Doamne ajută! Încep prin a mulţumi tuturor pentru întrebări şi mai ales părinţilor pentru răspunsuri, deoarece citindu-le, multe am avut de învăţat. Nu pot să spun decât: Dumnezeu să vă întărească şi să vă dea putere de a continua pentru că multe putem învăţa de aici! Apoi aş dori să scriu câteva cuvinte pentru Petruţa, care după câte am citit trece printr-o perioadă mai grea (nădăjduiesc că nu o să supăr, iar dacă totuşi se întâmplă, iertare). Prin ceea ce voi scrie nu doresc să dau vreo lecţie de viaţă (nici nu aş putea), doresc doar să scriu câteva cuvinte care ar putea avea menirea de a uşura puţin greutăţile prin care trece acum această familie. Aşa cum deja cred că ştii, Petruţa, într-o căsnicie sunt şi clipe frumoase şi mai puţin frumoase. Însă cu ajutorul Domnului reuşim să trecem mai uşor prin încercări. Am îndraznit să scriu deoarece sunt şi eu femeie, soţie, mamă şi ştiu cât de greu este uneori; ştiu cât de mult contează câteva cuvinte atunci când nu mai ştii ce trebuie făcut. Aşa cum tu singură ai spus, noi, femeile, trebuie să ascultăm de soții noştri, chiar dacă, uneori, mai fac şi greşeli (cine nu greşeşte?), însă tot noi, femeile, (cu ajutorul Domnului ), cu puţină înţelepciune reuşim să povăţuim din umbră şi cei mai încăpăţânaţi soţi. Normal că dacă o să le spunem că trebuie făcut aşa sau aşa, nu o să facă, însă dacă o să vorbim frumos, atunci când este puţină linişte în casă, fără să se impună, pe un ton destul de calm, azi o sugestie, mâine o rugăminte, ziua urmatoare o mică propunere… cu siguranţă că pe parcurs multe se pot pot schimba. Ideal ar fi ca bărbatul (atâta timp cât se crede conducator) să facă primul pas spre împăcare, gesturi menite de a îndulci viaţa soţiei, însă dacă nu se întâmplă, nu cred că pe soţie o împiedică ceva să facă ea primul pas, chiar dacă, de cele mai multe ori, tot ea a mai făcut aceasta. Soţul este supărat şi încerc să văd de ce este supărat; încerc să spun o vorbă frumoasă… este supărat pe mine? Îmi cer scuze; o mică îmbrăţişare, un zâmbet, nu mă costă nimic. Am greşit cu ceva si nu are putere să recunoască aceasta? Fac eu primul pas şi îi spun că o să trecem cumva şi peste aceasta, nu-i aduc mereu aminte că a greşit. Întârzie undeva cu prietenii uitând că mai exist şi eu şi copiii? Îl sun, îl întreb ce face, dacă este bine, îi reamintesc că ne este dor de el şi abia aşteptăm să vină acasă, fără a face pe moment prea multe reproşuri. Sunt multe situaţiile prin care trece o familie de-a lungul vieţii, însă acolo unde este ajutorul Domnului, mereu se găsesc şi soluţii. Poate noi, ca soţii, mame, nu avem prea mult timp la dispoziţie şi s-ar putea spune de unde să mai găsim timp şi pentru rugăciune, însă putem să facem o scurtă rugăciune în timp ce dăm cu aspiratorul, sau gătim, sau în timp ce plimbăm copilul prin parc, sau oricând facem o activitate care ne solicită timp. De la mama mea am învăţat că orice activitate trebuie începută cu: Doamne, ajută-mă! Iar la sfârşit, neaparat: Mulţumesc, Doamne pentru ajutor! Deci se cuvine să mulţumesc Domnului pentru ajutorul dat în scrierea acestor rânduri, nădăjduind că vor fii de folos persoanei căreia i-au fost destinate. Iertare, dacă cumva am supărat cu ceva. Am simţit nevoia să scriu datorită faptului că pe mine, de cele mai multe ori, mă ajută cuvintele spuse de o femeie care, la rândul ei, este mamă şi soţie, şi deşi suntem cam de aceeaş vârstă multe am învăţat de la ea. De un mare ajutor cred că ar fi şi un preot duhovnic la care să poti să mergi, să ceri iertare pentru păcatele făcute şi să primeşti sfaturi şi ajutor la problemele pe care le ai. Chiar dacă eşti în Italia, cu siguranţă sunt acolo şi Biserici creştin ortodoxe. Încearcă să ajungi la una care este mai aproape de tine, caută-l pe părintele de acolo, încercă să stai de vorba cu dânsul şi crede-mă, cu răbdare, rugăciune, spovedanie şi împărtăşanie atunci când este necesar, multe se pot schimba. Dumnezeu să-ţi ajute, Petruţa în tot ceea ce faci! (Pentru început cred că ar fi bine să găseşti neaparat un preot şi să reuşeşti să vorbeşti cu dânsul ). Nu aş dori să se creadă faptul că ce am scris aici este ceva greşit, – Doamne fereşte! – şi iertare dacă aceasta s-a înţeles (eu personal am învăţat multe doar citind răspunsurile care s-au dat). Însă cred că se primeşte foarte mult ajutor atunci când ai un duhovnic, când reuşeşti să ajungi la dânsul atunci când te afli într-un impas, când datorită greşelilor făcute primeşti un canon şi reuşeşti să îndeplineşti cât de puţin, încetul cu încetul… toate vor reintra pe o alta cale.