Părinte am şi eu o nelîmurire.

14.01.2012 16:01

Întrebare

În octombrie 2011 am pierdut o sarcină la 20 de săptămâni (am avortat), copilul a fost cu malformaţii şi cu un chist împrejurul capului. Trebuia să avortez (adică pe baza medicamentelor mi-au chemat naşterea), după spusele medicilor specialişti, că au fost mai mulţi, mi-au spus că el nu se dezvolta şi va deceda în pântece, că îmi va agrava şi mie sănătatea. A fost o pierioadă lungă de durere, vreau un răspuns, copilul a fost dorit, nu am avut gânduri să nu-l las. Nu sunt cununată, dar nunta trebuia să fie acum în ianuarie. Am citit la dumneavostră despre copiii cu malformaţii. De ce Dumnezeu ne dă aşa chinuri, dacă ştia că nu va trăi, vreau să mă înţelegeţi că mă supără un lucru, de ce femeile care avortează din propria iniţiativă şi cuplurile care îşi pierd pruncul, sunt la egal, adică vor avea aceleaşi chinuri aşa cum am citit muncile grele ale păcătoşilor, arătate de Sf. Arhanghel Mihail, prea Sfintei Maicii Domnului, unde se spune că femeia, când îşi omoară pruncul în pântece (avortează), se va munci în veci. Am frică de Dumnezeu, dar am multe neînţelegeri. Am o durere mare în suflet. Îmi pare că înebunesc. Mulţumesc.

Răspuns

Re: Părinte am şi eu o nelîmurire.

Dragii mei! Nu a spus nimeni că va fi pedepsit cineva în vre-un fel sau în altul. Nu va pus nimeni la egal cu cutare sau cutare. Dar dacă e să fim sinceri, așa, fără să aruncăm vina pe Dumnezeu, rodul pântecelui Dvs., oare nu a fost rod al desfrâului? Singură ați recunoscut că nu ați fost cununată, iar copilașul ce a rezultat, a fost nimic altceva decât un rod al desfrâului. Am spus lucrul acesta pentru a nu cerceta prea departe de ce Dumnezeu procedează într-un fel sau altul. Vedeți cum se primește, Dvs, ați început a judeca, că unii sunt păcătoși și Dumnezeu le dă, iar alții, nu, iar Dumnezeu îi pedepsește. Nimeni nu știe cât de păcătos este un om sau altul. Doar Dumnezeu, așa că, să încercăm să-I lăsăm lui dreptul și prerogativa de a judeca. Ce ține de noi, să lăsăm cât mai mult loc pocăinței sincere și dorinței de a ne curăți de păcatele noastre cele multe și grele. Ce ține de durerea Dvs., vă înțeleg. Din mesajele anterioare, am înțeles că ați făcut pocăință, adică va-ți mărturisit. Mă bucur foarte și foarte mult de lucrul acesta. Slavă lui Dumnezeu! Acum, să mai faceți și milostenie, pentru iertarea păcatelor Dvs. și dați naștere după cununie și altor copilași. Prin aceasta, veți obține iertare păcatelor Dvs.

Să aveți pace soră!

Preot Iulian Rață

Sarcină, naștere și dorința de copii

Semnalează o problemă

Întrebarea #10010198