Decizii înainte de căsătorie

Bună ziua. Dorim să ne căsătorim la anul în mai, dar până atunci ne frământă alte probelme la care nu reuşim să le stabilim o direcţie. Cea mai mare problema este: ce vom face după căsătorie? Unde vom sta, cum vom locui? Momentan ne despart 180 de km, fiecare are serviciu şi fiecare dorim să ne stabilim în oraşul în care trăim şi acum, din diverse motive. Recunosc că suntem ambii încăpăţinaţi, dar mă strădui să privesc problema obiectiv şi să încercăm să alegem cea mai bună soluţie pentru noi. Eu doresc să ne stabilim, cel puţin pe moment, în Iaşi pentru că aici avem mai multe posibilităţi, trebuie să termin şi şcoala pe care o mai am, dar nu reuşesc să o conving pe viitoarea soţie de acest fapt. În oraşul în care locuieşte ea, nu aş avea nici o posibilitate să îmi găsesc eu de serviciu. Nici ea nu are şanse mari în Iaşi, dar măcar sunt ceva şanse. Aşadar, suntem foarte divizaţi în această privinţă. Ea doreşte să rămână în oraşul în care este acum pentru că nu îi place Iaşul şi e şi familia ei acolo, şi are posibilitatea să muncească în domeniul în care are pregătire, pe când eu aş fi singur şi nu m-aş simţi bine în această poziţie. Pe moment o să trebuiască să stăm în chirie, pentru că nu avem altă posibilitate, iar cu socrii, deşi există această posibilitate nu cred că este o idee bună. Fiecare avem propriile noastre idei şi o să ajungem să ne certăm şi iar nu o să fie bine. Dacă ne-am stabili în oraşul ei, viitorii socrii o să vrea să stăm cu ei cu toate că nu văd în aceasta o soluţie care să ne aducă pace şi linişte. Stăm în această tensiune de câteva luni şi nu reuşim să găsim o soluţie. Dacă merg eu la ea, nu am eu serviciu, iar dacă vine ea în Iaşi o să fie dificil pentru ea să găsească serviciu. Cum să ajungem la o înţelegere? Am încercat din toate puterile să găsim o soluţie în care să fim ambii mulţumiţi şi împăcaţi de situaţie, dar încă nu am ajuns la aşa ceva. Este bine că ne chinuim să stabilim aceste lucruri acum, sau să le lăsăm după nuntă? Sunt conştient că nici una din soluţii nu este perfectă, dar ca viitor soţ trebuie să am în cap şi planul de după, când vor apărea copii şi eu o să trebuiască să susţin financiar familia. Oare vom ajunge să ne aruncăm reproşuri şi să ne detestăm? Tocmai de acest lucru ne este frică la ambii: odată ce am ales o cale unul din noi trebuie să renunţe la ceva şi să nu ajungem de la iubire la ură. Şi încă ceva ce mă frământă: cum să procedez cel mai bine cu părinţii prietenei mele? Ei doresc ca noi să locuim cu ei, dar noi nu ne dorim acest lucru, pentru că din experienţele altora şi cazuri din familie am văzut că nu este un lucru constructiv, nu aduce nimic bun. Poate că nu o să fim nevoiţi să plătim chirie şi altele, dar o să fim păgubiţi de pace şi înţelegere. Şi acest lucru nu pot să îl accept. Cum să procedam părinte? Vă mulţumesc!