Durerea din sufletul meu

Părinte, nu întâmplător am intrat pe acest site şi mi-am bucurat mult sufletul şi inima cu totul. Vreau să mă îndrumaţi într-o mare durere a mea pt. că simt că nu mai pot, dar totodată prin rugăciunile pe care le fac Măicuţa Domnului mă vindecă uşor şi trebuie să am răbdare. Am 21 de ani, sunt fecioară şi mă mândresc cu asta. Am vorbit cu un băiat timp de 7 luni în care în tot acest timp ne-am apropiat foarte mult sufleteşte, pot să spun. Familia mea nu-l acceptă sub nici o formă pe acest bărbăt pentru ca nu are ce să îmi ofere, să mă susţină şi să aibe grija mea! El este prieten foarte bun cu unchiul meu, fratele mamei care, bineînţeles, nici el nu este de acord deloc şi simt că totul se distruge în jurul meu. Familia mea l-a înjosit sub orice critică, l-a jignit foarte mult, iar inima lui nu este aşa. Are un suflet cu totul bun. A tăcut şi a îndurat toate câte i s-au făcut. Mama, tata, unchiul meu, mi-au interzis şi mie şi lui să mai vorbim, iar asta m-a distrus foarte mult. Pt. că nici eu şi nici el nu ne dorim acest lucru.Vă daţi seama ce este în sufletele noastre… El a crescut în familia noastră şi mă cunoaşte de mică şi poate de aceea nu acceptă familia mea, mai ales că nu are o situaţie bună, dar pe mine nu m-a interesat absolut deloc. Eu nu iubesc averea, ci iubesc sufletul omului. Între mine şi el este o diferenţă de 10 ani, dar nu se cunoaşte deloc această diferenţă şi pot să spun că nici nu a contat pt. noi mai deloc. El i-a promis unchiului meu că nu o să mai vorbească cu mine, iar acesta l-a pus să-şi schimbe nr. de telefon şi să plece din ţară. El a venit la mine şi mi-a explicat totul şi mi-a pus ca un fel de condiţie cum ar veni – mi-a spus să fiu cuminte, să-mi termin facultatea şi să am grijă în viaţa că el pleacă în altă ţară să facă bani, să ne fie bine, că poate aşa familia mea o să îl accepte în final. Plange sufletul în mine de atâta durere! Vă rog să mă credeţi, părinte că numai Maica Domnului, cu Fiul Ei, Dumnezeu şi toţi Sfinţii, toţi ai cerului, rugăciunile m-au întărit să merg înainte, pentru că el a vrut să îmi dea o speranţă pentru că i-a fost frică să nu fac o altă nebunie din cauza lui. Eu nu vreau să îl pierd, dar ceva din inimă îmi spune de sus, că el va veni înapoi la mine şi va fi bine pe viitor. Aşa simt din tot sufletul meu, mai ales am simţit prin rugăciune, dar cu toate acestea, trebuie să am răbdare. Şi a spus şi el; mi-a dat un termen de 2 ani şi să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu. Dacă noi suntem destinaţi să fim împreună, vom fi, dacă Dumnezeu va vrea! Dar eu nu vreau să ma iau după vorba nimănui, dar toata lumea spune că dacă era un bărbat adevărat, mă lua şi plecam amandoi şi vedeam noi cu ne descurcam. Acum el a vrut să plece să facă bani spunând că el vrea să fie acceptat de Mama, Tata, unchiul meu, faţă de care el are mare ruşine şi se respectă unul pe altul, de aceea a ales această cale. Părinte, va rog din tot sufletul meu să-mi spuneţi ce mă învăţaţi să fac în continuare ca să-mi fie bine?! Pentru că, sincer să vă spun, pe mine alt bărbat nu mă interesează şi simt că el o să fie pentru mine, dar nu ştiu de ce. Eu pe el l-am simţit diferit şi de aceea aş dori să îmi daţi şi dumneavoastră nişte sfaturi pentru sufletul meu rănit. Vă mulţumesc şi aştept răspunsul dumneavoastră, părinte!