despre căsătorie

Sărut mâna, părinte! De 4 ani iubesc în taină un băiat. În acest răstimp, m-am rugat foarte mult pentru el…, e student la medicină şi cu fiecare ocazie posibilă îl pomenesc în rugăciune, aprind aproape în fiecare zi câte o lumânare pentru el, pentru luminarea minţii şi a inimii, pentu a-l feri Dumnezeu de păcat.. pentru iubire sinceră şi curată. Aş vrea să adaug…, că medicina, am avut curajul s-o aleg de dragul lui, asta îmi dă o putere inexplicabilă, gândul că el învaţă asta, că poate şi el la moment se roagă pentru linişte, mă apropie şi mai mult de el, de medicină, de Dumnezeu, de pacient şi credeţi-mă, n-o spun ca să mă laud, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, mi se primeşte extraordinar de bine! Mă chinuie doar gândul că nu sântem împreună, … daca aţi şti de câte ori mă rog pentru asta…, de câteva ori el a încercat să intre în vorbă cu mine, să se apropie, doar că eu roşesc…, şi fug repede de lângă el… , aşa mi-e ruşine pentru felul cum sunt…, ce să fac mai departe? Poate ceva nu fac bine? Ajutaţi-mă ,vă rog, din suflet. Să vă lumineze Dumnezeu întru alinarea binecredincioşilor!