Sărut mâna. Am o problemă care mi-a dat viaţa peste cap radical. Mi-a ghicit o amică în cărţi la rugămintea mea, chiar dacă e post iar eu îl ţin, chiar dacă eu i-am promis lui Dumnezeu că nu o să mai caut să-mi aflu viitorul prin practici oculte. Ceva parcă m-a împins să-i cer asta. Mi-a spus numai de rău şi că nu o să mă căsătoresc cu cel pe care-l iubesc mai mult decât viaţa mea şi fără de care rostul meu pe pământ nu mai îşi are sens, iar într-un moment de depresie o să mă spânzur. Mă urmăresc şi acum şi mă vor urmări aceste preziceri până când se vor adeveri. Până la urmă am aflat că chiar dacă i-aş fi fost credincioasă lui Dumnezeu şi m-am rugat de 20 de ani, iar el a refuzat să-mi răspundă la rugăciune, înseamnă că nu a meritat. Îmi pare rău. Sau poate că prin aceste preziceri mi-a arătat că nu e bine ce am făcut eu acum în post. Ghictul e ca un drog de care nu mă pot lăsa şi pentru care din păcate nu mi-am respectat promisiunea făcută lui Dumnezeu, pe care ştiu că nu le va trece cu vederea. Păinţii m-au întrebat de ce mai ţin post dacă dau în cărţi şi ce o să-i zic eu preotului la spovedanie, că mi-am dat în cărţi în post? Ştiu că au dreptate, dar ce să fac dacă nu mă pot lăsa. De fiecare dată când dau îmi iese că nu e bine, parcă îmi aratăa ca degeaba mă rog că nu o să îmi ajute Dumnezeu şi că oriqm o să merg în iad, degeaba mă încred Lui. Nu îmi este frica decât de faptul că toate prezicerile se vor adeveri, pentru că persoana care mi-a zis a dat la mai mulţi în cărţi şi s-a adeverit tot.Deci ce se va întâmpla dacă o să mă spânzur aşa cum mi-a prezis, o să fiu iertată vreodată? Ce mă fac dacă toate prezicerile se vor adeveri? Pentru că eu ştiu că este adevărat tot ce mi-a prezis. Probabil o să vă supere întrebarea, dar vă rog să-mi răspundeţi pentru că după ce am aflat nu mai mă pot opri din plâns. Îmi pare rău că nu o să iau împărtăşanie nici postul acesta…aştept răspuns. Mulţumesc.