Sărut mâna, sfințite părinte; Se spune ca să iertăm greşiţilor nostri. Dar uneori nici nu ştim cine sunt greşiţii noştrii.Eu am trecut prin mari încercări în viaţa mea şi anume cei mai frumoşi ani ai tinereţii mele au trecut prin multe necazuri. De ce? Cineva din familie nu ne-a iertat mulţi ani pentru o vorbă spusă în vânt, care mai erau şi alte persoane de faţă şi s-a simţit jignită. Am avut mari necazuri, ne urmărea ca un blestem. Acum persoana aceea doreşte ea să vorbescă cu noi, în special cu mine. Dar eu nu pot să vorbesc cu ea, parcă mă reţine ceva, parcă ar fi ca un zid în faţa mea. Eu nu o urăsc, dar parcă mi-e frică să o aud sau să o privesc. Pentru mine este ca şi cum nu ar exista. Ce mă sfătuiţi?