Bună ziua… Părinte, vă rog frumos ajutaţi-mă, am ajuns în nişte momente ale vieţii când mi se pare că totul ce mi se întâmplă rău în viaţă e numai din cauza mea ..fiindcă cândva m-am întors cu spatele spre Dumnezeu…am făcut cel mai mare păcat ce nu mi-l pot ierta nicidecum şi nici nu ştiu ce să fac…Am fost însărcinată – 6 săptămâni aveam când am aflat şi prietenul mi-a zis că acum nu e timpul potrivit pentru a naşte acest copil, şi apoi mai erau şi părinţii, care dacă ar fi aflat nici nu pot să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat…Atunci la moment nu înţelegeam ce înseamnă să renunţi la copilul tău, care creşte sub inimioara ta ..de fiecare dată când mă gândesc încep să plâng şi să mă urăsc pentru ceea ce-am făcut…am avortat. De mi-ar fi spus, s-au explicat atunci cineva ce înseamnă un copilaş, ce urmări sunt după ce avortezi..poate era totul bine şi eram o mămică …Nu ştiu ce să fac spre ispăşirea păcatului…ajutaţi-mă ce să fac….la biserică nu am fost, fiindcă nu ştiam cum să spun şi de frică că păcatul ce l-am făcut nu are iertare mă distrugeam moral pe mine, nu pe altcineva, căci eu ar fi trebuit să insist atunci, dar credeam ce mă fac eu o studentă singura şi cum o să-mi întreţin acest copilaş…În inima mea zi de zi stau şi doresc ca să-mi pot mărturisi acest păcat..dar teama e mai presus de toate nu ştiu de ce…Nu am discutat cu nimeni despre aceasta, nici chiar cu propria mamă, deoarece ştiu că nimeni nu o să mă înţeleagă de ce am făcut-o..Mă urăsc şi urăsc ziua când am făcut avortul…De atunci totul în viaţa mea merge spre rău…Cu prietenul trebuia să ne căsătotim…hotărâsem să mai aşteptăm…ne certam foarte des şi ce am observat numai cum ajunge ziua de duminică noi permanent ne certăm de la mici fleacuri. Spuneţi-mi vă rog frumos ce să fac că nu pot aşa trăi..ajutaţi-mă vă rog frumos, părinte.