Sărut mâna, iubită, având un copil cu ea, credincioasă fiind (aşa zice dânsa) zice ea, chiar dacă părintele ei duhovnicesc zice că: dacă părintele duhovnic de zice să stăm împreună, să fim împreună, nu o stăm împreună chiar dacă am un copil cu tine, sau doar că am un copil cu tine, că nu va sta şi împreunare trupească nu va avea nici cu mine nici cu altcineva, doar că suntem prieteni pentru fată că nu mai simte nimic etc. Sufletul şi inima aşa îmi zice, să fac ce ea voieşte, chiar dacă de multe ori zic să renunţ la tot, de copil nu se pune problema, mă doare sufletul chiar dacă sentimentele nu mai sunt cum erau la început din ambele părţi, cred că nu sunt cele esenţiale când deja apare un copil în aşa relaţie greşită, aş vrea să întreb cum să procedez cu mama care nu mai vrea nici un fel de relaţie chiar cerută de 2 ori în căsătorie, găsind fel şi fel de scuze ea, deja cred că este prea mult, a3-a oara fiind bărbat şi eu, iar despre copil vă întreb cum şi la cât timp să o văd pe fată sau să o ajut ca mama să nu fie deranjată prea mult de mine. Simt că mama ei, adică femeia cu care eu am un copil fiind necununaţi clar asta aste şi răspunsul, să o apropii, sau să rămâna doar copilul, ajutându-l aşa cum pot la distanţă este un baraj în ajutarea lui, cum să procedez că simt că Dumnezeu are o lucrare lungă cu noi? Mulţumesc pentru răspunsuri că toate au fost fără pic de îndoială din partea dumneavoastră şi poate prea spre ridicarea mea, nu ştiu cum să vă explic, oricum vă mulţumesc pentru răspunsuri.