lăcomia pîntecelui

Bună ziua. Am observat recent o întrebare despre lăcomia pântecelui. Eu am trecut prin aceasta şi vreau să vă spun tuturor celor cărora li se pare o glumă să pună puteri şi să-l roage pe Bunul Dumnezeu să-i izbăvească de această patimă nebună. Nu mi-a fost deloc uşor, a fost nevoie de ani de zile, de multe spovedanii şi multă rugăciune. Mâncam într-un timp atât de mult că mă iertaţi dar şi vomitam iar după aceia iarăşi mă apucam de mâncat, aşa de tare depindeam de mâncare. Din cauza acestei patimi nici nu mă puteam concentra la rugăciune, la post, la înfrânări. Într-o zi aşa suferind eu din cauza aceasta şi rugându-l pe Domnul să mă izbăvească, am mers la plimbare cu copilul şi lângă pădure păştea iarba o văcuţă. Şi tot aşa privind-o cum paşte iarbă m-a atins ceva la suflet. Când am văzut-o săraca cât trebuie să muncească, să pască iarbă toată ziua ca mai apoi să dea un pic de lapte iar eu neruşinata atâta mîncare stricam cu prostia mea. Din ziua aceea mi-am zis că fiecare fărâmă de pâine care o voi pune în gură trebuie s-o merit, mă sculam dimineaţa şi nu mă apucam de băut ceai, dar mă apucam de lucru şi alte treburi, îmi era greu dar eram hotărâtă să mă izbăvesc de boala aceasta şi mâncam puţin de tot abia când simţeam că sânt slăbită cu totul şi iată aşa cu multă rugăciune, lacrimi şi chin m-a ajutat Bunul Dumnezeu. Doamne Ajută.