mihalachi