cersetorii

Doamne ajută! Părinte, am citit o mulțime de păreri și articole despre cerșit și dacă e bine sau nu să dăm bani cerșetorilor. De obicei le dau tuturor, chiar dacă mă supără gânduri de genul că poate nu merită, că sunt leneși, că mint, că fac parte din rețele organizate și că fac mai mulți bani decât mine, care lucrez 9 ore pe zi, dar totuși le dau, că îmi spun că nu se știe, nu e bine să judec, poate omul ăla chiar nu are cum să facă rost de bani, chiar are probleme, că dacă aș fi eu în locul lui… etc. Duminica trecută m-am tulburat foarte tare. Eram în Biserică, la Sf. Liturghie și pe la predică, la sfârșit, de obicei încep să apară țigănuși, handicapați, tot felul, înghesuindu-se printre oameni și cerând bani. Tare mult mă enervează treaba asta, că deranjează oamenii de la rugăciune. Obișnuiam să le spun să aștepte până la sfârșit și atunci o să le dau, dar de data asta un cerșetor, care pare handicapat mintal, m-a scuipat și m-a înjurat, spunându-mi mie și altor femei care nu i-au dat bani să „murim în biserică, de zgârcite”. Pur și simplu mi-a venit să plâng. Mă gândesc că îl admiram pe amărâtul ăla că știa să cânte toate cântările și adesea punea bani în cutia pentru săraci… Nici nu mai știu ce să cred acum. Poate că nu îl duce capul, și nu și-a dat seama ce spune. Îmi este sincer milă de el. Simt că dacă nu i-aș mai da bani de acum încolo ar însemna că îl urăsc și că nu l-am iertat pentru insultă. Și iarăși mă copleșesc gândurile: dacă cineva îi ia banii și se distrează cu ei? Dacă țigancile cu copii mici în brațe sunt doar leneșe și mincionase? (desi am și eu un copil și câteodată îmi închipui că puteam fi și eu așa, săracă și murdară și singură). Hristos spune să dăm oricui ne cere. Părintele Arsenie Boca spune să nu dăm la cei ce pot munci, dar azi pur și simplu nu suntem lăsați să muncim dacă nu avem diplome, calificări, etc. Deci ce să fac?