Sărut mâna, părinte, vă mulţumesc pentru răspuns, sunt eu, cea care v-am cerut sfatul ce să fac cu mama, care are patima băuturii. Sufăr foarte mult, plâng mereu, când văd că nu pot să fac nimic ca s-o ajut să scape de a mai bea, când bea face scandal, mă ceartă, şi pe mine mă arde în inimă atunci, dar nu am ce să fac decât să rabd şi să sper ca Bunul Dumnezeu să facă o minune, să ne ajute să nu mai bea. Vă spun sincer că mi-e şi ruşine de lumea din sat. Pentru că sunt profesoară de engleză acolo şi toţi ştiu lucrul acesta. Mai vreau să vă spun că tot timpul de când eram copil, bunica mea mi-a insuflat credinţa în Dumnezeu şi de mică m-am rugat să întâlnesc un om bun şi să am o familie fericită, pentru că am suferit foarte mult, de când mă ştiu pentru problema asta cu mama. Timpul a trecut, am avut o dată nunta pusă şi nu am mai făcut-o, am întâlnit pe cineva, care are într-adevăr un suflet bun, dar care nu e alături de mine, când îi spun şi eu despre necazul meu cu mama, nu mă sprijină, nu mă încurajează nici măcar cu o vorbă, nu ştiu ce să mai cred. Şi cum pot să scap de patima geloziei, tot timpul îl acuz că e cu altcineva, numai asta am în minte. Aş vrea să scap, părinte, să nu mai fiu aşa! Ce ne-am face dacă nu l-am avea pe Dumnezeu şi pe dvs în necazurile noastre? Doar El are grija de sufletele noastre chiar şi când suferim.