Mi-e sufletul atât de trist şi încărcat. Şi lacrimi curg-ncet pe obraz. Sunt lacrimi triste de întristare şi dor. Şi ele curg, şi nu le pot opri. Ce pot să fac părinte scump. Rugăciuni …am tot făcut. Dar inima săracă e atât de tristă. Nu vrea Bunul Dumnezeu să se îndure de mine. L-am tot rugat şi l-am tot implorat. Iertarea să dobândesc şi bucurie în suflet iar. Dar ce păcat… ce supărare. Eu ştiu că bucurie voi dobândi, dar cine ştie. Sunt singură şi tristă. Şi nu mă crede nimeni de supărări şi frământări. Ce e omul pe pământ? Un nimeni. Iertare părinte. Iertare; A fost o perioadă când ochii mei nu mai plângeau. Secaseră. Iar acum din nou acei ochi revin cum au fost odinioară. Mi-e trist sufletul din nou, şi iar din nou..şi până când. Ce e omul pe pământ? Un nimeni. Iertare părine. Iertare. Facă-se voia ta Doamne, nu a mea.
- Tot eu a întrebat 14 ani ago
- last edited 12 luni ago
- You must login to post comments
Dacă sunt lacrimi de pocăință, lăsați-le să curgă din plin! Dacă sunt lacrimi de mila Dvs., din careva motive, opriți-le! Ele nu trebuie să-și aibă loc în viața noastră! În rest, lucrurile sunt pe cât de complicate, pe atât de simple, dragii noștri! Ce am în vedere? Eu cred, că noi prea puțin Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în viața noastră! Noi uităm că acolo unde este Dumnezeu, acolo este loc pentru dragoste, pentru credință, pentru nădejde, pentru răbdare, pentru smerenie și desigur pentru binecuvântata de Dumnezeu pace!
Dumnezeu să vă ajute dragii noștri să dobândiți pacea în suflete! Fără de pace, lucrurile nu vor merge! Și încă odată vă îndemn, lăsați-l pe Dumnezeu să vă poarte de grijă, o să vă placă!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
